CASE OF BAYLO v. UKRAINE

CAUZUL CU DE CAMPO AL SECȚIUNII DE BAYLO v. UKRAINE (Declarația nr. 21848/20) JUDGMENT STRASBOURG 24 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Baylo v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, Președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 3 februarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 2 mai 2020. Reclamantul a fost reprezentat de dna O.Y. Sapozhnikova, avocat care practică în Kyiv. Avizul cererii a fost transmis guvernului ucrainean („Guvernul”). FACTELE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție. De asemenea, el a formulat alte plângeri în conformitate cu dispozițiile Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în principal că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” Curtea remarcă că reclamantul a suferit de condiții medicale grave, așa cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică. Prin urmare, ar fi putut avea o mare anxietate în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată i-a fost adecvată. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de determinat (a se vedea Blokhin v. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). A clarificat în acest context că autoritățile trebuie să asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și exacte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe, și Pokhlebin c. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 Mai 2010, cu alte referințe) și faptul că în cazul în care este necesară natura unei condiții medicale de supraveghere este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aggravarea acestora (a se vedea, printre altele, Ukhan c. Ucraina , nr. 30628/02 , § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13, § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor de închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să le prevadă pentru întregul populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea, de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe) După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele din tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Nevmerzhitsky c. Ucraina, nr. 54825/00, §§ 103-05, CEDH 2005 II, Melnik c. Ucraina, nr. 72286/01, §§ 104-06, 28 martie 2006 și Logvinko c. Ucraina, nr. 13448/07, §§ 68-78, 14 octombrie 2010). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILITĂ 11. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au ridicat, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de concluziile sale din Petukhov c. Ucraina (n. 2) (n. 41216/13, 12 martie 2019). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. art. 12 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Legea (a se vedea, în special, Logvinko, citată mai sus, §§ 89-95), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră oportună ca rata de dobânzi implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 24 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Lętif Hüseynov Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Condiția medicală principală Deficiențe în tratamentul medical Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite per reclamant (în euro) [1] Sumă acordată pentru costuri și cheltuieli pe cerere (în euro) [2] 211848/20 02/05/2020 Oleg Grygorovych BAYLO 1975 Cataract de ambii ochi cu complicații. Lipsa de intervenție chirurgicală. 24/12/2018 în așteptare Mai mult de 3 ani(s) Art. 3 - sentință de viață fără perspective de eliberare (a se vedea Petukhov v. Ucraina (nu. 2) , nr. 41216/13, 12 martie 2019). Reclamantul a fost condamnat prin hotărârea Curții de Apel Regionale de la Lviv din 19 aprilie 2001 (confirmată de Curtea Supremă a Ucrainei la 29 ianuarie 2002). 7.500 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

BAYLO v. UKRAINE

(Application no. 21848/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

24 February 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Baylo v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 3 February 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 2 May 2020.

2.

The applicant was represented by Ms

O.Y. Sapozhnikova,

a lawyer practising in Kyiv.

3.

Notice of the application was given to the Ukrainian Government (“the Government”).

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

6.

The applicant complained principally that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

7.

The Court notes that the applicant suffered from serious medical conditions, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

8.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example,

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references, and

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20

May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance,

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references

and

Konovalchuk v. Ukraine

, no.

31928/15, §

52, 13

October 2016, with further references)

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Nevmerzhitsky v.

Ukraine,

no. 54825/00, §§ 103-05, ECHR 2005 II,

Melnik v.

Ukraine,

no.

72286/01, §§ 104-06, 28 March 2006 and

Logvinenko v.

Ukraine,

no.

13448/07, §§ 68-78, 14 October 2010). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in

Petukhov v. Ukraine

(no. 2)

(no. 41216/13, 12 March 2019).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Logvinenko,

cited above, §§ 89-95), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 24 February 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 3 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Other complaints under

well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and

non-pecuniary damage

per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

21848/20

02/05/2020

Oleg Grygorovych BAYLO

1975

Cataract of both eyes with complications.

Lack of surgery.

24/12/2018

pending

More than 3 year(s)

Art. 3 - life sentence with no prospect of release (see

Petukhov

v. Ukraine (no. 2)

, no.

41216/13,

12 March 2019). The applicant was convicted by the judgment of the Lviv Regional Court of Appeal of 19

April 2001 (as upheld by the Supreme Court of Ukraine on 29

January 2002).

7,500

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.