CASE OF SMAGINA AND VLADIMIROV v. UKRAINE

CAUZA CU SMAGINA ȘI VLADIMIROV v. UKRAINE (Aplicații nr. 41891/15 și 59909/15) JUGUL STRESTASBOURG 6 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Smagina și Vladimirov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele, Ivana Jelić Kateřina Šimáčková , judecători și Viktoriya Maradudina , grefierul adjunct al secțiunii interioare Deliberat în privat la 25 august 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție, care se bazează, în mod expres sau substanțial, pe art. 5 § 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 3 „3. Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol se aduce prompt la un judecător sau alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară și are dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea la judecată.” Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces. Cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În cauza principală Korban c. Ucraina , nr. 26744/16 §§ 158-81, 4 iulie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare la cele prezentate în acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamanților.10 Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11 , § 66, 20 octombrie 2016), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice creanțe suplimentare pentru satisfacție echitabilă ridicată de către solicitanți. 13. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice Listă de cereri care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (scăderea unor motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Perioada de detenție Curtea care a eliberat ordinul de detenție/a examinat apel Deficiențe specifice Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 41891/15 17/08/2015 Yuliya Aleksandrovna SMAGINA 1990 Shadrin Oleksandr Sergiyovych Irpin 22/05/2015 25/12/2015 Curtea de District Chuguyiv din regiunea Kharkiv nu a examinat posibilitatea aplicării altor măsuri de reținere, fragilitate a motivelor angajate de instanțele 2.000 250 59909/15 30/10/2015 Roman Valerievich VLADIMIROV 1979 Tikhonenkov Dmitriy Anatolyevich Kharkiv 19/12/2014 30/09/2015 Starobilskyy Curtea de District din regiunea Luhansk Zhovtnevyy Curtea de District din Kharkiv Fragilitate a motivelor utilizate de instanțe, neexaminarea posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere a 2 000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamanților. [2] Plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

SMAGINA AND VLADIMIROV v. UKRAINE

(Applications nos. 41891/15 and 59909/15)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Smagina and Vladimirov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President,

Ivana Jelić

,

Kateřina Šimáčková

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 25 August 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 5 § 3

“3.

Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power and shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v.

the Republic of Moldova

[GC], no.

23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

8.

In the leading case of

Korban v. Ukraine

, no. 26744/16, §§ 158-81, 4

July 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicants’ pre-trial detention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan v. Armenia

, no. 629/11, § 66, 20 October 2016), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicants.

13.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 6 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

41891/15

17/08/2015

Yuliya Aleksandrovna SMAGINA

1990

Shadrin Oleksandr Sergiyovych

Irpin

22/05/2015

to

25/12/2015

Chuguyiv District Court of Kharkiv Region

failure to examine the possibility of applying other measures of restraint, fragility of the reasons employed by the courts

2,000

250

59909/15

30/10/2015

Roman Valeryevich VLADIMIROV

1979

Tikhonenkov Dmitriy Anatolyevich

Kharkiv

19/12/2014

to

30/09/2015

Starobilskyy District Court of Luhansk Region

Zhovtnevyy District Court of Kharkiv

fragility of the reasons employed by the courts, failure to examine the possibility of applying other measures of restraint

2,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.