Lowáková împotriva Cehiei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 12420/21 Jiřina LOWÁKOVÁ împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 20 ianuarie 2022 în calitate de comitet compus din: Președintele LÄtif Hüseynov, judecătorii Lado Chanturia Arnfinn Bårdsen și Viktoriya Maradodina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 25 februarie 2021, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Ea a fost reprezentată de dl Z. Pokorný, avocat practicant în Brno. Denumirea reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile a fost comunicată guvernului ceh („Guvernului”).

Denumirea DREPTului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii principale de plată (nr. 14 C 138/1999) care a durat, înainte de trei nivele de competență, de la 18 iunie 1999 până la 25 mai 2009, atunci când hotărârea Curții Constituționale nr. II. ÚS 1052/09 a fost servită în favoarea avocatului reclamantului; au rămas de la 1 august 2000 până la 7 Decembrie 2004. Reclamantul a contestat, de asemenea, durata procedurii ulterioare (nr. 17 C 38/2008) în care a solicitat în temeiul Legii privind răspunderea de stat (Legea nr. 82/1998) pentru compensare în ceea ce privește durata procedurii principale.

Procedura de compensare a avut loc, înainte de patru nivele de competență, începând cu 14 septembrie 2007 până la serviciul de la 4 Septembrie 2020 a hotărârii Curții Constituționale nr. III. ÚS 2217/20; acestea s-au încheiat cu acordarea de aproximativ 4.500 euro (EUR) pentru prejudiciile morale suportate de solicitant. Guvernul a considerat că reclamantul a abuzat de dreptul ei de cerere din moment ce nu a informat Curtea despre faptele care sunt esențiale pentru examinarea cazului. Într-adevăr, guvernul a raportat că la 14 Octombrie 2020, care este înaintea depunerii cererii sale la Curte, reclamantul a depus o altă cerere la nivel intern care solicită compensare pentru durata necorespunzătoare a procedurii de compensare menționate anterior.

La 21 aprilie 2021, Ministerul Justiției i-a acordat aproximativ 3,515 EUR pe contul respectiv, pe care Curtea de District din Praga a crescut cu EUR 2 040 la 6 august 2021; la momentul argumentelor guvernamentale, această ultimă hotărâre ar putea fi încă atacată de către reclamant.

Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuzivă în temeiul articolului 35 § 3 din Convenție dacă se bazează cu conștient pe fapte false (a se vedea, printre altele, Jian c. România (dec.), nr. 46640/99, 30 martie 2004, și Keretchashvili c. Georgia) (dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006) sau, în cazul în care au fost transmise Curții informații incomplete și, prin urmare, înșelători (a se vedea, printre altele, Hüttner c. Germania (dec.), nr. 23130/04, 9 iunie 2006, și Basileo c. Italia) (dec.), nr. 11303/02, 23 august 2011). În mod asemănător, o cerere poate fi respinsă ca fiind abuzivă în cazul în care reclamanții – în ciuda obligației lor în temeiul articolului 47 § 6 din Regulamentul de procedură – nu informează Curtea cu privire la noi evoluții importante referitoare la cererile lor în așteptare, având în vedere că acest comportament împiedică Curtea să hotărească în această privință în deplină cunoaștere a faptelor (a se vedea Bekauri c. Georgia) (dec.), nr. 14102/02, §§ 21-23, 10 aprilie 2012). Curtea subliniază că, în conformitate cu art. 44 A din Regulamentul Curții, părțile au obligația de a coopera pe deplin în desfășurarea procedurii și, în special, de a lua o astfel de acțiune în cadrul competenței lor, așa cum Curtea consideră necesară pentru administrarea corectă a justiției...”.

Curtea a susținut în mod repetat că regulamentul de procedură prevăzut în legislația națională este destinat să asigure administrarea corectă a justiției și principiul certitudinii juridice și că părțile trebuie să poată se bazeze pe aplicarea lor. Aceeași observație se aplică, un fortiori , Convenției și Regulamentului Curții (a se vedea Miroδubovs și alții c. Letonia c. Letonia . , nr. 798/05, § 66, 15 septembrie 2009). În cele din urmă, Curtea reiterează că nu poate fi sarcina sa de a aborda comportamentul abuziv al reclamanților sau al reprezentanților autorizați ai acestora, ceea ce creează o activitate gratuită pentru Curte, incompatibilă cu funcțiile sale reale în temeiul Convenției (a se vedea Petrović c. Serbia (dec.), nr. 56551/11 și altele, 18 octombrie 2011). Având în vedere circumstanțele relevante ale prezentei cereri, Curtea consideră că acestea reprezintă un exemplu de conduită neprofesională și înșelătoare a reprezentantului reclamantului.

Februarie 2021 că nu a primit nicio compensație pentru prejudiciile morale cauzate de întârzierile procedurii de compensare. Ea a omit să informeze Curtea că, începând cu 14 octombrie 2020, ea a depus o nouă cerere de compensare tocmai pe acest cont cu Ministerul Ceh al Justiției. Mai important, ea nu a informat Curtea, înainte de comunicarea cererii la guvernul contestat la 27 mai 2021 sau chiar după aceasta, că Ministerul și-a acordat compensația la 21 aprilie 2021 și că a hotărât să-și urmărească cererea în fața unei instanțe.

Curtea consideră că această informație se referă la cel mai important element al cazului și că reclamanta nu a dat nicio explicație despre motivul pentru care ea nu a divulgat aceste informații înaintea Guvernului a informat Curtea în septembrie 2021. Argumentele reclamantului au avansat în observațiile sale, în special faptul că cererea sa a avut ca obiect compensarea pentru durata procedurii principale și nu pentru durata procedurii de compensare, nu apar nici adevărate, nici convingătoare. În plus, reclamantul nici măcar nu a informat Curtea dacă a hotărât să recurgă împotriva hotărârii emise în a doua procedură de compensare la 6 august 2021 sau care era suma finală a compensației acordate în cadrul acestei proceduri.

Având în vedere observațiile de mai sus, Curtea consideră oportună respingerea prezentei cereri ca abuz al dreptului la cerere în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerea de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție 12420/21 25/02/2021 Jiřina LOWÁKOVÁ 1940 Zdeněk Pokorný Brno Procedura nr. 1 14/09/2007 Procedura nr. 2 18/06/1999 Procedura nr. 1 04/09/2020 Procedura nr. 2 25/05/2009 Procedura nr. 1 12 ani, 11 luni și 22 zile 4 niveluri de jurisdicție Procedura nr. 2 9 ani, 11 luni și 8 zile 3 niveluri de jurisdicție

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 12420/21 Jiřina LOWÁKOVÁ against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 20 January 2022 as a Committee composed of: Lətif Hüseynov , President, Lado Chanturia , Arnfinn Bårdsen , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 25 February 2021, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. She was represented by Mr Z. Pokorný, a lawyer practising in Brno. The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings were communicated to the Czech Government (“the Government”). THE LAW Complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) The applicant complained about the length of the main proceedings on payment (no. 14 C 138/1999) which had lasted, before three levels of jurisdiction, from 18 June 1999 until 25 May 2009 when the Constitutional Court’s judgment no. II.

ÚS 1052/09 had been served on the applicant’s lawyer; they had been stayed from 1 August 2000 until 7 December 2004. The applicant also challenged the length of the subsequent proceedings (no. 17 C 38/2008) in which she had asked under the State Liability Act (Law no. 82/1998) for compensation in respect of the length of the main proceedings. The compensation proceedings had taken place, before four levels of jurisdiction, from 14 September 2007 until the service on 4 September 2020 of the Constitutional Court’s decision no. III. ÚS 2217/20; they had ended with the award of approximately 4,500 euros (EUR) for the non-pecuniary damage sustained by the applicant. The Government considered that the applicant abused her right of petition since she had failed to inform the Court about facts which were essential for the examination of the case.

Indeed, the Government reported that on 14 October 2020, that is before having lodged her application with the Court, the applicant had filed another claim at the domestic level seeking compensation for the unreasonable length of the above-mentioned compensation proceedings. On 21 April 2021 the Ministry of Justice had granted her approximately EUR 3,515 on that account, which the Prague 2 District Court had increased by EUR 2,040 on 6 August 2021; at the time of the Government’s submissions, the latter judgment could still be appealed against by the applicant.

The Court reiterates that an application may be rejected as abusive under Article 35 § 3 of the Convention if it was knowingly based on untrue facts (see, among others, Jian v. Romania (dec.), no. 46640/99, 30 March 2004, and Keretchashvili v. Georgia (dec.), no. 5667/02, 2 May 2006) or if incomplete and therefore misleading information was submitted to the Court (see, among others, Hüttner v. Germany (dec.), no. 23130/04, 9 June 2006, and Basileo v. Italy (dec.), no. 11303/02, 23 August 2011). Similarly, an application can be rejected as abusive if applicants – despite their obligation under Article 47 § 6 of the Rules of Court – fail to inform the Court about new important developments regarding their pending applications given that such conduct prevents the Court from ruling on the matter in full knowledge of the facts (see Bekauri v. Georgia (dec.), no. 14102/02, §§ 21-23, 10 April 2012). The Court underlines that according to Rule 44 A of the Rules of Court “[t]he parties have a duty to cooperate fully in the conduct of the proceedings and, in particular, to take such action within their power as the Court considers necessary for the proper administration of justice...”.

The Court has repeatedly held that the rules of procedure laid down in national laws are intended to ensure the proper administration of justice and the principle of legal certainty and that the parties must be able to rely on their application. The same observation applies, a fortiori , to the Convention and the Rules of Court (see Miroļubovs and Others v. Latvia , no. 798/05, § 66, 15 September 2009). Finally, the Court reiterates that it cannot be its task to deal with manifestly abusive conduct of applicants or their authorised representatives, which creates gratuitous work for the Court, incompatible with its real functions under the Convention (see Petrović v. Serbia (dec.), no. 56551/11 and 10 others, 18 October 2011). Having regard to the relevant circumstances of the present application the Court considers that they represent an example of an unprofessional and misleading conduct of the applicant’s representative.

The Court notes that the applicant explicitly stated in her application of 25 February 2021 that she had received no compensation for the non-pecuniary damage caused by delays in the compensation proceedings. She omitted to inform the Court that, as of 14 October 2020, she had lodged a new compensation claim precisely on that account with the Czech Ministry of Justice. More importantly, she failed to inform the Court, before the communication of the application to the respondent Government on 27 May 2021 or even after it, that the Ministry had granted her compensation on 21 April 2021 and that she had decided to pursue her claim before a court.

The Court considers that this information concerns the very core of the case and that the applicant failed to give any explanation as to why she had not disclosed that information before the Government informed the Court in September 2021. The applicant’s arguments advanced in her observations, in particular that her application concerned compensation for the length of the main proceedings and not for the length of the compensation proceedings, appear neither true nor convincing. Moreover, the applicant did not even inform the Court whether she decided to appeal against the judgment issued in the second compensation proceedings on 6 August 2021 or what was the final amount of compensation awarded to her in those proceedings.

In the light of the foregoing observations, the Court finds it appropriate to reject the present application as an abuse of the right of application pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 10 February 2022. Viktoriya Maradudina Lətif Hüseynov Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction 12420/21 25/02/2021 Jiřina LOWÁKOVÁ 1940 Zdeněk Pokorný Brno Proceedings no. 1 14/09/2007 Proceedings no. 2 18/06/1999 Proceedings no. 1 04/09/2020 Proceedings no. 2 25/05/2009 Proceedings no. 1 12 years, 11 months and 22 days 4 levels of jurisdiction Proceedings no. 2 9 years, 11 months and 8 days 3 levels of jurisdiction