2ra-358/25 — Repararea prejudiciului material și moral.

La 11 mai 2020, Anatolie Bîzgu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Vlaicu-Vâlcu, solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 de lei, a prejudiciului material în sumă de 53 700 de lei, a sumei de 1 250 de lei, reprezentând costul serviciilor medicale, a sumei de 240 de lei, reprezentând costul cefaloscopiei, a prejudiciului material în sumă de 56 000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Maria Vlaicu-Vâlcu în beneficiul lui Anatolie Bîzgu suma de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune și suma de 310 lei cu titlu de cheltuieli pentru citarea publică. De asemenea, s-a încasat de la Maria Vlaicu-Vâlcu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 de lei, de la plata căreia reclamantul a fost scutit în temeiul legii. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 9 decembrie 2022, Anatolie Bîzgu a declarat apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii în partea ce ține de prejudiciul moral și cheltuielile de asistență juridică, precum și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, apelul declarat de Anatolie Bîzgu a fost admis. Hotărârea din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost modificată în partea ce ține de cuantumul prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, acesta fiind majorat de la 200 000 de lei la 400 000 de lei. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 9 iunie 2025, Anatolie Bîzgu a declarat recurs împotriva deciziei din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de prejudiciul moral, prejudiciul material și cheltuielile de asistență juridică, precum și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. 1

La 10 iunie 2025, cauza a fost repartizată, în mod automat-aleatoriu, judecătorului-raportor al Curții Supreme de Justiție, Gheorghe Stratulat.

La 20 martie 2026, avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu- Vâlcu, a declarat apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului și casarea hotărârii primei instanțe.

La 3 aprilie 2026, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a solicitat Curții Supreme de Justiție remiterea dosarului, în vederea expedierii acestuia Curții de Apel Centru pentru examinarea cererii de repunere în termen și a apelului declarat de avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu-Vâlcu.

La 8 aprilie 2026, Curtea Supremă de Justiție a remis dosarul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în vederea expedierii acestuia Curții de Apel Centru pentru examinarea cererii de repunere în termen și a apelului declarat de avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu-Vâlcu. Totodată, s-a atenționat asupra necesității remiterii imediate a dosarului Curții Supreme de Justiție după soluționarea chestiunilor respective, în vederea continuării examinării recursului declarat de Anatolie Bîzgu împotriva deciziei din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru.

Prin încheierea din 3 iunie 2026 a Curții de Apel Centru, a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a fost restituit apelul declarat de avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu-Vâlcu, împotriva hotărârii din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 12 august 2026 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins recursul declarat de avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu-Vâlcu, și a fost menținută încheierea din 3 iunie 2026 a Curții de Apel Centru.

La 10 aprilie 2026, avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu- Vâlcu, a declarat recurs împotriva deciziei din 4 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, precum și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 8 iulie 2026, Anatolie Bîzgu a depus o cerere de accelerare a procedurii de judecare a cauzei, solicitând urgentarea examinării recursurilor, invocând că durata examinării cauzei îi îngrădește accesul liber la justiție.

Articolul 192 alin. (1), (11) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cauzele civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea cauzei, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură de către instanţă. (11) În situaţia în care, la judecarea unei cauze concrete, există pericolul de încălcare a termenului rezonabil, participanţii la proces pot adresa instanţei care examinează cauza în fond o cerere privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei. Examinarea cererii se face în absenţa părţilor, în termen de 5 zile lucrătoare, de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decât cel care examinează cauza. (2) Cauzele privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărârilor, acţiunilor sau inacţiunilor autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.”

Potrivit art. 192 alin. (1) din Codul de procedură civilă, caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces, conduita instanței și a autorităților relevante, precum și importanța procesului pentru persoana interesată. Aceste criterii se examinează în ansamblu și prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.

Cererea de accelerare constituie un remediu procesual destinat prevenirii încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Prin urmare, pentru admiterea unei asemenea cereri nu este suficientă doar trecerea unei anumite perioade de timp, fiind necesar să rezulte că, raportat la modul de desfășurare a procedurii, există un pericol actual de încălcare a termenului rezonabil.

În același sens, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri nu se apreciază în mod abstract, ci în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, printr-o evaluare globală a întregii proceduri (Frydlender împotriva Franței, §43; König împotriva Germaniei, §98). În plus, Curtea a statuat că întârzierile survenite într-o anumită etapă a procedurii nu conduc, prin ele însele, la concluzia încălcării art. 6 §1 din Convenție, atât timp cât durata totală a procedurii nu este excesivă (Pretto și alții împotriva 3 Italiei, §37), fiind incompatibile cu exigențele Convenției Europene pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale doar perioadele îndelungate de stagnare, lipsite de o justificare obiectivă (Beaumartin împotriva Franței, §33).

În cererea de accelerare, Anatolie Bîzgu invocă că recursul său se află pe rolul Curții Supreme de Justiție din iunie 2025, iar examinarea admisibilității acestuia a fost amânată în repetate rânduri. Acesta consideră că durata procedurii constituie o tergiversare a examinării cauzei, îi îngrădește accesul la justiție și îl împiedică să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului.

Raportând aceste susțineri la circumstanțele cauzei, Completul de judecată constată că recursul declarat de Anatolie Bîzgu a fost repartizat judecătorului-raportor la 10 iunie 2025. Examinarea admisibilității recursului a fost stabilită în mod repetat, inclusiv pentru 4 februarie și 24 iunie 2026, iar ulterior a fost stabilit un nou termen pentru 11 noiembrie 2026.

Totodată, parcursul examinării recursului declarat de Anatolie Bîzgu a fost influențat de un incident procedural intervenit ulterior. Astfel, la 20 martie 2026, avocatul Mihail Durnescu, în interesele Mariei Vlaicu-Vâlcu, a declarat apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului și casarea hotărârii primei instanțe.

În vederea soluționării acestei chestiuni, la 8 aprilie 2026, Curtea Supremă de Justiție a remis dosarul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pentru expedierea acestuia Curții de Apel Centru. Prin încheierea din 3 iunie 2026 a Curții de Apel Centru, cererea de repunere în termen a fost respinsă, iar apelul a fost restituit. Încheierea respectivă a fost contestată cu recurs, care a fost respins prin decizia din 12 august 2026 a Curții Supreme de Justiție.

Prin urmare, o parte din perioada invocată de Anatolie Bîzgu în susținerea cererii de accelerare a fost determinată de necesitatea soluționării unor chestiuni procesuale apărute pe parcursul examinării cauzei. Aceste împrejurări nu pot fi calificate drept perioade de inactivitate nejustificată imputabile instanței care examinează recursurile.

De asemenea, faptul că examinarea admisibilității recursului nu s-a finalizat la termenele stabilite anterior nu demonstrează, prin el însuși, că procedura se află într- o stare de stagnare. Din materialele cauzei rezultă că au fost întreprinse acte în vederea continuării examinării acesteia, iar pentru examinarea admisibilității recursurilor este stabilit un termen concret.

Susținerea lui Anatolie Bîzgu potrivit căreia durata procedurii îi îngrădește accesul la justiție nu poate fi reținută. Acțiunea acestuia a fost examinată de prima instanță și de instanța de apel, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel 4 a fost înregistrat, repartizat și se află în procedura Curții Supreme de Justiție. Faptul că procedura de examinare a admisibilității recursului nu a fost încă finalizată nu echivalează, în circumstanțele cauzei, cu lipsirea recurentului de acces la o instanță.

Nici argumentul potrivit căruia durata procedurii îl împiedică pe recurent să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului nu demonstrează existența unui pericol actual de încălcare a termenului rezonabil. Examinarea cererii de accelerare se realizează prin raportare la criteriile prevăzute de art. 192 din Codul de procedură civilă și la desfășurarea concretă a procedurii naționale.

În aceste condiții, ținând cont de actele procesuale efectuate, de necesitatea soluționării incidentului procedural referitor la apelul declarat de Maria Vlaicu- Vâlcu, precum și de existența unui termen concret pentru examinarea admisibilității recursurilor, Completul de judecată constată că durata procedurii este justificată de circumstanțele concrete ale cauzei și nu relevă, la moment, existența unui pericol de încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea depusă de Anatolie Bîzgu privind accelerarea procedurii de judecare a cauzei urmează a fi respinsă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 190, art. 192 alin. (11), (12) și (2), art. 269-270 din Codul de procedură civilă,