2r-236/26 — Încasarea datoriei

La 24 ianuarie 2022, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din mun. Chișinău - în procedura falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Ciobanu și Anei Ciobanu cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei.

Prin hotărârea din 1 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă integral acțiunea depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 13 din mun. Chișinău în procedura falimentului.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 9 octombrie 2024, Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu au depus cerere de apel împotriva acesteia, solicitând totodată repunerea în termen a apelului.

Prin încheierea din 27 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea depusă de Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului și s-a restituit, ca fiind depusă în afara termenului legal, cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 1 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 24 iunie 2026, Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 27 mai 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În esență, în argumentarea recursului a indicat că încălcarea procedurii de citare și a dreptului la un proces echitabil, susținând că instanța de apel a reținut în mod eronat că acestea ar fi fost citate legal sau ar fi avut cunoștință de derularea procesului.

Potrivit recurentelor, ele nu au fost citate în mod legal, iar lipsa unei citări conforme le-a lipsit de posibilitatea de a-și prezenta argumentele, de a depune probe și de a formula o apărare efectivă în fața instanței, fiind încălcat principiul contradictorialității și dreptului la apărare. 1

Totodată, recurentele au susținut că au fost induse în eroare de datele indicate pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată, unde denumirea procesului figura ca „ÎMGFL 13 vs Ciobanu Stanislav”. În opinia acestora, eroarea respectivă a făcut imposibilă monitorizarea corectă și diligentă a dosarului, întrucât căutările efectuate după numele lor nu generau rezultate relevante privind cauza pendinte. Obligația de diligență a părților nu poate fi extinsă până la obligarea acestora de a ghici erorile de grefă sau de înregistrare introduse de personalul instanței.

Recurentele au mai indicat despre încălcarea autorității de lucru judecat și a securității raporturilor juridice, afirmând că pretențiile ÎMGFL nr. 13 privind același litigiu, având același obiect, aceleași temeiuri și vizând aceeași perioadă, au fost deja respinse prin hotărâri definitive și irevocabile. Acestea fac referire la încheierea din 15 august 2023, prin care ar fi fost admisă excepția de tardivitate depusă de Ciobanu Stanislav și respinse ca prescrise pretențiile ÎMGFL nr. 13, precum și la Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în dosarul nr. 2-6568/22, prin care pretențiile reclamantului ar fi fost respinse ca neîntemeiate. Recurentele susțin că, prin admiterea unei acțiuni paralele, au fost ignorate prevederile art. 170 alin. (1) lit. g) și art. 265 lit. b) din Codul de procedură civilă, fiind permisă o dublă încasare pentru servicii de care acestea afirmă că nu au beneficiat, apartamentul având încălzire autonomă din anul 2011.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. 2 (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul hotărârii judecătorești, a fost pronunțat la 1 februarie 2024, iar termenul de declarare a apelului este de 30 de zile, de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, ultima zi a termenului de declarare a apelului fiind 4 martie 2024, inclusiv.

La 9 octombrie 2024, contrar prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu au declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând inclusiv repunerea în termenul de atac.

În vederea repunerii în termen, recurentele au invocat lipsa comunicării efective a citațiilor privind examinarea cauzei și a hotărârii, precum și neindicarea completă a denumirii cauzei pe portalul instanțelor de judecată, ce a condus la imposibilitatea monitorizării cauzelor. 3

Aceste susțineri sunt declarative și nu justifică imposibilitatea de a formula apelul în termenul legal. Aici, se reține că citațiile care au fost expediate în adresa recurentelor de către instanța de fond au fost recepționate de către ultimele, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție/livrare anexate la materialele cauzei (f.d.49, 50, 69).

Curtea Supremă de Justiție a analizat deja situații în care problematica cauzei nu se reduce la o simplă absență a comunicării formale, ci la împrejurarea că recurentul a avut cunoștință efectivă despre existența pe rol a cauzei, iar ulterior nu a manifestat diligența necesară pentru a se informa asupra evoluției acestuia (decizia nr. 2r-101/26).

La etapa verificării repunerii în termenul de apel omis, instanța de apel nu este obligată să verifice dacă apelantul a fost informat cu privire la vreo ședință de judecată concretă sau dacă a recepționat vreun act procesual concret. Standardul de verificare la etapa repunerii în termen impune verificarea cunoștinței efective despre existența unei cauze pendinte în care are calitate procesuală (decizia nr. 2r-37/26, §27).

În aceste circumstanțe, se constată că recurentele/apelantele au cunoscut nemijlocit despre cauza civilă dată și, respectiv, au fost legal informate cu privire la ședința din 1 februarie 2024, dată la care instanța s-a pronunțat asupra acțiunii.

Aici, sunt relevante prevederile art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă, care cert și imperativ statuează că, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca ne citarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Or, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca ne citarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, dar să se intereseze, la intervale rezonabile de timp, de soarta dosarului respectiv, pentru a nu omite termenul de atac.

Completul de judecată remarcă că în cazul omiterii termenului de îndeplinire a unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut repunerea în termen în condițiile art. 116 alin. (1) și (3), (4) din Codul de procedură civilă, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu nu au prezentat probe justificate şi incontestabile în susținerea solicitării cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, care ar confirma imposibilitatea de a lua cunoștință cu hotărârea din 1 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Ana Ciobanu și Natalia Ciobanu. 4

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,