Kowalski împotriva Poloniei

În mod simultan, în ceea ce privește doar satisfacția, aș dori să fac trimitere la hotărârea Curții din 12 decembrie 2023, eliberată în cauza Przybyszewska și alții c. Polonia c. Polonia (depunerea nr. 11454/17 și 9 altele), în prezent în procesul de punere în aplicare în sistemul juridic intern, precum și hotărârea din 19 septembrie 2024, eliberată în cazul Formela și alții c. Polonia (depunerea nr. 58828/12 și altele 4), precum și hotărârea din 27 februarie 2025, emisă în cazul Szypuła și alții c. Polonia c. Polonia (depunerea nr. 78030/14 și 23669/16) prin care Tribunalul a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de reclamanții.

În acest sens, având în vedere jurisprudența Curții menționată mai sus, Guvernul consideră, în ceea ce privește circumstanțele prezentului caz, că constatarea unei încălcări ar trebui considerată ca o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu material sau morale susținută de solicitant.” Guvernul a informat Curtea cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a hotărârilor împotriva Poloniei. „7. Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar dori să atragă atenția Curții asupra faptului că, după hotărârea Curții emisă în cauza Przybyszewska și alții c. Polonia În această privință, a fost întreprins un efort legislativ relevant în ceea ce privește subiectul în cauză. Guvernul dorește să sublinieze angajamentul lor deplin în punerea în aplicare a hotărârii Curții în cauza Przybyszewska și alții c. Polonia prin introducerea în sistemul juridic polonez al instituției de parteneriat civil (zwięzek partnerski

În acest sens, Ministrul Egalității, care este o poziție creată pentru prima dată în Guvernul Polonez și dotata de mandat universal care acoperă prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, prejudecăți și ură, a pregătit un proiect de lege privind parteneriatele înregistrate (societățile Ustawa o rejestrowanych zwiāzkach La 8 iulie 2024, proiectele au fost incluse în lista activităților legislative ale Consiliului de Miniștri și înregistrate sub numere UD87 și UD88.

Proiectul de lege privind parteneriatele înregistrate introduce în sistemul juridic polonez instituția unui parteneriat civil (zwi Proiectul de lege de introducere a Actului privind parteneriatele înregistrate conține, la rândul său, dispoziții de modificare a altor legi în scopul de a permite persoanelor din astfel de parteneriate să acceseze, printre altele, drepturile menționate în Hotărârea Przybyszewska și alții.

În special, ținând seama de standardul de protecție prevăzut în hotărârea în cauză, proiectul de lege privind parteneriatele înregistrate specifică drepturile și obligațiile persoanelor care încheie parteneriate civile, cum ar fi obligația de a respecta reciproc, loialitatea, asistența și cooperarea pentru binele comun. Proiectul de lege permite persoanelor în parteneriate înregistrate să stabilească un regim de active comunitare (wspólność majātkowa), în timp ce proiectul de lege introductivă asigură o poziție fiscală egală a unei persoane într-un parteneriat civil care a încheiat acordul de active comunitare a partenerilor ( umowa majātkowej wspólności partnerskiej ) cu cel al unei persoane căsătorite într-o regimul comun al activelor. În plus, persoanele din parteneriatele înregistrate vor fi acoperite de reglementările care permit scutirea de impozitul asupra moștenirii, impozitului asupra donațiilor și a dreptului civil. Proiectul de lege privind parteneriatele înregistrate prevede, de asemenea, obligația de a plăti întreținerea ( obowięzek alimentacyjny ) după încheierea unui parteneriat civil. În consecință, persoanele ale căror parteneriat civil s-a încheiat vor fi obligate să furnizeze întreținere reciprocă pe o perioadă de un an de la încheierea unui parteneriat, dacă unul dintre ei este necesar. În sfârșit, proiectul de lege introductivă modifică dispozițiile relevante ale Codului Civil pentru a include în mod explicit în dispozițiile referitoare la moștenirea unei persoane care trăiesc într-un parteneriat înregistrat cu testatorul, în aceleași condiții ca și soțul său.

În ceea ce privește agenda activităților legislative cu privire la proiectele de Acte menționate mai sus, Guvernul subliniază că acestea au fost publicate și prezentate în vederea aranjamentelor de elaborare, inclusiv consultările publice în octombrie 2024. Procesul de elaborare a acordurilor este în așteptare.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă, inclusiv în cazurile împotriva Poloniei, privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața lor privată și de familie din cauza lipsei unui cadru juridic specific care prevede recunoașterea și protecția sindicatului lor de același sex (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele, § 225, 17 ianuarie 2023, Przybyszewska și alții c. Polonia , nr. 11454/17 și altele 9 § 123, 12 decembrie 2023). 10. Curtea remarcă natura admiterilor conținute în declarația Guvernului cu recunoaștere la jurisprudența sa . În continuare ia notă de evoluția procesului legislativ inițiat (a se vedea mai sus). Execuția hotărârilor în cazurile de mai sus). Przybyszewska și alții și Formela și alții (ambele menționate mai sus), care se referă la chestiuni identice, se află în prezent sub supravegherea Comitetului de Miniștri și se iau măsurile generale necesare în acest context. Curtea consideră că Comitetul de Miniștri este mai bine plasat și echipat decât Curtea pentru monitorizarea măsurilor care trebuie adoptate de statul pârât (a se vedea mutatis mutandis) Rutkowski și alții c. Polonia , nr. 72287/10 și altele 2, § 207, 7 iulie 2015, și Canword c. Țările de Jos (dec.) [Comitetul], nr. 21464/15, 15 noiembrie 2022). 11. Lipsa de la declarația unilaterală de acordare de compensare pentru prejudiciu moral nu face, în opinia Curții, inacceptabilă declarația (a se vedea Friðjón Björgvin Gunnarsson c. Islanda (dec.), nr. 48281/18, 10 mai 2022, și Canword, citat mai sus, § 16). Curtea în sine a refuzat în mod constant o atribuire în cadrul acestei rubrici în cazurile referitoare la aceeași emisiune (a se vedea Fedotova și alții , citate mai sus § 235 și Przybyszewska și alții , citate mai sus § 126).

Curtea a examinat recent declarațiile unilaterale depuse de Guvern în cazuri identice împotriva Poloniei și consideră că concluziile sale sunt direct aplicabile cauzei în temeiul considerațiilor (a se vedea Gruszczyński-Gęgowski și alții împotriva Poloniei (dec.) [Comitet], nr. 5059/22 și altele 9, § 15, 7 mai 2025).

Având în vedere considerentele de mai sus, în special în contextul evoluțiilor relevante (punctul 5 de mai sus) și având în vedere jurisprudența clară și extinsă cu privire la acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii în partea acoperită de declarația unilaterală (art. 37 § 1 În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se excludă aplicarea din lista cazurilor în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție. 16. 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 8, reclamantul se plângea de asemenea că faptul că el nu a putut obține recunoașterea juridică a relației sale a constituit o discriminare din motive de orientare sexuală.

Având în vedere faptele cazului, declarația unilaterală a guvernului și decizia Curții de a elimina plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat această plângere (a se vedea Przybyszewska și alții , citat mai sus § 126).

În cele din urmă, reclamantul a solicitat 14.977 zloti polonezi (echivalent cu 3.540 euro (EUR)) în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate atât în fața instanțelor interne, cât și a Curții. În conformitate cu art. 43 § 4 din Regulamentul Curții, atunci când o cerere a fost eliberată în conformitate cu art. 37 din Convenție, costurile se află la discreția Curții. Principiile generale care reglementează rambursarea costurilor în temeiul articolului 43 § 4 sunt în esență aceleași ca și în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Uniunea Martorilor lui Iehova și alții c. Georgia) (dec.), nr. 72874/01, 21 aprilie 2015; Pastukhov c. Polonia (dec.) [Comitet], nr. 34508/17, §§ 27, 4 februarie 2020; și A.E c. Polonia (dec.) [Comitet], nr. 26129/19, 17 ianuarie 2023). În acest caz, având în vedere criteriile de mai sus și documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea totală a sumei reclamantei. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat privind plângerea în temeiul articolului 8 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să ia parte din aplicarea acesteia din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenția; că nu este necesar să se examineze restul cererii; declară că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3,540 EUR (3 mii cinci sute patruzeci și patruzeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitant, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 octombrie 2025. Cererea nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru costuri și cheltuielile per cerere (în euro) [1] 40076/22 06/08/2022 Rafał Kowalski 1971 Knut Paweł Warszawa 10/03/2025 02/06/2025 3.540 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului

The applicant complained of a violation of the State’s positive obligation to ensure a specific legal framework providing for the recognition and protection of his same-sex relationship of over twenty-five years. The complaints under Article 8 on its own, and in conjunction with Article 14 of the Convention, about the absence of any form of legal recognition and protection for same-sex couples in Poland were communicated to the Polish Government (“the Government”). THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows: “4. The Government hereby wish to express – by way of a unilateral declaration – their acknowledgement of the violation of Article 8 of the Convention in the present case. They also state that the above acknowledgment of violation covers all the applicant’s allegations, given the Court’s case law (see, Przybyszewska and Others , nos. 11454/17 and 9 others, §§ 125-126, where the Court stated that it was not necessary to examine separately whether, in this case, there has also been a violation of Article 14 in conjunction with Article 8).

Simultaneously, as far as just satisfaction is concerned, I should like to make reference to the Court’s judgment of 12 December 2023, issued in the case Przybyszewska and Others v. Poland (application no. 11454/17 and 9 others), currently being in the process of implementation in the domestic legal system, as well as the judgment of 19 September 2024, issued in the case Formela and Others v. Poland (application no. 58828/12 and 4 others), and the judgment of 27 February 2025, issued in the case Szypuła and Others v. Poland (applications nos. 78030/14 and 23669/16) whereby the Court held that finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants.

In this regard, in the light of the Court’s case-law referred to above, the Government consider with reference to the circumstances of the present case, that finding of a violation should be regarded as sufficient just satisfaction for any pecuniary or non ‑ pecuniary damage sustained by the applicant.” 5. The Government informed the Court about progress in implementation of the judgments against Poland. “7. In view of the above the Government should like to draw the Court’s attention to the fact that, following the judgment of the Court issued in the case Przybyszewska and Others v. Poland , relevant legislative effort in respect of the subject matter of the case in question was undertaken. In this regard the Government wish to emphasise their full commitment to implementing the Court’s judgment in the case Przybyszewska and Others v. Poland through introduction into the Polish legal system of the institution of civil partnership ( związek partnerski ).

In this respect, the Minister for Equality, which is a position created for the first time in the Polish Government and equipped with universal mandate covering prevention and combating of all forms of discrimination, bias and hatred, prepared a draft Act on Registered Partnerships ( ustawa o rejestrowanych związkach partnerskich ) and a draft Act introducing the Act on Registered Partnerships ( ustawa wprowadzająca ustawę o rejestrowanych związkach partnerskich ). On 8 July 2024 the drafts were included in the list of legislative activities of the Council of Ministers and registered under the numbers UD87 and UD88.

The draft Act on Registered Partnerships introduces into the Polish legal system the institution of a civil partnership ( związek partnerski ), available to both same-sex and opposite-sex couples. The draft Act introducing the Act on Registered Partnerships contains, in turn, provisions amending other laws with the purpose of allowing persons in such partnerships to access the rights referred to, among others, in the Przybyszewska and Others judgment.

In particular, taking into account the standard of protection outlined in the judgment at hand, the draft Act on Registered Partnerships specifies the rights and obligations of persons entering into civil partnerships, such as the obligation to mutual respect, loyalty, assistance and cooperation for the common good. The draft Act allows persons in registered partnerships to establish a communal assets regime ( wspólność majątkowa), while the draft introductory Act ensures equal tax position of a person in a civil partnership who has concluded partners’ communal assets agreement ( umowa majątkowej wspólności partnerskiej ) with that of a married person in a communal asset regime. In addition, persons in the registered partnerships will be covered by the regulations allowing for exemption from inheritance tax, donation tax and civil law activities tax. The draft Act on Registered Partnerships provides also for an obligation to pay maintenance ( obowiązek alimentacyjny ) after the termination of a civil partnership. Consequently, persons whose civil partnership has ended will be obliged to provide mutual maintenance during a period of one year since the termination of a partnership, if one of them is in need. Finally, the draft introductory Act amends relevant provisions of the Civil Code in order to explicitly include in the provisions referring to inheritance a person who lives in a registered partnership with the testator, on the same terms as his or her spouse.

With regard to the agenda of legislative activities on the above-mentioned draft Acts, the Government underline that they were published and submitted for drafting arrangements, incl. public consultations in October 2024. The drafting arrangements process is pending.” 6. The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration. 7. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. 8. Thus, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI). 9. The Court has established clear and extensive case-law, including in cases brought against Poland, concerning complaints relating to the violation of the applicants’ right to respect for their private and family life due to lack of a specific legal framework providing for the recognition and protection of their same-sex unions ( see Fedotova and Others v. Russia [GC], nos. 40792/10 and 2 others, § 225, 17 January 2023, and Przybyszewska and Others v. Poland , nos. 11454/17 and 9 others, § 123, 12 December 2023). 10. The Court notes the nature of the admissions contained in the Government’s declaration with refence to its case-law. It further takes note of the developments in the legislative process that has been initiated (see above). The execution of the judgments in cases Przybyszewska and Others and Formela and Others (both cited above), which concerned identical issues, is currently under the supervision of the Committee of Ministers and that necessary general measures are being taken in that context. The Court considers that the Committee of Ministers is better placed and equipped than the Court to monitor the measures that need to be adopted by the respondent State (see, mutatis mutandis , Rutkowski and Others v. Poland , nos. 72287/10 and 2 others, § 207, 7 July 2015, and Canword v. the Netherlands (dec.) [Committee], no. 21464/15, 15 November 2022). 11. The absence from the unilateral declaration of a grant of compensation for non-pecuniary damage does not, in the view of the Court, render the declaration unacceptable (see Friðjón Björgvin Gunnarsson v. Iceland (dec.), no. 48281/18, 10 May 2022, and Canword, cited above, § 16). The Court has itself consistently declined to make an award under that heading in cases concerning the same issue (see Fedotova and Others , cited above, § 235, and Przybyszewska and Others , cited above, § 126).

The Court has recently examined unilateral declarations submitted by the Government in identical cases against Poland and considers that its conclusions are directly applicable to the case under considerations (see Gruszczyński-Gęgowski and Others against Poland (dec.) [Committee], nos. 5059/22 and 9 others, § 15, 7 May 2025).

In the light of the above considerations, in particular in the context of the relevant developments (paragraph 5 above) and given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article 37 § 1 in fine ).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list of cases in so far as it relates to the complaint under Article 8 of the Convention.

Relying on Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8, the applicant also complained that the fact that he was unable to secure legal recognition of his relationship amounted to discrimination on grounds of sexual orientation.

Having regard to the facts of the case, the Government’s unilateral declaration and the Court’s decision to strike out the complaint under Article 8 of the Convention, the Court considers that it is not necessary to examine separately this complaint (see Przybyszewska and Others , cited above, § 126).

Finally, the applicant claimed 14,977 Polish zlotys (equivalent to 3,540 euros (EUR)) in respect of costs and expenses incurred both before the domestic courts and the Court. Pursuant to Rule 43 § 4 of the Rules of Court, when an application has been struck out in accordance with Article 37 of the Convention, the costs shall be at the discretion of the Court. The general principles governing reimbursement of costs under Rule 43 § 4 are essentially the same as under Article 41 of the Convention (see, for example, Union of Jehovah’s Witnesses and Others v. Georgia (dec.), no. 72874/01, 21 April 2015; Pastukhov v. Poland (dec.) [Committee], no. 34508/17, §§ 22 ‑ 27, 4 February 2020; and A.E v. Poland (dec.) [Committee], no. 26129/19, 17 January 2023). In the present case, regard being had to the above criteria and the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award the applicant the sum claimed in full. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration relating to the complaint under Article 8 of the Convention and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike that part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Decides that it is not necessary to examine the remainder of the application; Holds that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 3,540 (three thousand five hundred and forty euros) in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the date of settlement; Holds that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English and notified in writing on 9 October 2025. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [1] 40076/22 06/08/2022 Rafał KOWALSKI 1971 Knut Paweł Warszawa 10/03/2025 02/06/2025 3,540 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant