- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 februarie 2022
- Stat pârât
- MNE
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Centroprom Holding Ad Beograd împotriva Muntenegrului
Traducere în română Auto
CAUZA DE CENTROPROM CAUZA DE SECȚIUNE A CENTROMULUI AD BEOGRAD c. MONTENEGRO (depunerea nr. 30796/10) AJUDEMENT STRASBOURG 10 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Centroprom Holding AD Beograd c. Muntenegru, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (decizia cincea), care a stat în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 20 ianuarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Muntenegruului depusă la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) la 10 mai 2010. Societatea reclamantă a fost reprezentată de dna V. Čejović, un avocat care practică în judecată.
Guvernul Montenegrin (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. Detaliile și informațiile aplicabile societății reclamante pentru cerere sunt prezentate în tabelul anexat. Societatea reclamantă se plângea de lungimea excesivă a procedurilor civile. De asemenea, a formulat alte plângeri în temeiul Convenției.
Societatea reclamantă s-a plâns în principal că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
În principalul caz de Stakić c. Muntenegru, nr. 49320/07, §§ 45-51, 2 octombrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție.
Având în vedere faptele cauzei, argumentele părților și concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că a abordat principala întrebare juridică prezentată în acest caz și consideră că nu este necesar să examineze încă plângerea societății reclamante în temeiul articolului 13 din Convenție, deoarece este strâns legată de plângerea prevăzută la art. 6 1 și se bazează pe aceleași fapte (a se vedea S.C. Britanic Lumea S.R.L.
România , nr. 8602/09, § 50, 26 aprilie 2016; Magomedov și alții c. Rusia , nr. 33636/09 și altele 9 , § 103, 28 martie 2017; Mutsayeva c. Rusia [Comitet], nr. 1667/11, § 29, 11 mai 2021; și, mutatis mutandis, Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICUL 41 din CONVENȚIE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Stakić, citată mai sus, § 65), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat și respinge restul cererilor societății reclamante pentru satisfacție.
14. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 februarie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Lṣtif Hüseynov Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea societății reclamante Începerea procedurii sau a datei intrării în vigoare a Convenției în ceea ce privește Muntenegru (3 martie 2004) Sfârșitul procedurii Niveluri totale de jurisdicție Valoarea acordată pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 30796/10 10/05/2010 CENTROPROM HOLDING AD BEOGRAD 03/03/2004 02/04/2015 11 an și 1 lună 3 nivele de jurisdicție 3.000 500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
[2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
FIFTH SECTION
CASE OF
CENTROPROM HOLDING AD BEOGRAD
v. MONTENEGRO (Application no. 30796/10) JUDGMENT STRASBOURG 10 February 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Centroprom Holding AD Beograd v. Montenegro, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Lətif Hüseynov, President, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 20 January 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Montenegro lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10 May 2010.
The applicant company was represented by Ms V. Čejović , a lawyer practising in Bar.
The Montenegrin Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant company’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant company complained of the excessive length of civil proceedings. It also raised other complaints under the Convention. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
6. The applicant company complained principally that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. It relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Stakić v. Montenegro, no. 49320/07, §§ 45-51, 2 October 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention. other ALLEGED VIOLATIONs OF THE CONVENTION
Having regard to the facts of the case, submissions by the parties, and its findings above, the Court considers that it has dealt with the main legal question raised in the case, and sees no need to examine the applicant company’s remaining complaint under Article 13 of the Convention because it is closely linked to the complaint under Article 6 § 1 and is based on the same facts (see S.C. Britanic World S.R.L. v. Romania , no. 8602/09, § 50, 26 April 2016; Magomedov and Others v. Russia , nos. 33636/09 and 9 others, § 103, 28 March 2017; Mutsayeva v. Russia [Committee], no. 1667/11, § 29, 11 May 2021; and, mutatis mutandis , Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 156, ECHR 2014).
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
12. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Stakić, cited above, § 65), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant company’s claims for just satisfaction.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaint under Article 6 § 1 of the Convention admissible; Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Hold s that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the complaint under Article 13 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant company, within three months, the amounts indicated in the appended table, at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Dismisses the remainder of the applicant company’s claims for just satisfaction Done in English, and notified in writing on 10 February 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Lətif Hüseynov Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant company’s name Start of proceedings or date of entry into force of the Convention in respect of Montenegro (3 March 2004) End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 30796/10 10/05/2010
CENTROPROM HOLDING AD BEOGRAD
03/03/2004 02/04/2015 11 year and 1 month 3 levels of jurisdiction 3,000 500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.