CASE OF BARTKOVA AND VORONIN v. UKRAINE

A cincea secțiune CAUZĂ DE BARTKOVA ȘI VORONIN v. UKRAINE (Aplicații nos. 24178/14 și 67581/17) HOTĂRÂREA Strasburg 10 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bartkova și Voronin v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 20 ianuarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție, de asemenea, au formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție, care se bazau, în mod expres sau substanțial, pe art. 5 § 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 3 „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol se aduce prompt la un judecător sau alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară și are dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea la judecată.” Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru a asigura apariția acestei persoane la proces. cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonă deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În cauza principală Korban c. Ucraina , nr. 26744/16 §§ 158-81, 4 iulie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare la cele prezentate în acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamanților. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. 12. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și Prin urmare, această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11 , § 66, 20 octombrie 2016), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice cereri suplimentare pentru satisfacție pur și simplu ridicate de către solicitanți. 16. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile referitoare la lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție admisibile și la restul cererilor inadmisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 februarie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Lṣtif Hüseynov Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (scăderea unor motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Tribunalului de detenție care a eliberat ordinul de detenție/a examinat apel Deficiențe specifice Sumele atribuite pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 24178/14 13/03/2014 Inna Yevgenivna BARTKOVA 1988 Danilevych Tetyana Mykolayivna Vinnytsya de la 22/01/2014 la 07/09/2015 Tribunalul Vinnytsya Fragilitatea motivelor angajate de instanțe, utilizarea ipotezelor, în absența oricărei baze de probă, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției 2.000 250 67581/17 30/08/2017 Lev Yuriyovych VORONIN 1963 Ignatov Oleksandr Anatoliyovych Dnipro 01/08/2017-27/10/2017 Curtea de district Kyiv-Sviatoshynskyy Nu a fost evaluată situația personală a reclamantului, care reduce riscurile de recidivă, de coluzie sau de abscizie, de neexaminare a posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere, de fragilitate a motivelor utilizate de instanțele 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților [2], în plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

BARTKOVA AND VORONIN v. UKRAINE

(Applications nos. 24178/14 and 67581/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 February 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bartkova and Voronin v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 20 January 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 5 § 3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power and shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a

person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The

requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v. the Republic of Moldova

[GC], no.

23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

8.

In the leading case of

Korban v. Ukraine

, no. 26744/16, §§ 158-81, 4

July 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicants’ pre-trial detention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 3 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

11.

The applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

13.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan v. Armenia

, no. 629/11, § 66, 20 October 2016), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicants.

16.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention admissible and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 February 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

24178/14

13/03/2014

Inna

Yevgenivna

BARTKOVA

1988

Danilevych Tetyana Mykolayivna

Vinnytsya

from 22/01/2014 to 07/09/2015

Vinnytsya City Court

fragility of the reasons employed by the courts, use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice

2,000

250

67581/17

30/08/2017

Lev

Yuriyovych

VORONIN

1963

Ignatov Oleksandr Anatoliyovych

Dnipro

01/08/2017-27/10/2017

Kyiv-Sviatoshynskyy District Court

failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding, failure to examine the possibility of applying other measures of restraint, fragility of the reasons employed by the courts

2,000

-

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.