CASE OF KAVALA v. TÜRKİYE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF KAVALA v. TÜRKİYE - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

This document has been translated and revised with the financial assistance of the Council of Europe.

Th

e

European Institute of Romania

is solely responsible for this translation.

Acest document a fost

tradus și revizuit cu asistența financiară

a Consiliului Europei.

Institutu

l

European din România

este singurul responsabil pentru această traducere.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

MAREA CAMERĂ

PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4, ÎN CAUZA

KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI

(Cererea nr. 28749/18)

HOTĂRÂRE

Art. 46 §

4 • Procedura privind neîndeplinirea obligațiilor declanșată împotriva Turciei pentru

neexecutarea hotărârii definitive a Curții în care s

-

a indicat în mod explicit punerea imediată în

libertate a reclamantului • Menținerea în detenție pe baza unor motive insuficiente l

egate de

exact același context factual • Constatarea din hotărârea definitivă, cu privire la încălcarea

art. 5 §

1, considerat separat și coroborat cu art.

8, a avut ca efect vicierea oricărei măsuri

rezultate din acuzațiile contestate • Simpla reîncadrare a acelorași fapte nu poate să modifice

baza concluziilor hotărârii definitive, în absența altor circumstanțe relevante și suficiente

Această versiune a fost rectificată la 1 septembrie 2022, în temeiul art. 81 din Regulamentul Curții.

STRASBOURG

11 iulie 2022

Hotărârea este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

În procedura declanșată în temeiul art.

46 §

4 din Convenție în cauza Kavala împotriva

Turciei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră, compusă din:

Robert Spano,

președinte,

Jon Fridrik Kjølbro,

Síofra O’Leary

,

Georges Ravarani

,

Marko Bošnjak

,

Egidijus Kūris,

Yonko Grozev,

Carlo Ranzoni,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Pauliine Koskelo,

Jolien Schukking,

Arnfinn Bårdsen

,

Raffaele Sabato

,

Saadet Yüksel

,

Peeter Roosma,

Kateřina Šimáčková

,

Davor Derenčinović,

judecători,

ș

i Abel Campos,

grefier adjunct,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 8 aprilie, 4 mai și 9 iunie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDUR

A

46 §

4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale („Convenția”), Comitetul de Miniștri a sesizat Curtea, la 2 februarie

2022, cu privire la neîndeplinirea de către Republica Turcia a obligației, prevăzută la art.

46 § 1

din Convenție, de a se conforma hotărârii pronunțate de Curte în cauza

Kavala împotriva

Turciei

(nr. 28749/18, 10 decembrie 2019).

2

. În hotărâr

ea

Kavala

(citată anterior), Curtea a constatat încălcări ale art.

5 §

1 și 4 și art.

1

8

coroborat cu art. 5 §

1 din Convenție privind acuzațiile în materie penală îndreptate împotriva

domnului Kavala în octombrie 2017 și menținerea sa ulterioară în detenție. Respectiva hotărâre

a devenit definitivă la 11 mai 2020, dată la care i

-

a fost transmisă Comitetului de Miniștri în

temeiul art. 46 §

2 din Convenție în vederea supravegherii executării acesteia. Comitetul de

Miniștri a examinat cauza în mod repetat în cadrul reuniunilor sale privind drepturile omului și

al reuniunilor sale ordinare care au avut loc în perioada septembrie 2020 - februarie 2022 (infra,

pct.

70-

81).

La cea de a 1423-a reuniune privind drepturile omului (2 februarie 2022), în

exercitarea competențelor sale în temeiul art.

46 §

4 din Convenție ș

i al regulii

11 din

Regulamentul Comitetului de Miniștri pentru supravegherea executării hotărârilor și a clauzelor

de soluționare amiabilă, Comitetul a adoptat o rezoluție interimară prin care a sesizat Curtea

în

temeiul art. 46 § 4 [CM/ResDH(2022)21

–

a se vedea Anex

a].

3

. La 21 februarie 2022, cererea de retrimitere a fost depusă la grefă de către Comitetul de

Miniștri în conformitate cu art. 100 din Regulamentul Curții și ulterior a fost repartizată Marii

Camere a Curții, în conf

ormitate cu art. 101.

4

. Compunerea Marii Camere a fost stabilită în conformitate cu art.

31 lit.

b) din Convenție

și art. 24 din Regulamentul Curții.

5

. Comitetul de Miniștri, guvernul turc („Guvernul”) și domnul Kavala au depus fiecare

observații scrise (art. 102 și art.

103 §

1 din Regulamentul Curții).

1

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

6

. Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei („Comisarul pentru Drepturile

Omului”) a depus observații scrise (art.

99

in fine

, coroborat cu art.

44 din Regulamentul

Curții).

7

. După ce a deliberat în camera de consiliu la 8 aprilie 2022, Marea Cameră a decis să

renunțe la organizarea unei ședințe de judecată în conformitate cu art.

103 §

2. Guvernul și

domnul Kavala au depus fiecare observații scrise suplimentare ca răspuns la prima rundă de

observații scrise

.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZE

I

A.

Mehmet Osman Kavala și evenimentele care au dus la arestarea sa preventivă

general

8

. Domnul Kavala, un om de afaceri, este un apărător al drepturilor omului din Turcia.

Acesta a participat la înființarea a numeroase organizații neguvernamentale („ONG

-

uri”) și

mișcări ale societății civile care își desfășoară activitatea în domeniile drepturilor omului,

culturii, studiilor sociale, reconcilierii istorice și protecției mediului (a se vedea

Kavala

, citată

anterior, pct. 12).

ul Kavala a fost lipsit de libertate, fără întrerupere, între 18 octombrie 2017 și –

cel

puțin – 2 februarie 2022, data la care Comitetul de Miniștri a decis să sesizeze Curtea în temeiul

art. 46 §

4 din Convenție. La această din urmă dată, arestarea sa preventivă dura de patru ani,

trei luni și paisprezece zile. În cursul anchetei și al proceselor penale îndreptate împotriva

domnului Kavala, măsura arestării sale preventive a fost dispusă de trei ori (1 octombrie 2017,

19 februarie 2020 și 9 martie 2020) ș

i de trei ori s-a dispus punerea în libertate provizorie (11

octombrie 2019, 18 februarie 2020 și 20 martie 2020).

10

. Inițial, domnul Kavala a fost învinuit de săvârșirea a două infracțiuni: tentativă de

răsturnare a Guvernului prin forță și violență (articolul 312 din Codul penal) și tentativă de

răsturnare a ordinii constituționale, în contextul tentativei eșuate de lovitură de stat din 15 iulie

2016 (articolul 309 din Codul penal).

Prima acuzație, întemeiată pe articolului 312 din Codul penal, a fost legată de evenimentele

din parcul Gezi. Aceste evenimente au avut loc în perioada mai-

septembrie 2013 și au fost

marcate de o serie de demonstrații declanșate de un proiect de dezvoltare urbană care includea

construirea

unui centru comercial în locul parcului Gezi. Mișcările de protest au fost inițial

conduse de ecologiști și localnici care se opuneau distrugerii parcului. Cu toate acestea, la 31

mai 2013, poliția a intervenit în forță pentru a îndepărta persoanele care

ocupau zona parcului.

Au avut loc confruntări între membrii poliției și demonstranți. Mișcarea de protest a escaladat

în iunie și iulie și s

-

a răspândit în mai multe orașe din Turcia, luând forma unor mitinguri și

demonstrații care au condus uneori la ciocniri violente. Demonstranților li s

-

au alăturat grupuri

violente, care au comis acte de violență. Patru civili și doi ofițeri de poliție au fost uciși și mii

de persoane au fost rănite (pentru informații suplimentare cu privire la aceste evenimente, a se

vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 1

5

-22).

A doua acuzație, în temeiul articolului 309 din Codul penal, a fost legată de tentativa de

lovitură de stat violentă din 15 iulie 2016, care a condus la declararea stării de urgență în Turcia,

în perioada 20 iulie 2016 -

18 iulie 2018 (pentru informații suplimentare cu privire la aceste

evenimente, a se vedea

Kaval

a

, citată anterior, pct. 24

-28).

La 18 februarie 2020, domnul Kavala a fost achitat de acuzația legată de evenimentele din

parcul Gezi. Hotărârea de punere în libertate, pronunțată la aceeași dată, nu a dus la punerea

efectivă în libertate a acestuia. La aceeași dată, a fost plasat în arestul poliției, iar în ziua

2

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

următoare a fost arestat preventiv în legătură cu tentativa de lovitură de stat; la 20 martie

2020,

s-

a dispus punerea sa în libertate provizorie. Începând cu 9 martie 2020, domnul Kavala se află

în arest preventiv pentru spionaj militar sau politic, infracțiune prevăzută la articolul 328 din

Codul penal. Atunci când Comitetul de Miniștri a sesizat Curții această problemă, măsura de

arestare preventivă a domnului Kavala era dispusă în temeiul acestei acuzații.

11

. La 4 martie 2022, după sesizarea Curții de către Comitetul de Miniștri în temeiul

art. 46 § 4 din

Convenție, parchetul a prezentat rechizitoriul în fața celei de

-a 13-

a Curți cu

jurați din Istanbul, solicitând condamnarea domnului Kavala pentru tentativă de răsturnare a

Guvernului prin forță și violență (articolul 312 din Codul penal), în principal în

contextu

l

evenimentelor din Parcul Gezi. La 25 aprilie 2022,

a 13-

a Curte cu jurați din Istanbul

l

-a declarat

pe domnul Kavala vinovat de acuzația prevăzută la articolul 312 din Codul penal și l

-a

condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață „în formă agravată”, în temeiul acestei dispoziții.

În plus, a dispus menținerea măsurii arestării preventive sub această acuzație. De asemenea, a

dispus achitarea acestuia pentru acuzația de spionaj militar sau politic (articolul 328 din Co

dul

penal) și punerea sa în libertate în legătură cu această acuzație. Procesul penal este încă

pe rolul

instanțelor interne.

Faptele relevante pot fi rezumate după cum urmează.

2.

Reținerea domnului Kavala și plasarea sa în arest preventiv până la formularea

primelor acuzații, la 19

februarie 201

9

12

. Ulterior reținerii domnului Kavala la 18 octombrie 2017, în temeiul articolelor 312 și

309 din Codul penal, acesta a fost interogat de poliția din Istanbul la 31 octombrie 2017 cu

privire la evenimentele din Parcul Gezi (a se vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 29), la relațiile

sale cu jurnaliști, cadre universitare, numeroși apărători ai drepturilor omului și membri sau șefi

ai unor ONG-

uri, precum și cu privire la pretinsele contacte ale acestuia

cu profesorul H.J.B.,

fost director al Centrului Wilson din Statele Unite, suspectat, în special, că era unul dintre

instigatorii la tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 și împotriva căruia era în desfășurare

o anchetă penală în această privință

.

13

. La 1 noiembrie 2017, parchetul a solicitat arestarea preventivă a domnului Kavala pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute la articolele 309 și 312 din Codul penal. Pentru a justifica

suspiciunile existente fa

ță de domnul Kavala cu privire la evenimentele din Parcul Gezi, a

susținut că acesta a condus și a organizat aceste evenimente, pe care le

-a descris ca fiind o

insurecție menită să răstoarne guvernul și să îl împiedice, prin forță și violență, să își exerc

ite

funcțiile. Parchetul a declarat că numeroase organizații teroriste au jucat un rol activ în

evenimentele respective. Pentru a susține acuzațiile aduse domnului Kavala referitoare la

tentativa de lovitură de stat, acesta s

-a întemeiat pe elemente din do

sar care, în opinia sa, arătau

că domnul Kavala a avut relații strânse și neobișnuite cu străini și în special cu H.J.B., pe care

parchetul îl suspecta că a fost unul dintre instigatorii la tentativa de lovitură de stat și că a stat

la un hotel din Büyükada (Istanbul) la 15 iulie 2016. Argumentul parchetului s-a întemeiat în

special pe rapoarte de la stații de bază de emisie/recepție care indicau că, la 18 iulie 2016,

telefonul mobil al domnului Kavala și cel al lui H.J.B. emiteau semnale de la aceeași sta

ț

ie.

Kavala în arest preventiv (a se vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 38).

contestația formulată în fața sa, pentru motivul că hotărârea atacată era conformă cu procedura

ș

i cu legea (

ibidem

, pct. 39-40).

a 1 noiembrie 2017, data plasării inițiale în detenție a domnului Kavala, până la 4

martie 2019, când rechizitoriul din 19 februarie 2019, întemeiat pe articolul 312 din Codul

penal, a fost acceptat de curtea cu jurați (

ibidem

, pct. 41-46), tribunalele penale de pace au

examinat în numeroase rânduri problema prelungirii arestării preventive a domnului Kavala. În

3

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

hotărârile lor, acestea au făcut referire nu doar la probele invocate în hotărârea din 1 noiembrie

2017, ci și la un raport al Comisiei de anchetă privind infracțiunile economice (Mali Suçları

Araștırma Kurulu, „MASAK”, Unitatea de Informații Financiare din Turcia).

17

. La 21 noiembrie și la 3 decembrie 2018, adică înainte de depunerea rechizitoriului din

19 feb

ruarie 2019, Președintele Republicii a făcut două declarații cu privire la acuzațiile

îndreptate împotriva domnului Kavala (aceste declarații sunt reproduse în hotărârea

Kavala

,

citată anterior, pct. 61).

penale împotriva domnului Kavala

(a) Faza ini

țială a procesului penal în fața celei de

-a 30-

a Curți cu jurați din Istanbul, până la

pronunțarea hotărârii

Kavala

18

. La 5 februarie 2019, Parchetul din Istanbul a dispus disjungerea urmăririi penale inițiate

cu pri

vire la acuzația întemeiată pe articolul 309 din Codul penal de cea cu privire la acuzația

întemeiată pe articolul 312 din Codul penal (dosarul de urmărire penală nr. 2018/210299) și

cercetarea separată a primei infracțiuni (dosarul de urmărire penală nr.

2017/196115).

Kavala și a altor 15 suspecți, inclusiv actori, lideri de ONG

-

uri și jurnaliști. Aceștia au fost

acuzați, în special, de tentativă de răsturnare a Guvernului prin forță și violență, în sensul

articolului 312 din Codul penal, și de săvârșirea a numeroase încălcări ale ordinii publice –

distrugerea bunurilor aparținând domeniului public, profanarea lăcașurilor de cult ș

i profanarea

de morminte, deținere ilegală de substanțe periculoase, tâlhărie etc. (pentru mai multe informații

cu privire la conținutul rechizitoriului, a se vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 47

-55). Aceste

acuzații erau legate de evenimentele din Parc

ul Gezi.

a Curte cu jurați a încuviințat rechizitoriul și trimiterea în

judecată a domnului Kavala. Astfel a început procesul.

ie 2019, Parchetul din Istanbul a dispus din oficiu măsura punerii în

libertate a domnului Kavala, în contextul anchetei penale desfășurate cu privire la capătul de

acuzare întemeiat pe articolul 309 din Codul penal (nr. 2017/196115). Acesta a considerat c

ă

domnul Kavala fusese plasat în arest preventiv în legătură cu ancheta privind evenimentele din

Parcul Gezi și că prelungirea detenției sale pentru o infracțiune definită la articolul 309 ar fi

disproporționată având în vedere starea probelor. Totuși, această decizie nu a produs niciun

efect urmare a

hotărârii din 1 noiembrie 2017 de arestare preventivă a domnului Kavala pentr

u

infracțiunea prevăzută la articolul 312 din Codul penal (supra, pc

t.

14).

22

. La 10 decembrie 2019, Curtea a pronunțat hotărârea în cauza

Kavala

, constatând

încălcarea art.

5 §

1 și 4 din Convenție și a art.

18 coroborat cu art. 5 §

1, și a dispus „punerea

imediată în libertate” a domnului Kavala (a se vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 240).

brie 2019 și la 28 ianuarie 2020, cea de

-a 30-

a Curte cu jurați din Istanbul

a dispus, cu majoritate de voturi, menținerea în arest preventiv a domnului Kavala.

(b)

Faza ulterioară a procesului penal, după ce a fost pronunțată hotărârea

Kavala

(i)

Achitarea și pu

nerea în libertate provizor

ie

24

. Prin hotărârea din 18 februarie 2020, cea de

-a 30-

a Curte cu jurați din Istanbul l

-a achitat

pe domnul Kavala pentru acuzația de tentativă de răsturnare a Guvernului (articolul 312 di

n

Codul penal) și a dispus punerea lui în libertate provizorie. În motivare, instanța a evidențiat,

în primul rând, că transcrierile convorbirilor telefonice care au fost adăugate la dosarul cauzei

nu constituiau probe valide din punct de vedere legal („

hukuka uygun delil

”) și, în al doilea

rând, că nu exista nicio probă care să demonstreze că domnul Kavala finanțase evenimentele

din Parcul Gezi și că materialele pe care le furnizase fuseseră utilizate în scopuri violente. În

această privință, instanța a constatat, în primul rând, că martorul acuzării (a se vedea

Kavala

,

4

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

citată anterior, pct. 36, 62, 147 și 148) nu a menționat niciun fapt concret; în al doilea rând, că

niciunul dintre ceilalți martori audiați în cursul procesului nu a făcut declarații incrim

inatorii;

în al treilea rând, că raportul MASAK (a se vedea supra, pc

t.

16;

ibidem

, pct. 44 și 227) nu a

evidențiat nicio activitate de natură să justifice acuzația potrivit căreia inculpatul le furnizase

demonstranților sprijin financiar. S

-

a constatat, în special, că nu exista nicio probă legală,

concretă și concludentă care să indice că domnul Kavala săvârșise infracțiunea, în sensul

articolului 312 din Codul penal. A concluzionat că nu existau suficiente probe pentru a stabili

vinovăția domnului Kavala.

(ii)

Noua măsură de arestare preventivă

25

. Tot la 18 februarie 2020, ulterior hotărârii de punere

în libertate provizorie a domnului

Kavala, Parchetul din Istanbul a emis un mandat de arestare și a solicitat dispunerea unei noi

măsuri de arestare preventivă a domnului Kavala în cadrul dosarului de anchetă nr.

2017/196115 (tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, articolul 309 din Codul penal),

care fusese disjuns din dosarul anchetei inițiale (supra, pc

t.

18).

Prin urmare, acesta a solicitat

Tribunalului penal de pace din Istanbul să dispună plasarea domnului Kavala în arest preventiv.

În susținerea cererii sale, a argumentat că H.J.B., care era cercetat penal pentru tentativă de

lovitură de stat și pe numele căruia fusese

emis un mandat de arestare, în primul rând, fusese

membru, în Statele Unite, al Consiliului de administrație al Fundației Rumi, al cărei președinte

onorific era Fetullah Gülen, liderul FETÖ/PDY (o organizație descrisă de autoritățile turce

drept FETÖ/PDY -

„Fetullahçı Terör Örgütü/Paralel Devlet Yapılanması”, Organizația terorist

ă

a adepților lui Fetullah/Structură de stat paralelă) și, în al doilea rând, desfășurase activități de

lobby în favoarea aceluiași Fetullah Gülen. Potrivit parchetului, H.J.B. a so

sit la Istanbul în

dimineața zilei de 15 iulie 2016 și a stat la un hotel din Büyükada. La 18 iulie 2016, aces

ta s

-ar

fi întâlnit cu domnul Kavala într-

un restaurant din cartierul Karaköy din Istanbul și apoi a

părăsit țara în aceeași zi. În plus, analiza unor comunicații interceptate ar fi indicat că domnii

Kavala și H.J.B. au ținut legătura frecvent înainte și după 15 iulie 2016, că s

-au întâlnit la 27

iunie 2016 la biroul domnului Kavala din Șișli (Istanbul) și că, la 30 iunie 2016, în Diyarbakır,

s-au î

ntâlnit cu persoane care aveau o legătură cu PKK (Kürdistan İșçi Partisi, Partidul

Muncitorilor din Kurdistan, o organizație teroristă armată). Aceste elemente ar fi justificat

acuzația, formulată împotriva domnului Kavala, de participare la procesul deciz

ional care a

condus la tentativa de lovitură de stat

.

26

. Tot la 18 februarie 2020, deși măsura punerii sale în libertate provizorie tocmai fusese

dispusă de cea de

-a 30-

a Curte cu jurați din Istanbul (supra, pct.

24),

domnul Kavala a fost

reținut și plasat în arestul poliției la sediul poliției din Istanbul.

pe

domnul Kavala. Acesta din urmă a susținut că solicitarea procurorului

s

-

a întemeiat pe acuzații

deja examinate de instanță, care, în hotărârea sa din 10 decembrie 2019, concluzionase că nu

existau motive întemeiate pentru a suspecta că domnul Kavala săvârșise infracțiunile de care

era acuzat. A susținut, de asemenea, că nu existau dovezi care să sugereze că ar fi avut

numeroase contacte cu H.J.B. În cele din urmă, a subliniat că durata maximă a arestării

preventive în cursul fazei de urmărire penală, stabilită la doi ani în temeiul articolului 102

alineatul (4) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat la 17 octombrie 2019,

fusese deja depășită.

plasarea din nou a domnului Kavala în arest preventiv în temeiul articolului 309 din Codul

penal, deși parchetul dispusese deja, la 11 octombrie 2019, punerea lui în lib

ertate provizorie

(supra, pc

t. 21

).

Pe baza elementelor de probă citate de procuror în cererea sa de plasare în arest

preventiv (supra, pc

t. 25

),

instanța a constatat că existau probe concrete care sugerau că domnul

Kavala săvârșise infracțiunea de care era acuzat. A considerat, de asemenea, că exista riscul ca

5

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

a

cesta să se sustragă, având în vedere gravitatea acuzațiilor și faptul că infracțiunea de

săvârșirea căreia era acuzat se număra printre așa

-

numitele infracțiuni „de catalog”, enumerate

la articolul 100 alineatul (3) din Codul de procedură penală. A concluzionat că măsura

controlului judiciar ar fi insuficientă.

29

. Tot la 19 februarie 2020, potrivit informațiilor transmise de Comitetul de Miniștri,

Consiliul Judecătorilor și Procurorilor a inițiat o examinare preliminară pentru a stabili dacă

existau motive pentru declanșarea unei anchete disciplinare împotriva celor trei judecători ai

celei de-a 30-

a Curți cu jurați din Istanbul care au pronunțat hotărârea de achitare cu privire la

acuzația întemeiată pe articolul 312 din Codul penal. Dosarul cauzei nu conține nicio informație

cu privire la rezultatul acestei examinări.

30

. La 25 februarie 2020, contestația formulată de domnul Kavala a fost respinsă.

31

. La 9 martie 2020, Parchetul din Istanbul a solicitat arestarea preventivă a domnului

Kavala sub acuzația de spionaj militar sau politic (articolul 328 din Codul penal). În susținerea

cererii sale, acesta a argumentat că cercetările suplimentar

e efectuate cu privire la H.J.B. au

permis obținerea unor probe care sugerau că acesta desfășura activități de spionaj pentru state

străine. A subliniat, la fel ca în cererea inițială de arestare preventivă, formulată în 18 februarie

2019 (supra, pc

t. 25

), c

ă H.J.B., în primul rând, fusese membru, în Statele Unite, al Consiliulu

i

de administrație al Fundației Rumi, al cărei președinte onorific era Fetullah Gülen, și,

în al

doilea rând, desfășurase activități de lobby în sprijinul acestei din urmă persoane. Potrivit

parchetului, H.J.B. a sosit la Istanbul în dimineața zilei de 15 iulie 2016 și a stat la un hotel din

Büyükada, Istanbul, sub pretextul participării sale la o reuniune internațională, pentru a

disimula adevăratul scop al vizitei sale. Participanții la această reuniune, care ar fi privit

problemele cu care se confrunta la acea vreme Orientul Mijlociu, au declarat că H.J.B. a fost

prezent și că tentativa de lovitură de stat a început în acea zi, în timpul reuniunii. Un membru

al personalului hotelului, audiat în calitate de martor, a declarat că H.J.B. era anormal de

încordat și neliniștit. Aceste probe au arătat că participarea lui H.J.B. la reuniunea în cauză

a

fost o modalitate de a-

și ascunde legăturile cu autorii tentativei de lovitură de stat. În plus, acest

martor a declarat că H.J.B. a vorbit cu el și i

-

a mărturisit că, de fiecare dată când venea în Turcia,

aveau loc evenimente extraordinare. În plus, în

timpul acestei conversații, angajatul hotelului l

-

a întrebat pe H.J.B. despre tentativa de lovitură de stat, iar acesta din urmă a încercat să

-

și

ascundă participarea, răspunzând „este un joc, o lovitură de stat falsă, nu cred că se întâmplă

așa ceva”. De asemenea, raportul de analiză a comunicațiilor ar fi evidențiat existența unei

legături între H.J.B. și domnul Kavala și ar fi stabilit că, atunci când au luat legătura unul cu

celălalt, H.J.B. și domnul Kavala au utilizat numere de telefon înregistrate pe

numele lor.

Telefoanele lor mobile au emis semnale de la aceeași stație de bază de emisie/recepție la 29

noiembrie 2014, precum și la 1, 3 și 5 iunie 2015 și la 7 și 9 martie, 28 și 29 iunie și 18 iulie

2016, ceea ce indica faptul aceștia că s

-

au și întâlnit pentru a discuta. Din declarațiile domnului

Kavala reieșea că s

-a întâlnit cu H.J.B. într-

un restaurant la 18 iulie 2016, adică după tentativa

de lovitură de stat. În plus, declarația martorului și datele provenind din rapoartele de

comunicații demonstrau existența unei relații între H.J.B. și domnul Kavala. Cercetările cu

privire la această relație erau încă în desfășurare. Din aceste motive, parchetul a concluzionat

că existau dovezi care sugerau că domnul Kavala era vinovat de spionaj militar sau

pol

itic.

32

. La aceeași dată, domnul Kavala a fost audiat de tribunalul penal de pace. El a afirmat,

printre altele, că stația de bază de emisie/recepție în cauză acoperea o zonă centrală întinsă, în

care erau situate nu

meroase hoteluri și biroul său, precum și că era absolut normal ca telefonul

său mobil și cel al lui H.J.B. să fi emis semnale de la aceeași stație. În plus, a declarat că nu a

participat la reuniunea din 15 iulie 2016, precizând totodată că a fost o reuni

une cu teme

juridice, la care au participat și funcționari publici. A considerat că nu era normal ca, la doi ani

de la arestarea sa preventivă, sub acuzația de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, să

fie acuzat de spionaj pe baza acelorași fapte. În sfârșit, acesta a susținut că nu exista nicio probă

6

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

prima facie

împotriva sa în ceea ce privește infracțiunea în cauză și că solicitarea în cauză avea

ca scop eludarea hotărârii Curții

.

preventivă a domnului Kavala în legătură cu infracțiunea de spionaj militar sau politic. În

susținerea hotărârii sale, instanța s

-

a întemeiat pe probele menționate în cererea parchetului

(supra, pc

t. 31

).

A considerat că existau probe concrete de natură să justifice bănuielile față

de

domnul Kavala. De asemenea, a considerat că măsura detenției era proporțională, având în

vedere gravitatea

infracțiunii și severitatea pedepsei prevăzute la această infracțiune.

domnului Kavala, în cadrul dosarului de anchetă nr. 201

7/196115 (articolul 309 din Codul

penal), pe motiv că acesta fusese arestat preventiv mai mult de doi ani, fără să fi fost pus sub

acuzare cu privire la infracțiunea respectivă. Părțile relevante ale hotărârii tribunalului au

următorul cuprins:

„Având în vedere rapoartele existente, declarațiile suspectului și ale martorilor, rapoartele relevante și

dosarul cauzei în ansamblu, anumite elemente de probă dau naștere unei bănuieli întemeiate față de domnul

Kavala cu privire la tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Cu toate acestea, suspectul este ținut în

detenție de peste doi ani în legătură cu această infracțiune. Pentru acest tip de infracțiune, articolul 102

alineatul (4) din Codul de procedură penală prevede că durata maximă a arestării preve

ntive în cursul fazei

de urmărire penală este de doi ani. Având în vedere că suspectul se află în detenție în legătură cu o altă

infracțiune, că au fost colectate probele necesare, absența riscului ca suspectul să altereze probele și timpul

petrecut de ace

sta în detenție, se consideră că măsura arestării preventive ar fi severă. În consecință, s

-a decis

acceptarea avizului Parchetului General din Istanbul cu privire la punerea în libertate provizorie a suspectului

în legătură cu infracțiunea de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale și să se dispună, cu efect imediat,

punerea în libertate provizorie [a domnului Kavala], cu excepția cazului în care acesta a fost plasat în detenție

sau condamnat în legătură cu o altă infracțiune

[...]”

Totuși, această decizie nu a avut niciun efect

urmare a

hotărârii din 9 martie 2020 de plasare

a domnului Kavala în arest preventiv în legătură cu acuzația de spionaj militar sau politic (supra,

pc

t. 33).

35

. Tribunalele penale de pace au reexaminat măsura arestării preventive a domnului Kavala

la 27 martie, 1 aprilie, 7 aprilie, 13 aprilie, 6 mai, 4 iunie, 29 i

ulie și 17 august 2020, fie din

oficiu, fie la cererea acestuia și, de fiecare dată, au dispus menținerea în detenție a acestuia. În

susținerea hotărârilor lor, acestea au făcut referire, de fiecare dată, la existența unor probe

concrete, la natura infracțiunii de care era acuzat și la starea probelor. De asemenea, au

menționat probabilitatea ca acesta să se sustragă și au concluzionat că măsurile de control

judiciar ar fi insuficiente.

(iii)

Procesul penal desfășurat în fața celei de

-a 36

-

a Curți cu jurați din

I

stanbu

l

(α)

Rechizitoriul din 28 septembrie 2020

domnului Kavala cu privire la acuzațiile de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale

(articolul 309 din Codul penal) și de spionaj militar sau politic (articolul 328 din Codul penal).

În acest rechizitoriu, parchetul a prezentat acuzațiile aduse domnului Kavala. A susținut că,

la 8 octombrie 2016

1

, domnul Kavala a avut convorbiri

telefonice cu H.J.B., al căror conținut

era necunoscut. Telefoanele lor mobile respective ar fi emis semnale de la aceeași stație de bază

de emisie/recepție. În plus, domnul Kavala și H.J.B. au luat masa împreună într

-un restauran

t

la 18 iulie 2016, după tentativa de lovitură de stat. De asemenea, domnul Kavala a efectuat

numeroase vizite în străinătate, mai frecvent decât în anii precedenți. Acesta a înființat și a

furnizat sprijin financiar unor ONG-

uri, sub masca legalității, dar în scopuri ilegale, cu s

copul

de „a lua pulsul” societății. În timpul evenimentelor din parcul Gezi, domnul Kavala și H.J.B.

1

Rectificat la 1 septembrie 2022: textul era „la diferite dat

e”.

7

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

au încercat să asigure organizațiilor teroriste de stânga un mediu propice violenței, mobili

zând

celule infiltrate în ONG-uri. În Turcia, domnul Kavala a c

olaborat cu H.J.B., care a menținut o

legătură organică cu servicii de informații străine.

În ceea ce privește infracțiunea de spionaj, parchetul a susținut, de asemenea, că activitățile

de spionaj nu s-

au limitat la colectarea și analizarea de informații confidențiale, ci au constat și

în exploatarea, cu ajutorul serviciilor de securitate a numeroase state, a actorilor societății civile,

în scopul exercitării unor presiuni economice, culturale, ideologice și militare asupra acestor

state și a realizării unor acte de inginerie socială prin intermediul activităților desfășurate de

ONG-

uri finanțate din fonduri străine. Acesta a susținut că, în multe țări, agenți pensionați ai

serviciilor de informații au participat la grupuri de reflecție (think tanks) și au efectuat cercetări

sociale, culturale și politice, care au fost transmise ulterior serviciilor secrete.

Parchetul a subliniat că domnul Kavala era reprezentantul Open Society Institute, o entitate

înființată de G.S., un om de afaceri american care era, de

asemenea, unul dintre fondatorii

Foundation for an Open Society în Turcia. Acesta a susținut că, în 2002, domnul Kavala a

înființat

Anadolu Kültü

r

, o asociație fără scop lucrativ, pentru a controla activitățile sale ilegale

din Turcia. Pe baza unui raport

elaborat la 16 octombrie 2018 de Direcția Generală pentru

Fundații, parchetul a concluzionat că domnul Kavala a desfășurat proiecte finanțate din fonduri

furnizate de Foundation for an Open Society. În afară de analiza, în scopul spionajului, a

caracterist

icilor sociale și culturale ale societății turce, proiectele în cauză urmăreau să îi instige

pe cetățenii turci la ură și ostilitate, pe baza unei distincții întemeiate pe apartenența lor la o

limbă, o rasă, o relație, o sectă sau o regiune. A considerat că scopul Foundation for an Open

Society era să răstoarne Guvernul prin încurajarea divizării în cadrul societății. Parchetul a

susținut, de asemenea, că asociația fără scop lucrativ și celelalte O

NG

-uri fondate sau conduse

de domnul Kavala au efectuat cerc

etări ample privind caracteristicile poporului turc și că scopul

acestor cercetări a fost promovarea divizării, influențarea guvernelor și stabilirea de legături cu

autoritățile unor state străine și cu organizații internaționale.

Tot potrivit parchetului,

aceste activități, sub pretextul protejării libertăților, au fost, de fapt,

menite să răstoarne, sub supravegherea serviciilor secrete, guvernul legitim. În acest context,

domnul Kavala ar fi dorit să creeze grupări de rezistență în societate, prin desfăș

urarea unor

activități al căror scop proclamat era susținerea drepturilor femeilor, protejarea copiilor

împotriva abuzurilor, combaterea violenței împotriva femeilor, integrarea minorităților,

promovarea libertății de exprimare și protejarea mediului. Procedând astfel, ar fi încercat să

grupeze entități independente în jurul acestor proiecte, cu scopul de a le încuraja să participe,

la momentul potrivit, la demonstrații de masă împotriva guvernului.

Parchetul a susținut că domnul Kavala a finanțat, de asemenea, prin intermediul asociației

sale

Anadolu Kültür

, numeroase proiecte și filme documentare cu privire la originile cetățenilor

turci, cu scopul, în primul rând, de a răspândi convingerea că statul turc asasina cetățeni de

origine kurdă sau îi supunea unor încălcări grave ale drepturilor omului și, în al doilea rând,

de

a trezi simpatie față de PKK și aliații săi. În această privință, a făcut referire la o serie de rapoarte

și documentare cu privire la unitățile de femei ale PKK, situația copiilor din sud

-estul Turciei,

arderea satelor și migrația forțată a populațiilor, comemorarea evenimentelor din 1915 care au

afectat puternic populația armeană, precum și acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului după

tentativa de lovitură de stat, afirmând că aceste rapoarte și documentare au fost finanțate sau

sprijinite de domnul Kavala sau că au fost găsite pe telefonul mobil al acestuia sau pe suporturi

le

digitale găsite în biroul său.

Parchetul a susținut, de asemenea, că, în timpul vizitelor sale în Germania,

domnul Kavala

s-

a întâlnit cu C.D., un jurnalist care locuia în această țară și care fusese condamnat în Turcia

pentru divulgarea de documente clasificate (spionaj) și că aceștia comunicaseră în repetate

rânduri prin intermediul aplicației WhatsAp

p.

8

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

Acest

a a argumentat, de asemenea, că domnul Kavala a jucat un rol activ în etapa

pregătitoare a tentativei de lovitură de stat. În susținerea acestei afirmații, a citat dovezile

prezentate mai jos și a concluzionat că activitățile lui H.J.B. coincideau cu pregă

tirile pentru

tentativa de lovitură de stat într

-

o măsură care nu „corespundea cursului normal al vieții”. A

menționat diferite călătorii pe care H.J.B. le

-

a făcut în Turcia sau în diferite orașe din Turcia și

pe care domnul Kavala le-

a făcut în diferite țări străine înainte de tentativa de lovitură de stat.

A susținut, de asemenea, că H.J.B. a rămas în Istanbul în perioada 7

-

9 martie 2016 și că, în

această perioadă, telefonul său mobil și cel al domnului Kavala au emis în numeroase rânduri

semnale de la ac

eeași stație de bază de emisie/recepție. A susținut că, la 8 octombrie 2016,

H.J.B. a avut 3 convorbiri telefonice cu domnul Kavala, care au durat 28 de secunde, 36 de

secunde și, respectiv, 193 de secunde. H.J.B. a călătorit de două ori în Turcia și, în timpul șederii

sale, telefonul său mobil și cel al domnului Kavala au emis semnale de la aceeași stație de bază

de emisie/recepție, în două cartiere din Istanbul – Șișli, unde se află biroul domnului Kavala, și

Fatih. De asemenea, în 2015 și 2016, telefoanele mobile ale celor doi bărbați au emis, de

nenumărate ori, semnale de la aceeași stație de bază de emisie/recepție, situată în Șișli. Domnul

Kavala și H.J.B s

-ar fi întâlnit la 18 iulie 2016 într-un restaurant. În plus, domnul Kavala ar fi

călătorit în Germania între 11 și 14 noiembrie 2015. A.Ö., care a fost acuzat că era unul dintr

e

instigatorii tentativei de lovitură de stat și că a acționat la instrucțiunile lui Fetullah Gülen, a

călătorit în Statele Unite la 14 noiembrie 2015.

Parchetul a susținut, de asemenea, că domnul Kavala a utilizat un alt telefon mobil timp de

două luni și jumătate în 2015, adică anul în care au avut loc alegerile și PKK și

-a declarat

autonomia în sud-

estul Turciei. Cu toate acestea, a subliniat că acest telefon a fost imposibil

d

e

găsit și că domnul Kavala a utilizat alte numere de telefon în Germania.

În continuare, parchetul a susținut că domnul Kavala și A.V. au fost implicați într

-un schimb

de e-

mailuri al căror conținut nu a fost recuperat. Acesta a susținut că A.V., care a

participat la

reuniunea de la Büyükada din 15 iulie 2016, era membru al unui grup de reflecție cu sediul la

Bruxelles, fondat, printre alții, de G.S. și de un fost ambasador, și că acesta din urmă

1

l-a ajutat

pe Fetullah Gülen să obțină un permis de ședer

e în Statele Unite.

Pe baza acestor probe, parchetul a concluzionat că domnii Kavala și H.J.B. au fost informați

în prealabil cu privire la tentativa de lovitură de stat și au stabilit, în Turcia și în străinătate, o

rețea de contacte cu scopul de a crea infrastructura necesară pentru tentativa de lovitură de stat.

Au putut fi descoperite puține schimburi directe între H.J.B. și domnul Kavala întrucât H.J.B.

cunoștea foarte bine tacticile și procedurile utilizate de serviciile secrete.

De asemenea, parchetu

l a susținut că, la 6 noiembrie 2015, G.S. a venit în Turcia și s

-a

întâlnit cu domnul Kavala, care i-

a făcut o fotografie alături de I.A. Potrivit parchetului, I.A.,

om de afaceri, era un apropiat al domnului Kavala și reprezentant al Open Society Foundat

ion

din Turcia și cofondator al Foundation for an Open Society; el l

-ar fi ajutat pe Fetullah Gülen

să obțină permisul de ședere.

Pe baza probelor prezentate mai sus, parchetul a concluzionat că domnul Kavala și H.J.B.

au săvârșit infracțiunile prevăzute la articolele 309 și 328 din Codul penal

.

a Curte cu jurați a încuviințat rechizitoriul. Aceasta a

respins cererea de punere în libertate provizorie a domnului Kavala și a dispus menținerea lui

în detenție.

(β) Menținerea

măsurii de arestare preventivă a domnului Ka

vala

36-

a Curte cu jurați a respins cererea de punere în libertate

provizorie a domnului Kavala și a dispus menținerea măsurii arestării preventive.

1

Rectificat la 1 septembrie 2022: textul era „acesta

”.

9

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

39

. În ședința din 18 decembrie 2020, aceasta l

-a ascultat pe domnul Kavala, care a vorbit în

apărarea sa, și a audiat anumiți martori. A dispus prelungirea măsurii arestării sale preventive,

pe motiv că existau dovezi concrete care justificau detenția. De asemenea, a precizat că nu

fuseseră strânse toate probele și că unii martori nu fuseseră încă audiați. În cele din urmă, a

considerat că exista riscul de alterare a probelor și de sustragere, precum și că măsura

controlului judiciar ar fi insuficientă.

a Curte cu jurați din Istanbul a dispus menținerea

domnului Kavala în arest preventiv, reluân

d în esență motivele pe care s

-

au întemeiat hotărâril

e

sale anterioare

.

(iv)

Casarea hotărârii de achitare

41

. La 22 ianuarie 2021, în urma contestației parchetului împotriva hotărârii de achitare

pronunțată la 18 februarie 2020 cu privire la acuzația prevăzută la articolul 312 din Codul penal

(supra, pc

t. 24),

cea de-a 3-

a Curte de Apel Regională a casat hotărârea în cauză și a trimis

cauza spre reexaminare în fața celei d

e

-a 30-

a Curți cu jurați din Istanbul.

(v)

Procedura în fața celei de

-a 36

-

a Curți cu jurați și încheierea procesului în fața aces

teia

a Curte cu jurați din Istanbul a ținut o ședință, la

încheierea căreia a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a domnului Kavala. De

asemenea, aceasta a luat act de hotărârea curții de apel regionale de casare a hotărârii

d

e achitare

pronunțată de curtea cu jurați și a decis să conexeze procesul penal în curs de examinare în fața

sa cu procesul aflat pe rolul celei de-a 30-

a Curți cu jurați din Istanbul și să trimită dosarul

cauzei instanței respective. Astfel, procesul penal în fața celei de

-a 36-

a Curți cu jurați din

Istanbul s-a încheiat.

(vi)

Casarea hotărârii de achitare în cadrul procesului

Çarșı

43

. La 28 aprilie 2021, Curtea de Casație a casat hotărârea de achitare pronunțată de cea

de

-

a 13-

a Curte cu jurați din Istanbul la 29 decembrie 2015, în cadrul unui proces denumit

„procesul

Çarșı

” (denumit în continuare „procesul

Çarșı

”), în legătură cu un grup de susținători

ai echipei de fotbal Beșiktaș. În acest proces, care a început la 11 septembrie 2014, 35 de

persoane (domnul Kavala nu se număra printre ele) au fost acuzate, printre altele, de tentativă

de răsturnare a Guvernului prin forță și violență, în contextul evenimentelor din Parcul Gezi

(articolul 312 din Codul penal). Toate au fost achitate la 29 decembrie 2015. Tot la 28 aprilie

2021, Curtea de Casație a solicitat conexarea acestui proces cu cel aflat în fața celei de

-a 30-a

Curți cu jurați.

(vii)

Procesul în fața celei de

-a 30-

a Curți cu jurați din Istanbul și încheierea procesului în fața ac

esteia

a Curte cu jurați din Istanbul a dispus, cu majoritate,

prelungirea arestării preventive a domnului Kavala, pe baza acelorași motive expuse în

hotărârile sale anterioare.

45

. În cadrul unei ședințe din 29 aprilie 2021, aceasta a dispus din nou, cu majoritate,

menținerea în arest preventiv a d

o

mnului Kavala.

46

. La 21 mai 2021, după casarea hotărârii sale de către curtea de apel regională, a avut l

oc

o ședință, la încheierea căreia a dispus, cu două voturi la unu, prelungirea măsurii arestării

preventive a

domnului Kavala în legătură cu acuzația de spionaj politic sau militar. Pentru a

ajunge la această decizie, a început prin examinarea hotărârii pronunțate de Curte în cauza

Kavala

, observând că încălcarea constatată de Curte a rezultat din detenția domnu

lu

i Kavala în

legătură cu acuzațiile prevăzute la articolele 309 și 312 din Codul penal. A reținut că măsura în

cauză încetase la 18 februarie și, respectiv, la 20 martie 2020. De asemenea, a observat că

10

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

domnul Kavala se afla în arest preventiv în legătură cu o nouă acuzație, și anume spionaj politic

sau militar, în sensul articolului 328 din Codul penal, acuzație care nu a fost examinată de Curte.

În plus, instanța a decis să obțină dosarul procesulu

i

Çarșı

(supra, pct.

43), c

are se afla pe rolul

celei de-a 13-

a Curți cu jurați din Istanbul, pentru a aprecia oportunitatea conexării celor două

procese, în conformitate cu solicitarea Curții de Casație.

a Curte cu jurați din Istanbul a ținut o ședință și a decis,

cu majoritate, să conexeze procesul cu care a fost sesizată cu procesul care

se afla pe rolul celei

de a 13-a

Curți cu jurați din Istanbul (procesul

Çarș

ı

). Astfel, procesul în fața celei de a 30

-a

Curți cu jurați din Istanbul s

-a încheiat.

48

. În cursul procesului penal în fața sa, cea de a 30

-

a Curte cu jurați din Istanbul

a dispus

în mai multe rânduri prelungirea arestării preventive a domnului Kavala, pe baza acelorași

motive expuse în hotărârile sale anterioare.

(viii)

Procesul penal în fața celei de

a 13

-

a Curți cu jurați din Ista

nbul

49

. La 8 octombrie 2021, în cadrul primei ședințe care a urmat conexării proceselor legate

de acuzațiile prevăzute la articolele 309, 312 și 328 din Codul penal, cea de

a 13-a Curte cu

jurați din Istanbul a dispus, cu majoritate, menținerea în arest prevent

iv a domnului Kavala.

Contestația formulată de domnul Kavala împotriva acestei hotărâri a fost respinsă la 26

octombrie 2021.

a Curte cu jurați din Istanbul a dispus menținerea în

arest preventiv a domnului Kavala. Aceasta a reținut următoarele:

„Având în vedere natura infracțiunii de care este acuzat inculpatul, starea actuală a procesului și examinarea

înregistrărilor HTS (Historical Traffic Search) și a datelor de la stația de bază incluse în dosarul cauzei,

rapoartele întocmite în urma evaluării materialelor digitale, existența unor probe concrete care dau naștere

unor bănuieli întemeiate, raportul MASAK și pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile în

cauză, s

-a deci

s că măsura controlului judiciar ar fi insuficientă

.”

51

. În numeroase rânduri în cursul procesului în fața sa, cea de

-a 13-

a Curte cu jurați din

Istanbul a dispus, cu majoritate, menținerea în arest preventiv a domnu

lui Kavala, pe baza

acelorași motive expuse în hotărârile sale anterioare.

52

. În cadrul unei ședințe din 21 februarie 2022, cea d

e

-a 13-

a Curte cu jurați din Istanbul a

decis disjungerea procesului

Çarșı

de cel aflat

pe rolul său

. La 4 martie 2022, parchetul a

prezentat, de asemenea, observațiile sale finale și apoi a solicitat condamnarea domnului Kavala

pentru tentativă de răsturnare a Guvernului prin forță și violență (articolul 312 din Codul penal)

ș

i dispunerea m

ăsurii de arestare preventivă în legătură cu această acuzație. Printre altele,

parchetul a subliniat, în observațiile sale, că, analizate în ansamblu, faptele de care a fost acuzat

domnul Kavala în rechizitoriile prezentate la 19 februarie 2019 cu privire la evenimentele din

Parcul Gezi (a se vedea

Kavala

, citată anterior, pct. 47

-

55) și la 28 septembrie 2020 (supra, pct.

36) e

rau infrac

țiuni în formă continuată, pedepsite în temeiul articolului 312 din Codul penal.

53

. În cadrul unei ședințe din 21 martie 2022, cea de a 13

-

a Curte cu jurați din Istanbul a

dispus, cu majoritate, prelungirea măsurii arestării preventive a domnului Kavala.

13-

a Curte cu jurați din Istanbul

l

-a achitat pe domnul Kavala

de acuzația de spionaj militar sau politic în cadrul articolului 328 din Codul penal, dar l

-

a găsit

vinovat pentru acuzația întemeiată pe articolul 312 din Codul

penal. Aceasta l-a condamnat la

pedeapsa detențiunii pe viață „în formă agravată” (supra, pct.

1

1

)

și a dispus prelungirea

arestării sale preventive pentru această din urmă acuzație.

55

. Procesul penal este încă

pe rolul

instanțelor interne.

4.

Alte informații prezentate de domnul Kavala

tat Curții numeroase discursuri ale unor înalți oficiali ai statului,

similare celor aduse în atenția Curții în contextul hotărârii inițiale (a se vedea

Kavala

, citată

11

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

anterior, pct. 61), cu privire la procesele penale inițiate împotriva sa și la procedura în fața

Comitetului de Miniștri. A prezentat, în special, un discurs din 19 februarie 2020, în cadrul

căruia Președintele Republicii critica hotărârea de achitare.

B.

Procedura în fața Curții Constituționale

recurs individual formulat de domnul Kava

l

a în fața Curții Constituționale

57

. La 29 decembrie 2017, domnul Kavala a formulat un recurs individual în fața Curții

Constituționale a Turciei. Acesta s

-

a plâns de arestarea sa preventivă pentru acuzații legate de

evenimentele din Parcul Gezi și de tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016.

58

. Prin decizia din 28 iunie 2019, Curtea Constituțională a statuat, cu 10 voturi la 5, că nu

a fost încălcat dreptul la libertate al domnului Kavala (pentru un rezumat al acestei hotărâri, a

se vedea

Kavala,

citată anterior, pct. 59

-60).

2.

Al doilea recurs individual formulat de domnul Kavala în fața Curții Constituționale

Kavala a formulat un al doilea recurs individual în fața Curții

Constituționale a Turciei, în care s

-

a plâns de detenția sa, ulterioară hotărârii pronunțate în cauza

Kavala

, în legătură cu acuzația de spionaj militar sau politic (articolul 328 din Codul

p

enal).

60

. La 29 decembrie 2020, după ce se pronunțase la 16 iulie 2020 cu privire la anumite

capete de cerere care i-

au fost prezentate de domnul Kavala, Curtea Constituțională a pronunțat

decizia sa, care a fost pub

licată în Monitorul Oficial la 23 martie 2021.

În decizie, Curtea Constituțională turcă a concluzionat, cu 8 voturi la 7, că nu a fost încălcat

dreptul la libertate al domnului Kavala în ceea ce privește capetele sale de cerere privind

legalitatea și durata detenției sale pentru infracțiunea definită l

a articolul 328 din Codul penal.

În motivare, aceasta a făcut referire la cererea prezentată de Parchetul din Istanbul la 9 martie

2020 (supra, pc

t. 31

),

l

a hotărârea pronunțată la aceeași dată de cel

de

-al 10-lea Tribunal pen

al

de pace, prin care s-a dispus plasarea domnului Kavala în arest preventiv pentru spionaj militar

sau politic (supra, pc

t. 34

),

precum și la rechizitoriul din 28 septembrie 2020 (supra, pc

t.

36).

A subliniat că cercetările suplimentare efectuate de parchet în legătură cu H.J.B. au permis

obținerea unor probe care sugerau că acesta desfășura activități de spionaj pentru state străin

e.

În ceea ce îl privește pe domnul Kavala, aceasta a precizat, printre altele, că au fost menționate

rapoarte de analiză referitoare la interceptarea unor comunicații și la existența unor legături

între H.J.B. și domnul Kavala. În ceea ce privește rechizitoriul, instanța constituțională a

constatat că parchetul a invocat următoarele elemente referitoare la infracțiunea definită la

articolul 328 din Codul penal: pretinsa relație dintre domnul Kavala și H.J.B., activitățile

desfășurate de domnul Kavala prin intermediul unor entități și organizații deținute sau conduse

de acesta, unitatea flash USB confiscată de la domnul Kavala și înregistrările găsite pe telefonul

său mobil. Aceasta a menționat, de asemenea, că, potrivit organelor de urmărire penală, H.J.B.

a efectuat activități de spionaj împotriva Turciei și a făcut parte din consiliul de administrație

al unei fundații al cărei președinte de onoare era liderul FETÖ/PDY. A adăugat că H.J.B. a venit

în Turcia în ziua tentativei de lovitură de stat (15 iulie 2

016) pentru a furniza sprijin logistic

pentru această operațiune.

După ce a rezumat probele prezentate de parchet în rechizitoriul în cauză și jurisprudența

sa

în materie, Curtea Constituțională a concluzionat că arestarea preventivă contestată a fost

impu

să de articolul 328 din Codul penal în legătură cu infracțiunea în cauză și că a fost

justificată din perspectiva articolului 19 din Constituție. În această privință, a declarat:

„91. [...] informațiile și documentele care constituie secrete de stat fac, în esență, obiectul infracțiunii

definite la articolul 328 alineatul (1) din Codul penal, iar obținerea unor astfel de informații și documente în

scopul spionajului politic sau militar este elementul constitutiv al acestei infracțiuni. În consecință, se poa

te

afirma că una dintre principalele caracteristici ale infracțiunii în cauză este confidențialitatea.

12

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

ile

de spionaj, organele de urmărire penală se află într

-

o situație mai dificilă decât în cazul altor infracțiuni atunci

când descoperă astfel de cazuri, adună probe și stabilesc faptele. În plus, faptele că actele care constituie

astfel de infracțiuni sunt comise adesea în cooperare cu serviciile de informații din alte țări și că autorii acestor

infracțiuni sunt mai abili decât alți suspecți în ceea ce privește disimularea acțiunilor lor ar putea necesita

adoptarea unor standarde diferite, în comparație cu alte situații, în ceea ce privește natura și niv

elul probatoriu

necesar, cel puțin la începutul anchetei sau la momentul adoptării măsurilor preventive, cum ar fi arestarea

preventivă.”

Curtea Constituțională a considerat, cu majoritate, că probele strânse de organele de urmărire

penală și admise de tribunalul penal de pace care a dispus arestarea preventivă a domnului

Kavala (supra, pct.

31-

34

)

erau suficiente pentru a da naștere unor bănuieli întemeiate cu privire

la infracțiunea definită la articolul 328 din Codul penal.

61

. În opinie separată, președintele Curții Constituționale a declarat că nu a identificat nicio

probă de natură să justifice bănuielile față de domnul Kavala și că arestarea preventivă a

acestuia din urmă în legătură cu infracțiunea de spionaj era așadar nelegală. Acesta a subliniat,

în primul rând, că suspiciunile de spionaj se bazau pe legăturile existente între domnul Kavala

și H.J.B. Cu toate acestea, organele de urmărire penală nu au fost în măsură să furnizeze nicio

probă tangibilă de natură să infirme declarațiile domnului Kavala cu privire la relația sa cu

H.J.B. A considerat, în special, că, în încheierea prin care s

-

a dispus arestarea preventivă și în

rechizitoriu, anumite acuzații abstracte, bazate pe ipoteze, au fost prezentate ca fapte stabilite

.

În plus, chiar presupunând că pretinsele convorbiri telefonice au avut loc, nu a fost divulgată

nicio informație cu privire la conținutul lor. A considerat, de asemenea, că, având în vedere

elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, era problematică admiterea ca probe

incriminatoare a datelor referitoare la conversațiile telefonice dintre domnul Kavala și H.J.B.,

care se născuse în Istanbul și urmase studii universitare privind Turcia. În opinia președintelui,

nu exista nicio dovadă care să poată justifica o bănuială întemeiată sau măcar o simplă bănuială

cu privire la acuzațiile în cauză.

Președintele Curții Constituționale a declarat, de asemenea, că elementele constitutive ale

acestei infracțiuni nu au fost stabilite în hotărârile referitoare la arestarea preventivă a domnului

Kavala. A adăugat că domnul Kavala era acuzat că obținuse informații prin intermediul ONG

-

urilor pe care le înființase și sprijinise și că folosise aceste informații împotriva Turciei și în

beneficiul unor state străine. În această privință, a subliniat că principala sarcină a ONG

-urilor

consta în realizarea de cercetări și analize, elaborarea de rapoarte și emiterea de recomandări

cu privire la problemele socio-

economice și politice cu care se confrunta țara. Deși a admis că

un ONG putea fi într-

adevăr folosit în scopul spionajului, acuzația potrivit căreia un ONG

desfășura activități care puteau fi calificate drept spionaj ar trebui, în opinia sa, să fie susținu

tă

de informații, documente și probe tangibile, și nu de ipoteze abstracte și generale. Or, astfel de

elemente de probă lipseau în speță.

În opinia sa separată, președintele Curții Constituționale a abordat, de asemenea, problema

dacă domnul Kavala fusese deja plasat în detenție pe baza acelorași probe și, în cazul un

u

i

răspuns afirmativ, dacă cea de

-

a doua perioadă de detenție era legată de acuzațiile anterioare.

Răspunsul său la această întrebare a fost afirmativ. În motivarea sa, a declarat că suspiciunile

inițiale s

-

au bazat pe legăturile pe care domnul Kavala a fost acuzat că le

-

a menținut cu H.J.B.

în 2013 și 2016. Cu toate acestea, în opinia sa, organele de urmărire penală au dispus de

informații

le respective

încă de la începutul anchetei, ceea ce însemna că informațiile admise ca

probe la 9 martie 2020 existau,

în termeni generali, în dosarul de urmărire penală de mai mult

de trei ani. În această perioadă, nu s

-

a putut obține nicio informație nouă cu privire la natura

pretinselor legături care putea justifica plasarea în arest preventiv sub acuzația de spionaj.

P

reședintele a subliniat că organele de urmărire penală nu au fost în măsură să explice de ce a

fost necesar să se dispună arestarea preventivă a domnului Kavala după mai mult de trei ani de

la stabilirea existenței unei legături cu H.J.B. Timp de trei ani, în esență pe baza acelorași probe,

13

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

instanțele competente au dispus, de trei ori, plasarea în detenție a domnului Kavala și punerea

sa în libertate provizorie și, o dată, au dispus achitarea acestuia. Acesta a observat că existența

unor legături între domnul Kavala și H.J.B. a fost menționată încă de la început în toate

încheierile prin care s-

au dispus măsurile privative de libertate, iar acest element a fost admis

ca probă încă de la prima hotărâre, în care se menționa existența unei bănuieli întemeiate p

rivind

implicarea în tentativa de lovitură de stat. El a subliniat că, deși suspiciunea în cauză a fost

eliminată, domnul Kavala a fost arestat preventiv a doua oară, pentru aceeași infracțiune, după

ce fusese achitat și după ce fusese dispusă punerea sa î

n libertate provizorie, în cadrul procesului

privind evenimentele din parcul Gezi. De asemenea, argumentul potrivit căruia existau legături

între domnul Kavala și H.J.B. a fost utilizat, de asemenea, în cea de

-a doua

hotărâre

prin care

s-a dispus arestarea

preventivă pentru a justifica existența unei bănuieli întemeiate cu privire la

o altă infracțiune (articolul 309 din Codul penal). În cele din urmă, a subliniat că acest element

de probă a justificat și cea de

-a treia

hotărâre

prin care s-a dispus arestar

ea preventivă,

pronunțată la scurt timp după cea de

-

a doua, pentru acuzația cu privire la infracțiunea prevăzută

la articolul 328 din Codul penal.

62

. În opinia separată, vicepreședintele Curții Constituționale a crit

icat, de asemenea, lipsa

de informații concrete cu privire la natura pretinsei relații dintre domnul Kavala și H.J.B. De

asemenea, acesta a afirmat că celelalte probe menționate de parchet, și anume filmele

documentare găsite pe unitatea flash USB și telef

onul mobil ale domnului Kavala, nu aveau

legătură cu infracțiunea de spionaj, întrucât nu s

-

a susținut că acestea conțineau informații

confidențiale. După ce a făcut observații cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii

definite la articolul 32

8 din Codul penal, acesta a precizat că obiectul acestei infracțiuni era un

„secret de stat”, adică informații clasificate ca fiind secrete și necunoscute publicului. În opinia

sa, informațiile care au fost obținute din surse deschise și deci, prin natura

lor, disponibile

publicului nu puteau fi considerate „secrete de stat”, iar parchetul ar fi trebuit așadar să clarifice

elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, răspunzând la următoarea întrebare: „Despre

ce informații secrete este vorba și ce organism al statului le deține?” Or, acesta considera că

parchetul își întemeiase argumentele exclusiv pe aprecieri

in abstracto

, care nu puteau fi

considerate elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute la articolul 328 din Codul penal, în

sensul drept

ului penal. A concluzionat, în primul rând, că, în materialele depuse la dosarul

cauzei cu privire la detenția domnului Kavala, nu exista niciun element care să justifice bănuiala

în cauză și, în al doilea rând, că detenția acestuia nu avea nicio bază legală. De asemenea, a

criticat proporționalitatea măsurii arestării preventive a domnului Kavala după trei ani de la

obținerea probelor la care se face referire în deciziile relevante.

63

. La rândul său, cel de

-al treile

a judecător care a formulat o opinie separată a concluzionat

că nu existau fapte, informații sau probe care să permită să se stabilească faptul că domnul

Kavala participase la o activitate infracțională în sensul articolului 328 din Codul penal. Acesta

a r

eiterat, în esență, argumentele prezentate deja de ceilalți judecători care au formulat opinia

separată, exprimându

-

și totodată îngrijorarea cu privire la modul de executare a măsurii arestării

preventive a domnului Kavala. A afirmat că acuzarea unei perso

ane de spionaj doar pe baza

unor probe legate de semnalele emise de telefonul său mobil și fără nicio dovadă tangibilă putea

să dea naștere unor situații îngrijorătoare din perspectiva drepturilor omului. Făcând referire l

a

punctul relevant din hotărârea

Kavala

(citată anterior, pct. 154), acesta a susținut că parchetul

nu a fost în măsură să furnizeze niciun element de natură să demonstreze că întâlnirile domnului

Kavala cu H.J.B. fuseseră foarte frecvente și că argumentul acestuia a creat o prezumție

iref

ragabilă în privința suspectului. În ceea ce privește depoziția unuia dintre martori, care, în

opinia sa, putea fi considerată un element nou, apărut ulterior hotărârii Curții, acesta a subliniat

că declarațiile persoanei în cauză nu îl vizau pe domnul Kavala. În ceea ce privește celelalte

activități desfășurate de domnul Kavala în cadrul ONG

-

urilor sale, acest judecător a considerat

că activitățile în cauză erau legale. În opinia sa, era probabil ca abordarea parchetului să

14

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

determine incriminarea unor acti

vități desfășurate în mod legal de ONG

-

uri. În sfârșit, acesta a

considerat, la rândul său, că măsura contestată a fost disproporționată.

al patrulea și cel de

-

al cincilea judecător

au făcut o prezentare generală a jurisprudenței relevante a Curții Constituționale, afirmând, în

primul rând, că respectiva concluzie a majorității nu era compatibilă cu aceasta. Aceștia au

considerat că, având în vedere criteriile stabilite în această jurisprudență, cauza prezenta

deficiențe grave. Elementele constitutive ale infracțiunii definite la articolul 328 din Codul

penal (informații sau documente aparținând statului și care, prin natura lor, intrau sub incidența

„secretelor de stat”, precum și obținerea sau divulgarea unor astfel de documente sau informații)

nu au fost menționate în documentele referitoare la detenția domnului Kavala. Aceștia au

criticat

în special criteriul dezvoltat la punctul 92 din hotărârea Curții Constituționale (supra,

pc

t. 60

).

Dacă ar fi urmată această abordare, măsurile privative de libertate aplicabile în cazul

anumitor tipuri de infracțiuni nu ar beneficia de garanțiile prevăzute în Constituție. Aceștia au

susținut, de asemenea, că anumite fapte, care în mod evident nu constituiau o infracțiune, au

fost admis

e ca probe în legătură cu infracțiunea de spionaj. Aceștia au concluzionat că dosarul

nu conținea nicio probă cu privire la această infracțiune și că măsura de menținere în arest

preventiv a domnului Kavala, care, în plus, nu s-a întemeiat pe niciun motiv

relevant și

suficient, a fost disproporționată.

al șaselea și cel de

-

al șaptelea judecător au

considerat, de asemenea, din motive similare celor susținute de ceilalți judecăt

ori care au

formulat opinia separată, că nu exista niciun element de fapt care să justifice menținerea

arestării preventive în ceea ce îl privește pe domnul Kavala.

C.

Hotărârea

Kavala

66

. În hotărârea

Kaval

a

, care a fos

t pronunțată la 10 decembrie 2019 și a rămas definitivă

la

11 mai 2020, Curtea a concluzionat, în unanimitate, încălcarea art.

5 §

1 și 4 din Convenție și,

cu șase voturi la unu, încălcarea art.

18 coroborat cu art.

5 §

1, în legătură cu suspiciunile

formulate împotriva domnului Kavala în octombrie 2017 cu privire la evenimentele din parcul

Gezi și tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016 și cu arestarea sa preventivă ulterioară.

Având în vedere că reclamantul nu a formulat o cerere în mod corespunzător, Curtea a decis să

nu îi acorde nicio despăgubire în temeiul art.

41 din Convenție. Aceasta a apreciat că, în

conformitate cu art.

46 din Convenție, Guvernul trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a

pune capăt detenției domnului Kavala și pentru a asigura punerea imediată în libertate a

acestuia

.

67

. În hotărârea sa, Curtea a considerat că privarea de libertate a domnului Kavala a avut loc

în absența oricărui motiv verosimil că acesta ar fi săvârșit o infracțiune și, prin u

rmare, a

constituit o încălcare a art.

5 § 1 (a se vedea

Kaval

a

, citată anterior, pct. 156

-

157 și 159). În

conformitate cu art.

15 din Convenție, aceasta a considerat, de asemenea, că „suspiciunea

împotriva sa nu îndepline[a] norma minimă privind temeinicia unei bănuieli. Deși au fost

impuse sub control judiciar, măsurile contestate s

-

au bazat, așadar, pe o simplă bănuială”. De

asemenea, a declarat că măsurile în cauză „nu [puteau] fi considerate ca fiind strict limitate la

exigențele situației” (

ibidem

, pct. 157-

158). La punctul 157, Curtea a hotărât după cum

urmează:

„În special, având în vedere natura acuzațiilor aduse împotriva sa, Curtea observă că autoritățile nu

sunt în

măsură să demonstreze că măsura inițială a arestării preventive a reclamantului și menținerea acesteia a fost

justificată de motive verosimile, bazate pe o evaluare obiectivă a actelor în cauză. De asemenea, subliniază

că măsurile s

-

au bazat, în esență, nu numai pe fapte care nu pot fi considerate în mod rezonabil drept un

comportament

incriminat în temeiul dreptului intern, ci și pe fapte care au fost în mare măsură legate de

exercitarea unor drepturi prevăzute de Convenție. Însuși faptul că astfel de acte au fost incluse în rechizitoriu

ca elemente constitutive ale unei infracțiuni diminuează în sine caracterul întemeiat al bănuielilor în cauză.”

15

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

68

. Curtea a hotărât, de asemenea, că, având în vedere durata totală a controlului de legalitate

efectuat de Curtea Constituțională în contextul primului recurs individual (și anume, un an,

5

luni și

29

de zile) și miza litigiului pentru domnul Kavala

(

ibidem

, pct. 192-193), procedura în

cadrul căreia Curtea Constituțională a Turciei s

-

a pronunțat cu privire la legalitatea arestării

sale preventive nu poate fi considerată compatibilă cu cerința unui „termen scurt” prevăzută la

art. 5 § 4.

69

. Reiterând concluzia formulată în temeiul art.

5 §

1, potrivit căreia acuzațiile formulate

împotriva domnului Kavala nu s-au bazat pe motive verosimile, Curtea a constatat, de

asemenea, că scopul real al măsurilor în litigiu a fost reducea acestuia la tăcere. În plus, având

în vedere natura acuzațiilor formulate împotriva reclamantului, aceasta a declarat că era

probabil ca măsurile contestate să aibă un efect disuasiv asupra activității apărătorilor

drepturilor omului (

ibidem

, pct. 230-

232). În consecință, a constatat încălcarea art.

18 coroborat

cu art. 5 § 1 (

ibidem

, pct. 144). În cele din urmă, a declarat că „Guvernul trebuie să ia toate

măsurile necesare pentru a pune capăt detenției reclamantului și pentru a asigura punerea

imediată în libertate a acestuia.” (

ibidem

, pct. 240).

D.

Supravegherea de către Comitetul de Miniștri a executării hotărârii

Kavala

1.

Reuniunile ordinare și cele privind drepturile omului ale Comitetului de Miniștri

70

. După ce a devenit definitivă la 11 mai 2020, hotărârea

Kavala

a fost transmisă

Comitetului de Miniștri, în vederea supravegherii de către acesta a executării sale în

conformitate cu art. 46 § 2.

a reuniune din 4 iunie 2020, Comitetul de Miniștri a încadrat această

cauză în „procedura de supraveghere sporită” pe baza faptului că necesita „măsuri individuale

urgente” și denota o „problemă complexă”. A început să examineze cauza

Kavala

în cadrul

reuniunii sale 1377bis privind drepturile omului (1-3 septembrie 2020). În cadrul celei de-a

1398-

a reuniuni privind drepturile omului din martie 2021, a decis să examineze situația

domnului Kav

ala în cadrul fiecărei reuniuni ordinare și al fiecărei reuniuni privind drepturile

omului ale Comitetului, până când acesta avea să fie pus în libertate. Înainte de a sesiza Curtea

în temeiul art. 46 §

4, Comitetul de Miniștri a adoptat zece decizii și trei rezoluții interimare,

fie în cadrul reuniunilor sale ordinare, fie în cadrul reuniunilor sale privind drepturile omului.

72

. Comitetul de Miniștri a examinat cauza în cadrul reuniunii 1377bis privind drepturile

omului. Secretariatul său a emis următorul aviz:

„[...] informațiile disponibile referitoare la detenția actuală a reclamantului, coroborate cu constatările

detaliate ale Curții, creează o prezumție solidă potrivit căreia situația sa actuală nu este compatibilă cu

concluziile și spiritul hotărârii Curții. [...] Cei patru factori care au determinat Secretariatul să ajungă la

această concluzie sunt prezentați mai jo

s.

În primul rând, deși încadrarea juridică a infracțiunii în temeiul Codului penal este în prezent „

obținerea de

informații clasificate din motive legate de securitatea națională sau de interese politice străine, cu intenția de

spionaj în materie de afaceri politice și militare”, cu încălcarea articolului 328, din informațiile de care

dispune Comi

t

etul reiese că acuzațiile aduse împotriva reclamantului nu s

-

au schimbat substanțial.

În al doilea rând, în cadrul motivării sale în temeiul art. 18, Curtea a considerat esențial faptul că au trecut

mai mulți ani de la momentul evenimentelor care au stat la baza detenției reclamantului și până la pronunțarea

hotărârilor judecătorești prin c

are s-

a dispus detenția acestuia și că Guvernul nu a furnizat nicio explicație

plauzibilă pentru a justifica această perioadă de timp (pct. 225

-

228 din hotărâre). De asemenea, acuzațiile

care stau la baza prezentei

hotărâri

prin care s-a dispus arestarea p

reventivă, pronunțată la 9 martie 2020, se

referă la evenimente anterioare lunii iulie 2016.

În al treilea rând, pentru a ajunge la concluzia sa în temeiul art.

18, potrivit căreia scopul ascuns al

proceselor penale împotriva reclamantului a fost reducerea

acestuia la tăcere și descurajarea altor activiști ai

societății civile, Curtea a constatat o legătură între actele procurorilor și momentul și conținutul a două

discursuri ținute de Președintele Republicii Turcia, în care ac

esta l

-

a menționat pe reclamant. Este necesar s

ă

se observe că faptul că, în ziua în care reclamantul a fost arestat din nou, președintele a ținut un alt discurs

16

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

similar, în care a criticat, de asemenea, achitarea reclamantului, este, astfel cum a remarcat Comisarul

pentru

Drepturile O

mului, „un indiciu clar că se menține aceeași dinamic

ă”.

În cele din urmă, faptul că procurorul a decis să conteste hotărârea de achitare, precum și iniț

ierea de către

Consiliul Judecătorilor și Procurorilor a unei examinări cu scopul de a verifica necesitatea declanșării unei

anchete disciplinare împotriva celor trei judecători ai instanței care au pronunțat hotărârea de achitare, arată

că autoritățile nu au acceptat constatările Curții Europene. În acest sens, se reamintește că executarea

hotărârilor Curții ar trebui să implice buna

-

credință din partea statului pârât și că obligația de bună

-

credinț

ă

este extrem de importantă în cazul în care Curtea a constatat o încălcare a art. 18 [...]”

În cadrul acestei ședințe, în urma examinării hotărârii, a informați

ilor comunicate de Guvern

și a avizului emis de Secretariatul acestuia, Comitetul de Miniștri a adoptat următoarea decizie:

„Delegații

[...]

Cu privire la măsurile individuale

[...]

în detenție în baza unei noi măsuri privative de libertate, care nu a fost examinată de Curtea Europeană,

consideră că informațiile de care dispune Comitetul creează o prezumție solidă potrivit căreia detenția actuală

a acestuia constituie o continuare a încălcărilor constatate de Cur

te;

imediat examinarea cererii reclamantului și îndeamnă autoritățile să ia toate măsurile necesare pentru a

asigura examinarea acesteia în cel mai scurt timp posibil și ținând seama pe deplin de constatările Curții

Europene în această cauză; în continuare, îndeamnă autoritățile să asigure punerea imediată în libertate a

reclamantulu

i, în așteptarea deciziei Curții Constituționale;

Cu privire la măsurile generale

în cadrul grupului de cauze

Demirel

, iau act cu interes de refo

rmele din octombrie 2019 prin care a fost redusă

durata arestării preventive pentru anumite infracțiuni;

expirat încă, este prematur să fie examinate măsurile generale necesare ca răspuns la această

hotărâre; având

în vedere constatările Curții, în special în temeiul art.

18 coroborat cu art.

5, încurajează autoritățile să

furnizeze, în cadrul viitorului plan de acțiune, informații cu privire la măsurile

avute în vedere pentru

consolidarea sistemului judiciar turc împotriva oricărei ingerințe și asigurarea deplinei sale independențe,

bazându-se pe standardele relevante ale Consiliului Europei;

[...]

”

ptării acestei prime decizii, Comitetul de Miniștri a continuat să solicite

punerea în libertate a domnului Kavala „fără întârziere” și a urmărit îndeaproape evoluția

proceselor penale interne, în cursul procesului de supraveghere. În cadrul celei de-a doua

examinări a cauzei, la 29 septembrie și la 1 octombrie 2020 (a 1383

-a reuniune), Comitetul de

Miniștri, exprimându

-

și profunda îngrijorare cu privire la faptul că domnul Kavala nu fusese

eliberat încă, în pofida indicației clare în acest sens a Comitetului, a reiterat solicitarea formulată

în decizia sa anterioară [CM/Del/Dec(2020)1383/H46

-

22]. În cadrul următoarei reuniuni

(perioada 1-

3 decembrie 2020), acesta a adoptat o rezoluție interimară [CM/ResDH(2020)361]

și a remarcat că „informațiile de care [a] luat cunoștință de la ultima [sa] examinare nu infirmă”

prezumția pe care a exprimat

-

o anterior și a solicitat din nou „punerea imediată în libertate a

reclamantului”

.

74

. Ulterior pronunțării hotărârii Curții Constituționale din 29 decembrie 2020 prin ca

re s

-a

constatat că neîncălcarea dreptului la libertate al domnului Kavala (deși această hotărâre nu a

fost publicată la acea dată, supra, pc

t.

60-

6

5

),

Comitetul de Miniștri a examinat cauza pentru a

patra oară (la cea de

-a 1398-a reuniune, 9-

11 martie 2021), la finalul căreia a constatat:

„prelungirea arestării preventive a reclamantului și procedurile pendinte cu privire la acuzațiile

17

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

referitoare atât la evenimentele din parcul Gezi, cât și la tentativa de lovitură de stat, în

pofida

concluziei Curții potrivit căreia niciuna dintre acuzați

i nu s

-a bazat pe un «motiv verosimil» î

n

sensul art.

5 § 1

lit.

c) din Convenție, consolidează concluzia potrivit căreia autoritățile

naționale, inclusiv instanțele, nu țin seama de constatările Curții Europene și de obligația

restitutio in integrum

ce le revine în temeiul art.

46 din Convenție. De asemenea, Comitetul de

Miniștri și

-

a reiterat „cererea de punere imediată în libertate a reclamantului”, solicitându

-i

președintelui Comitetului să

adreseze o scrisoare ministrului afacerilor externe al Republicii

Turcia, în care să transmită profunda îngrijorare a Comitetului cu privire la menținerea în

detenție a reclamantului [CM/Del/Dec(2021)1398/H46

-

33]. De asemenea, a subliniat că

„constatările Curții în această cauză [...] au scos la iveală probleme generalizate în ceea ce

privește independența și imparțialitatea sistemului judiciar turc” și a solicitat „autorităților să

adopte măsuri legislative și de altă natură adecvate pentru a proteja sistemul judiciar și pentru

a garanta că acesta este suficient de solid pentru a rezista oricărei influențe nejustificate, inclusiv

din partea puterii executive”. De asemenea, Comitetul a luat act de adoptarea noului plan de

acțiune pentru drepturile omului.

75

. La 16 martie 2021, scrisoarea semnată de președintele Comitetului de Miniștri, care

„transmite[a] profunda îngrijorare a Comitetului cu privire la menținerea în detenție a

reclamantului și exprim[a] așteptarea fermă ca Turcia [să] ia toate măsurile necesare pentru a

asigura punerea în libertate a domnului Kavala”, a fost trimisă ministrului turc al Afacerilor

Externe. Comitetul de Miniștri a examinat, de asemenea, cauza în cadrul reuniunilor ordinare

din 17 și 31 martie 2021. Între timp, în cadrul unei conversații telefonice din 18 martie 2021,

secretarul general a discutat cu ministrul turc al afacerilor externe deciziile referitoare la această

cauză adoptate de Comitetul de Miniștri cu puțin timp înainte, sublinii

nd

caracterul obligator

iu

al hotărârilor Curții și necesitatea de a găsi o soluție care să respecte pe deplin concluziile Curții.

76

. Ulterior publicării, la 23 martie 2021, a hotărârii motivate a Curții Constituționale

a

Turciei cu privire la cel de-

al doilea recurs individual al domnului Kavala, Comitetul de Miniștri

a examinat situația pentru a șaptea oară în cadrul celei de

-a 1401-a reuniuni ordinare (14-15

aprilie 2021). La finalul acestei examinări, delegații au subliniat că „hotărârea motivată a Curții

Constituționale, prin care s

-

a constatat legalitatea detenției actuale a reclamantului, [s

-a bazat]

pe aceleași probe examinate sau menționate de Curtea Europeană, și [au] concluzion[at] că

motivarea Curții Constituționale [nu conținea] niciun indiciu care să permită infirmarea

prezumției de mai sus cu privire la o încălcare continuă” și au reiterat „cea mai mare îngrijorare

a lor cu privire la faptul că menținerea în arest preventiv a reclamantului și proce

sele împotriv

a

acestuia aflate pe rolul instanțelor [au] întăr[it] concluzia potrivit căreia autoritățile naționale,

inclusiv instanțele, nu [au] țin[ut] seama de constatările Curții Europene și de obligația

restitutio

in integrum

ce le rev[enea] în temeiul art. 46

din Convenție.” De asemenea, aceștia au exprimat

„așteptarea fermă [că] Turcia [va lua] toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în

libertate a domnului Kavala” [CM/Del/Dec(2021)1401/H4

6

-1].

iniștri a reexaminat cauza în cadrul celei

de

-a 1402-

a și celei de

-a 1403-

a reuniuni ordinare. În cadrul celei de-

a zecea examinări, la cea de

-a 1404-

a reuniune ordinară

(12 mai 2021), Comitetul și

-

a reiterat preocupările anterioare și „a îndemnat, din nou

,

autoritățile să ia toate măsurile care țin de ele pentru a asigura punerea imediată în libertate a

reclamantului” [CM/Del/Dec(2021)1404/H46

-1].

78

. Între 12 mai 2021 și 12 ianuarie 2022, Comitetul de Miniștri a reexaminat situația

domnului Kavala de șaisprezece ori, în cursul reuniunilor sale ordinare. În cadrul reuniunii sale

privind drepturile omului din perioada 7-

9 iunie 2021, acesta a reiterat din nou preocupările

sale exprimate anterior, îndemnând „autoritățile să asigure punerea imediată în libertate” [a

domnului Kavala]. Acesta a subliniat, de asemenea, că „menținerea arbitrară în detenție a

reclamantului, pe baza unor proceduri care constitui[au] o utilizare abuzivă a sistemului de

justiție penală, inițiate în scopul reducerii la tăcere a acestuia, constitui[a] o încălcare flagrant

ă

18

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

a obligației, ce rev[enea] Turciei în temeiul art.

46 §

1 din Convenție, de a se conforma hotărârii

Curții și [era] inacceptabilă într

-

un stat de drept”. Comitetul de Miniștri și

-a afirmat

determinarea ca, „în cazul în care reclamantul nu [era] pus în libertate, să asigure executarea

hotărârii folosind toate mijloacele de care dispune[a] Organizația, inclusiv, dacă [era] necesar,

procedura privind neîndeplinirea obligațiilor în teme

iul art.

46 §

4 din Convenție”

[CM/Del/Dec(2021)1406/H46-31]

.

Comitetul de Miniștri a luat act de constatările și preocupăril

e sale formulate anterior în repetate

rânduri, apoi a decis că „pentru a asigura executarea hotărârii, [era] necesar să se recurgă la

procedura prevăzută la art.

46 §

4 din Convenție și și

-

a exprimat hotărârea de a pune în

întârziere Turcia cu privire la i

ntenția Comitetului de a iniția această procedură în conformitate

cu art. 46 §

4 din Convenție, în cadrul celei de

-a 1419-a reuniuni (30 noiembrie - 2 decembrie

2021) (DH), în cazul în care reclamantul nu [era] pus în libertate înainte de această dată.”

decembrie 2021), Comitetul de Miniștri a considerat că „întrucât nu a asigurat punerea imediată

în libertate a domnului Kavala, Turcia

refuz[ă] să se conformeze hotărârii definitive a Curții în

prezenta cauză. Prin urmare, „a pus în întârziere Turcia cu privire la intenția sa de a sesiza

Curtea, în cadrul celei de-a 1423-a reuniuni din 2 februarie 2022, în conformitate cu art. 46 § 4

din

Convenție, cu privire la problema dacă Turcia

și

-

a îndeplinit sau nu obligația care îi revin

e

în temeiul art. 46 §

1 din Convenție, ținând seama, în special, de indicația Curții în temeiul

art.

46 și de măsurile individuale necesare [..

.]”

81

. În cele din urmă, Comitetul de Miniștri a adoptat, în cadrul celei de

-a 1423-a reuniuni

ordinare (2 februarie 2022), a treia rezoluție interimară [CM/ResDH(2022)21], prin care a

declanșat procedura prevăzută la art.

46 § 4 (infra, pc

t. 94).

2.

Informațiile transmise Comitetului de Miniștri

82

. Din iunie 2020 până în februarie 2022, domnul Kavala a trimis Comitetului de Miniștri

19

comunicări, în care face referire la măsurile individuale necesare în cazul său. Acesta s

-a

plâns de menținerea sa în detenție, declarând, în primul rând, că nu a fost pus în libertate

niciodată și, în al doilea rând, că a fost ținut în detenție pe baza unor fapte care au fost

reîncadrate drept infracțiuni prevăzute de alte dispoziții ale Codului penal. Acesta a susținut c

ă

hotărârea Curții nu a fost executată și că, în perioada ulterioară hotărârii de achitare pronunțate

la 18 fe

bruarie 2020, instanțele naționale nu au ținut seama de concluziile Curți

i.

83

. De asemenea, domnul Kavala a transmis Comitetului de Miniștri numeroase declarații

făcute de președintele Republicii și de ministrul de interne și ministrul afacerilor externe cu

privire la cauza sa (supra, p

c

t. 56).

său, Guvernul a comunicat Comitetului de Miniștri informații cu privire la

procedura care a urmat hotărârii Curții și a descris măsurile adoptate în vederea executării

hotărârii în cauză. În ceea ce privește măsurile individuale, acesta a susținut că, la

1

8 februarie

2020, cea de-a 30-

a Curte cu jurați din Istanbul a pronunțat achitarea domnului Kavala și, la

aceeași dată, a dispus punerea sa în libertate provizorie și că hotărârea din 10 decembrie 2019

a fost așadar executată. În esență, acesta a susținut că punerea în libertate provizorie a domnului

Kavala a fost dispusă în cadrul procesului inițiat în legătură cu acuzația de tentativă de

răsturnare a Guvernului (articolul 312 din Codul penal) și că măsura arestării preventive dispuse

în cadrul anchetei cu

privire la acuzația de tentativă de lovitură de stat (articolul 309 din Codul

penal) a încetat la 20 martie 2020, când domnul Kavala a fost pus în libertate din oficiu.

Guvernul a susținut că, de la această dată, domnul Kavala nu a fost ținut în detenție

pe baza

niciuneia dintre acuzațiile pe care Curtea a fost chemată să le examineze. A mai precizat că,

începând cu 9 martie 2020, detenția domnului Kavala s

-

a întemeiat pe o altă acuzație, și anume

spionaj militar sau politic, în sensul articolului 328 din Codul penal.

19

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

85

. La 19 ianuarie 2021, Guvernul a luat prima măsură procedurală, în cadrul procesului de

executare, constând în prezentarea unui plan de acțiune Comitetului de Miniștri [documentul

DH-DD(2021)81].

86

. În cadrul acestui plan de acțiune, Guvernul a informat Comitetul de Miniștri cu privire

la stadiul procesului penal la nivel național. În ceea ce privește detenția domnului Kavala

începând cu 9 martie 2020, a expl

icat că acesta a fost menținut în arest preventiv întrucât

Parchetul din Istanbul, care și

-

a extins și aprofundat ancheta, a descoperit probe noi care

sugerau că domnul Kavala ar putea fi vinovat de spionaj militar sau politic, infracțiune

pedepsită de articolul 328 din Codul penal. A adăugat că domnul Kavala se afla în detenție din

9 martie 2020 în legătură cu această infracțiune. De asemenea, acesta a prezentat informații cu

privire la controlul măsurii arestării preventive a domnului Kavala, precizând că

acesta a fost

efectuat fie din oficiu, fie la solicitarea domnului Kavala, de către tribunalele penale de pace și,

ulterior, de către curțile cu jurați pe rolul cărora se afla procesul penal în cauză.

rea sa din 30 martie 2021, Guvernul a explicat că planul de acțiune prezentat

anterior a fost completat, enumerând noile măsuri care ar fi fost luate în special în scopul

consolidării independenței sistemului judiciar. La 12 aprilie 2021, acesta a comunica

t

traducerea integrală a deciziei pronunțate de Curtea Constituțională la 29 decembrie 2020. În

comunicările ulterioare, acesta a furnizat informații actualizate cu privire la stadiul procesului

la nivel național și au transmis informații cu privire la Planul de acțiune pentru drepturile

omului, anunțat de Președintele Republicii la 2 martie 2021, prezentând măsurile care au fost

luate în acest context. De asemenea, a descris măsurile care au fost luate cu scopul de a respecta

cerința care impunea efectuarea de către Curtea Constituțională, „într

-

un termen scurt”, a unui

control judecătoresc al legalității măsurilor privative de libertate.

3.

Decizii și rezoluții interimare adoptate de Comitetul de Miniștri

e Miniștri a examinat cauza în cadrul celor 29 de reuniuni pe care le

-a

organizat până la 2 februarie 2022 inclusiv. În acest context, a adoptat trei rezoluții interimare

și zece decizii, în fiecare dintre acestea menționând că informațiile de care dispunea „[au]

crea[t] o prezumție solidă potrivit căreia detenția actuală a reclamantului constituie o continuare

a încălcărilor constatate de Curte” și a insistat asupra punerii imediate în libertate a domnului

Kavala. Limbajul folosit de Comitet în aceste rezo

luții și decizii reflecta îngrijorarea sa tot mai

mare legată de decizia menținerii domnului Kavala în detenție, în pofida solicitărilor sale

repetate de punere în libertate a persoanei în cauz

ă.

ștri a adresat preocupările sale în primul rând autorităților turce în

general, apoi celor mai înalte autorități ale țării. De asemenea, a solicitat Consiliului Europei în

ansamblul său, precum și fiecărui stat membru în parte, să folosească toate mijloace

le de care

dispun pentru a asigura respectarea de către Turcia a obligațiilor sale care decurg din hotărâre

a

Curții.

90

. Comitetul a precizat, de asemenea, că va utiliza toate mijloacele de care dispune

Organizația, i

nclusiv în temeiul art. 46 §

4 din Convenție.

91

. În special, acesta a adoptat următoarea decizie în cadrul celei de

-a 1401-a reuniuni (14-

15 aprilie 2021), ulterior publicării deciziei Curții Constituționale:

„Delegaț

ii

dispuneau au creat o prezumție solidă potrivit căreia detenția actuală a reclamantului constituie o continuare

a încălcărilor constatate de Curte și îndeamnă autoritățile să asigure punerea imediată în libertate

a acestuia;

decizia

motivată a Curții Constituționale, prin care s

-

a constat legalitatea detenției

actuale a reclamantului, se bazează pe aceleași probe examinate sau menționate de Curtea Europeană și

concluzionează că motivarea Curții Constituționale nu conține niciun indiciu care să permită infirmarea

prezumției de mai sus cu privire la o încălcare conti

nuă;

20

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

reclamantului și procesele aflate pe rol împotriva acestuia întăresc concluzia potrivit căreia autoritățile

naționale, inclusiv instanțele, nu țin seama de constatările Curții Europene și de obligația

restitutio in

integrum

ce le revine în temeiul art.

46 din Convenție;

e, precum și de

răspunsul primit la scrisoarea președintelui Comitetului de Miniștri, și exprimându

-

și așteptarea fermă ca

Turcia să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în libertate a domnului Kavala, subliniază

importanța menținerii dialogului și își afirmă disponibilitatea de a asigura executarea hotărârii, analizând în

mod activ posib

il

itatea utilizării tuturor mijloacelor de care dispune Organizația, dacă este necesar.”

92

. De asemenea, Comitetul de Miniștri a adoptat următoarea decizie (CM/Notes/1406/H46

-

31) în cadrul celei de-a 1406-a reuniuni (7-9 iunie 2021):

„Delegații

[...]

Cu privire la măsurile individuale

că informațiile de care dispunea au creat o prezumție solidă potrivit căreia detenția actuală a reclamantului

constituie o continuare a încălcărilor constatate de Curte și îndeamnă autoritățile să asigure pune

rea imediată

în libertate a acestui

a;

2017 și rămâne în detenție ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au ținut seama de constatările Curții

Europene și de obligația

restitutio in integrum

ce le revine în temeiul art.

46 din Convenție, precum și la

faptul că este încă trimis în judecată în cadrul unui proces penal pentru acuzații care au fost criticate de Curtea

Europeană sau se bazează pe elemente de probă considerate de către această Curte insuficiente pentru a

justifica detenția acestuia

;

ei proceduri care constitui[e] o

utilizare abuzivă a sistemului de justiție penală, inițiate în scopul reducerii la tăcere a acestuia, constituie o

încălcare flagrantă a obligației, ce revine Turcie

i în temeiul art. 46 §

1 din Convenție, de a se conforma

hotărârii Curții și este inacceptabilă într

-

un stat de drep

t”;

hotărârii folosind toate mijloacele de care dispune Organizația, inclusiv, dacă este necesar, procedura privind

neîndeplinirea obligațiilor în temeiul art.

46 §

4 din Convenție

;

vederea

identificării unor soluții conforme cu Convenția în ceea ce privește măsurile individuale necesare în această

cauză;

Cu privire la măsurile generale

mantului

urmărea un scop ascuns, încălcând art. 18 din Convenție, precum și evenimentele ulterioare

care dau naștere

prezumției solide sus

-

menționate, potrivit căreia această încălcare continuă, indică faptul că, la mai multe

niveluri ale sistemului judici

ar, nu se acționează independent și în conformitate cu dispozițiile Co

nvenției;

e omului, care

vizează consolidarea independenței sistemului judiciar; cu toate acestea, subliniază că, deși ar putea avea un

impact pozitiv în general, aceste obiective par să nu răspundă problemelor esențiale identificate de Curte în

ceea ce privește protejarea sistemului judiciar împotriva influenței nejustificate a puterii executi

ve; prin

urmare, solicită autorităților să ia măsuri legislative și de altă natură concrete, inspirându

-se din standardele

relevante ale Consiliului Europei, în special în ceea ce privește independența structurală a Consiliului

Judecătorilor și Procurorilo

r;

având ca obiect plângeri formulate în fața Curții Constituționale cu privire la controlul judecăto

resc exercitat

de aceasta.”

93

. Părțile relevante din cea d

e

-

a doua rezoluție interimară, adoptate de Comitetul de Miniștri

în cadrul celei de-a 1419-a reuniune a sa privind drepturile omului [30 noiembrie-2 decembrie

2021, CM/ResDH(2021)432] au următorul cuprins (subliniere adăugată):

21

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

„Comitetul de Miniștri,

în conformitate cu art. 46 §

2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale („Convenția“), care prevede supravegherea de către Comitet a executării

hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”),

Reamintind constatările Curții în prezenta cauză [...];

Reamintind obligația ce revine statului pârât în temeiul art.

46 §

2 din Convenție [.

..]

;

Reamintind, de asemenea, indicația formulată de Curte în prezenta cauză, în temeiul art. 46

din Convenție,

potrivit căreia menținerea arestării preventive a reclamantului ar implica o prelungire a încălcări

i art.

5 §

1 și

art.

18, precum și o încălcare a obligațiilor statelor pârâte de a se conforma hotărârii Curții în temeiul

art. 46

§

1 din Convenție și că, în consecință, Turcia era obligată să ia toate măsurile necesare pentru a pune

capăt detenției reclamantului și pentru a asigura punerea imediată în libertate

a acestuia;

Reamintind rezoluția interimară și cele opt decizii ale Comitetului, în care acesta îndeamnă cu fermitate

autoritățile, pe de o parte, să asigure punerea imediată în libertate a reclamantului și, pe de altă parte, să

asigure încheierea, pe baza constatărilor Curții Europene și fără întârzier

e, a proceselor penale îndreptate

împotriva sa, care au fost criticate de Curtea Europeană sau care se bazează pe elemente de probă considerate

de această Curte insuficiente pentru a justifica detenția aces

tuia;

Consideră că, întrucât nu a asigurat punerea imediată în libertate a reclamantului, Turcia refuză să se

conformeze hotărârii definitive a Curții în prezenta ca

uză;

Prin urmare, pune în întârziere Turcia cu privire la intenția sa de a sesiza Curtea, în c

adrul celei de

-a 142

3-

a reuniuni din 2 februarie 2022, în conformitate cu art. 46 §

4 din Convenție, cu privire la problema dacă

Turcia și

-

a îndeplinit sau nu obligația care îi revine în temeiul art.

46 §

1 din Convenție, ținând seama, în

special, de indicația Curții în temeiul art. 46 și de măsurile individuale necesare, și solicită Turciei să își

prezinte în mod concis punctul de vedere cu privire la această chestiune până la 19 ianuarie 2022, cel târziu.”

94

. În cele din urmă, în cadrul celei de

-a 1423-a reuniuni ordinare (2 februarie 2022),

Comitetul de Miniștri a adoptat a treia rezoluție interimară [CM/ResDH(2022)21], declanșând

procedura prevăzută la art.

46 §

4. Părțile relevante din această rezoluție au următorul cuprins:

„Reamintind din nou

a. că, în hotărârea menționată anterior, Curtea a constatat că [.

..];

b. indicația formulată de Curte în temeiul art. 46, cu privire la circumstanțele specifice ale cauzei și la

motivele pe care și

-

a întemeiat constatările referitoare la existența unei încălcări, potrivit căreia Guvernul

trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenției reclamantului și pentru a asigura punerea

imediată în libertate a acestuia (pct. 240 din hotăr

âre);

c. obligația ce revine statului pârât în temeiul a

rt.

46 § 1 din Co

nve

nție;

d. rezoluția interimară

[

CM/ResDH(2020

)361

]

și deciziile ulterioare ale Comitetului, în care acesta

îndeamnă cu fermitate autoritățile să asigure punerea imediată în libertate a reclam

antului;

e. că, începând cu 11 mai 2020, data la care hotărârea Curții a rămas definitivă, reclamantul a fost menținut

în detenție pe baza procedurii criticate de Curtea Europeană sau pe baza unor probe pe care Curtea le

-a

considerat insuficiente pentru a justifica detenția acestuia;

Consideră că, în aceste condiții, întrucât nu a asigurat punerea imediată în libertate a reclamantului, Tu

rcia

refuză să se conformeze hotărârii definitive a Curț

ii;

Decide să sesizeze Curtea, în conformitate cu ar

t.

46 §

4 din Convenție, cu privire la problema dacă

Turcia

ș

i-a îndeplinit sau nu

ob

ligația care îi revine în temeiul

art.

46 §

1 din Convenție, ținând seama, în special, de

indicația Curții în temeiul art. 46 și de măsurile individuale nece

sare.

[...]

”

de Miniștri [a se vedea

Ilgar Mammadov

(procedura privind neîndeplinirea obligațiilor), citată anterior, pct. 94], opiniile Republicii

Turcia au fost incluse într-

o anexă la rezoluție (a se vedea anexa). În anexa respectivă, Guvernul

a prezentat măsurile adoptate în scopul executării hotărârii. În ceea ce privește măsurile

individuale, acesta a reiterat explicațiile furnizate anterior cu privire la menținerea în detenție a

domnului Kavala (supra, pct.

8

6

)

și a susținut că hotărârea din 10 decembrie 2019 a fost

executată prin hotărârile de punere în libertate provizorie a domnului Kavala, pronunțate la

18

22

HOTĂRÂREA KAVALA ÎMPOTRIVA TURCIEI (PROCEDURĂ ÎN TEMEIUL ART.

46 § 4)

februarie și la 20 martie 2020. A susținut că, de atunci, domnul Kavala nu a fost ținut în detenție

pe baza niciuneia dintre acuzațiile care au fost examinate de Curte. A precizat că măsura

privativă de libertate în temeiul căreia domnul Kavala a fost ținut în detenție începând cu 9

martie 2020 s-

a bazat pe o altă acuzație, și anume spionajul politic sau militar, în sensul

articolului 328 din Codul penal, și că această acuzație nu a fost niciodată examinată de Curte în

hotărârea sa

.

uvernul a susținut că sesizarea Curții în temeiul art.

46 §

4, de către

Comitetul de Miniștri, putea avea loc doar în cazul în care erau îndeplinite două condiții –

refuzul unei Înalte Părți Contractante de a se conforma unei hotărâri definitive și existenț

a unor

circumstanțe excepționale. Or, în opinia sa, aceste condiții nu erau îndeplinite în speță.

97

. În ceea ce privește măsurile generale, Guvernul a făcut referire la cel de

-al patrulea

pachet de reforme judiciare, care a fost adoptat la 8 iulie 2021 în conformitate cu planul de

acțiune instituit pentru a consolida protecția drepturilor omului. A susținut că acest pachet de

reforme judiciare a condus la modificări importante în ceea ce privește procedurile de conte

star

e

a hotărârilor prin care s

-

a dispus arestarea preventivă și punerea în libertate provizorie. A

adăugat că au fost luate măsuri imediate în vederea reducerii volumului de muncă al Curții

Constituționale și că Consiliul Judecătorilor și Procurorilor a luat, de asemenea, măsuri

semnificative pentru a consolida independența sistemului judiciar și pentru a asigura executarea

hotărârilor Curții. În cele din urmă, a argumentat că, în ciuda dificultăților cauzate de pandemia

de COVID-

19, Academia de Justiție a continuat să furnizeze cursuri intensive pentru a a

sigura

formarea continuă a judecătorilor. Acesta a afirmat că, dintre toate statele membre, cel mai mare

număr de utilizatori ai platformei de învățare online HELP sunt din Turci

a.

98

. Prin u