2r-231/26 — Accesul la informație

La 13 septembrie 2023, Voznoi Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Asociația de Gospodărire a Spațiilor Verzi Chișinău” cu privire la accesul la informație.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 25 noiembrie 2025, Voznoi Vitalie, reprezentat de avocatul Petru Răileanu a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s- a solicitat scutirea de la plata taxei de stat și taxei de timbru, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de avocatul Răileanu Petru, în interesele lui Voznoi Vitalie, privind scutirea de la plata taxei de stat. Nu s-a dat curs cererii de apel depuse de avocatul Răileanu Petru, în interesele lui Voznoi Vitalie, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 17 noiembrie 2025. S-a comunicat lui Voznoi Vitalie, prin intermediul avocatului Răileanu Petru, despre necesitatea depunerii cererii de apel suplimentare (motivate), semnate olograf, în original, sau cu semnătură electronică avansată calificată, a prezentării cererii de apel nemotivate în original, precum și a dovezii achitării taxei de stat în mărime de 425 lei, în original, acordându-i-se în acest sens un termen de 10 zile calendaristice din momentul recepționării încheierii. S-a explicat lui Voznoi Vitalie că, în cazul în care nu vor fi înlăturate neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și, împreună cu actele anexate, va fi restituită.

La 19 martie 2026, în interiorul termenul acordat de către instanța de apel pentru înlăturarea neajunsurilor indicate în încheiere, Voznoi Vitalie, reprezentat de avocatul Petru Răileanu a depus cererea de apel (motivată), însă nu a prezentat dovada achitării taxei de stat. Totodată, 1 prin aceeași cerere, s-a solicitat repetat scutirea de la plata taxei de stat.

În susținerea cererii de scutire de la plata taxei de stat s-a invocat faptul că, Voznoi Vitalie beneficiază de asistență juridică garantată de stat, nu realizează venituri, iar bunurile sale imobile sunt grevate de interdicții. Totodată, s-a făcut trimitere la dispozițiile legale și explicative privind posibilitatea scutirii de la plata taxei de stat în raport cu situația materială a persoanei, precum și la reglementările referitoare la încasarea acesteia de la partea adversă, în cazurile prevăzute de lege.

În susținerea cererii au fost anexate extrasul din contul curent al persoanei asigurate, decizia din 13 iunie 2023 privind acordarea asistenței juridice calificate garantate de stat, precum și informația din registrul electronic al bunurilor imobile referitoare la două bunuri imobile, din care rezultă că acestea aparțin cu drept de proprietate lui Voznoi Vitalie și că asupra lor sunt aplicate interdicții de înstrăinare de către executori judecătorești.

Prin încheierea din 07 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de avocatul Răileanu Petru, în interesele lui Voznoi Vitalie, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 noiembrie 2025.

La 02 iunie 2026, Voznoi Vitalie, reprezentat de avocatul Petru Răileanu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 07 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care s-a solicitat casarea integrală a încheierii din 07 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru și restituirea cauzei în instanța de apel în vederea examinării apelului.

În susținerea cererii de recurs s-a reiterat că, Voznoi Vitalie beneficiază de asistență juridică garantată de stat, nu realizează venituri, iar bunurile imobile deținute se află sub sechestru, invocând totodată posibilitatea încasării taxei de stat de la partea adversă.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429-438 din Codul de procedură civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de 2 aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) În funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică este scutită de către judecător (de către instanţa judecătorească) de plata taxei de stat ori a unei părţi a acesteia şi/sau de plata taxei de timbru, atât în primă instanţă, cât şi în cazul exercitării căilor de atac.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 365 alin. (1) lit. d) și alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(1) În cererea de apel se indică: d) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; (4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 424 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel. (3) Încheierile Curţii Supreme de Justiţie nu se supun niciunei căi de atac.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: 3 „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind actele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea încheierii din 07 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru și restituirea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, din considerentele ce succed.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Voznoi Vitalie este beneficiarul asistenței juridice garantate de stat, fapt ce rezultă din mandatul avocațial seria MA nr. 2069177 din 13 septembrie 2023, anexat la cererea de chemare în judecată.

Deși acordarea asistenței juridice garantate de stat nu determină, prin ea însăși și în mod automat, scutirea de la plata taxei de stat, acest fapt constituie un element obiectiv pertinent pentru aprecierea situației materiale a persoanei și nu putea fi ignorat de instanța de apel la examinarea unei cereri întemeiate pe imposibilitatea achitării taxei de stat.

Mai mult decât atât, în situația în care acordarea asistenței juridice garantate de stat presupune verificarea de către autoritatea competentă a condițiilor materiale ale solicitantului, concluzia acestei autorități cu privire la necesitatea acordării unei asemenea asistențe reprezintă un element probatoriu relevant pentru aprecierea situației financiare a apelantului. Cu atât mai mult, în prezenta cauză, apelantul a prezentat instanței și alte acte în susținerea afirmațiilor sale privind situația financiară precară.

Prin urmare, simpla împrejurare că anterior fusese respinsă o cerere privind scutirea de la plata taxei de stat nu putea constitui, în sine, un 4 temei suficient pentru a lipsi de examinare o cerere ulterioară, în condițiile în care aceasta era însoțită de probe suplimentare privind situația materială a solicitantului. Instanța de apel urma să se pronunțe asupra acestor probe și să stabilească dacă acestea modifică sau nu concluziile anterioare cu privire la posibilitatea apelantului de a achita taxa de stat.

Completul de judecată subliniază că, rigorile disciplinei procedurale și instituția decăderii din dreptul de a efectua un act procedural nu pot fi aplicate în mod pur formal, cu ignorarea circumstanțelor concrete ale cauzei și, în special, a dreptului persoanei de a avea acces efectiv la instanță. Respectarea termenelor procedurale trebuie asigurată într-o manieră care să mențină un just echilibru între cerințele bunei administrări a justiției și necesitatea asigurării accesului efectiv la un tribunal.

În speță, cererea de apel suplimentară motivată a fost depusă în termenul acordat de instanța de apel. Singurul neajuns care, potrivit instanței de apel, nu ar fi fost înlăturat în termen a constat în lipsa dovezii achitării taxei de stat, apelantul solicitând, în schimb, scutirea de la plata acesteia. Totodată, această solicitare nu a fost una pur declarativă, întrucât apelantul a prezentat acte în susținerea situației sale materiale.

În aceste condiții, aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă presupunea constatarea certă a faptului că apelantul nu a înlăturat neajunsurile indicate de instanță în termenul acordat, fără existența unor circumstanțe care să justifice examinarea chestiunii privind obligația de achitare a taxei de stat. Or, în prezenta cauză, existența unor probe suplimentare privind situația financiară a apelantului impunea instanței de apel să le examineze și să se pronunțe motivat asupra acestora înainte de a aplica sancțiunea restituirii cererii de apel.

Completul de judecată reține că, potrivit art. 16 alin. (1) din Codul de procedură civilă, încheierile instanței judecătorești sunt obligatorii și urmează a fi executate cu strictețe. Însă, obligația instanței de a respecta disciplina procedurală nu exclude obligația acesteia de a examina efectiv și motivat cererile și probele prezentate de participanții la proces, în special atunci când acestea sunt relevante pentru exercitarea dreptului de acces la justiție.

Prin urmare, Completul de judecată apreciază că instanța de apel a aplicat în mod excesiv de formal sancțiunea procesuală prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, fără a acorda o apreciere corespunzătoare probelor prezentate în susținerea cererii de scutire de la plata taxei de stat și fără a examina dacă acestea 5 constituiau circumstanțe noi față de cele avute în vedere la soluționarea cererii inițiale.

În consecință, concluzia instanței de apel potrivit căreia formularea repetată a cererii de scutire de la plata taxei de stat nu putea produce nici un efect asupra obligației de achitare a taxei, nu poate fi susținută în circumstanțele concrete ale cauzei, întrucât aceasta a fost formulată în contextul prezentării unor probe suplimentare referitoare la situația materială a apelantului.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată concluzionează că restituirea cererii de apel pentru motivul neprezentării dovezii de achitare a taxei de stat a fost prematură, atât timp cât instanța de apel nu a examinat în mod efectiv și motivat probele prezentate de apelant în susținerea imposibilității de a suporta această cheltuială și nu a stabilit dacă acestea justifică scutirea de la plata taxei de stat.

Prin urmare, argumentele instanței de apel referitoare la caracterul repetitiv al cererii privind scutirea de la plata taxei de stat nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru a justifica restituirea cererii de apel, iar încheierea contestată urmează a fi casată, cu restituirea cauzei spre reexaminare instanței de apel, în același complet, pentru soluționarea chestiunii privind scutirea de la plata taxei de stat prin prisma tuturor probelor prezentate de apelant.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,