2ra-404/25 — Recuperarea prejudiciului material

La 8 iulie 2022, Lidia Statnic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Iraisei Apostol și Eleonora Statnic, solicitând recuperarea cheltuielilor aferente înmormântării.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că pârâtele sunt succesorii legali ai defunctului Vladimir Statnic, decedat la 24 august 2020. A susținut că defunctul deținea în proprietate o cotă de 1/2 din bunurile imobile identificate prin numerele cadastrale: teren xxxx și construcțiile xxxx, situate în xxxx, precum și o cotă de 1/2 din terenul extravilan cu suprafața de 0,8563 ha, nr. cadastral xxxx, și terenul cu destinație grădină cu suprafața de 0,09 ha, nr. cadastral xxxx.

Reclamanta a indicat că a transmis pârâtelor o notificare prealabilă prin care a solicitat restituirea cheltuielilor de înmormântare și de boală, însă aceasta a rămas fără răspuns, motiv pentru care s-a adresat instanței. În consecință, a solicitat obligarea solidară a pârâtelor la recuperarea sumei de 41.277 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare, precum și a cheltuielilor de judecată.

La 12 decembrie 2022, reprezentantul reclamantei, avocatul Dumitru Malesenco, a depus o cerere suplimentară prin care a concretizat pretențiile, solicitând încasarea suplimentară a sumei de 8.094 lei reprezentând cheltuieli aferente meselor de pomenire, majorând cuantumul total pretins la 49.371 lei, precum și recuperarea cheltuielilor de judecată (taxă de stat și asistență juridică).

În motivare a inovat că reclamanta a suportat cheltuieli pentru două mese de pomenire, confirmate prin liste de produse procurate în august 2021 și august 2022 de la comercianți locali, în valoare totală de 8.094 lei, sumă solicitată spre recuperare în mod solidar de la pârâte.

La 11 aprilie 2023, Iraisa Apostol, prin avocatul Grigore Postovanu, a depus cerere reconvențională împotriva Lidiei Statnic, cu participarea intervenienților accesorii notarul Ghedreuțan Dina și Eleonora Statnic, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. xxx din 22 martie 2021 și atribuirea masei 1 succesorale către Iraisa Apostol și Eleonora Statnic, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, a invocat că ea și Eleonora Statnic sunt surorile defunctului Vladimir Statnic, care era căsătorit cu Lidia Statnic, iar bunurile rămase după deces includ gospodăria și terenurile identificate prin numerele cadastrale indicate. A susținut că terenurile au fost dobândite de defunct prin succesiune, astfel încât nu constituiau bunuri comune ale soților, iar reclamanta nu putea dobândi automat cota de 1/2 ca soție și ulterior încă o cotă succesorală.

Cererea reconvențională înaintată de Iraisa Apostol a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Lidia Statnic împotriva Iraisei Apostol și Eleonora Statnic. A fost încasată de la Iraisa Apostol, în beneficiul Lidiei Statnic, suma de 7.487,50 lei cu titlu de cheltuieli de 2 înmormântare. A fost încasată de la Eleonora Statnic, în beneficiul Lidiei Statnic, suma de 7.487,50 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare. A fost încasată de la Iraisa Apostol, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 349,46 lei. A fost încasată de la Eleonora Statnic, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 349,46 lei. În rest, hotărârea instanței de fond a fost menținută.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că instanța de fond a admis corect, în parte, cererea înaintată de Lidia Statnic privind recuperarea cheltuielilor de înmormântare și, de asemenea, a respins justificat cererea reconvențională formulată de Iraisa Apostol privind anularea certificatului de moștenitor nr. xxx din 22 martie 2021.

Totodată, a constatat că instanța de fond a aplicat eronat normele de drept material în partea repartizării cheltuielilor funerare, dispunând încasarea acestora exclusiv de la Iraisa Apostol și Eleonora Statnic, fără a ține cont de faptul că obligația de suportare a cheltuielilor aferente ultimei boli și înmormântării revine tuturor moștenitorilor, proporțional cotelor succesorale. Din aceste considerente, hotărârea primei instanțe a fost casată parțial în latura acțiunii inițiale și a taxei de stat, cu emiterea unei noi soluții în această parte.

În cadrul verificării, instanța de apel a reținut că la 24 august 2020 a decedat Vladimir Statnic, iar prin certificatul de moștenitor nr. xxxx din 11 martie 2021 s- a stabilit că moștenitorii legali ai masei succesorale au fost: Lidia Statnic – 1/2 cotă-parte, Iraisa Apostol – 1/4 cotă-parte și Eleonora Statnic – 1/4 cotă-parte. În consecință, aceștia au fost calificați drept beneficiari direcți ai succesiunii, având și obligația corelativă de a acoperi cheltuielile funerare potrivit cotei succesorale, în temeiul art. 2418 și art. 2419 Cod civil.

În urma aprecierii probelor, instanța de apel a reținut ca fiind dovedite, prin înscrisuri autentice și veridice, cheltuieli de înmormântare în sumă totală de 29.950,00 lei, iar cheltuielile pretinse suplimentar (inclusiv pentru mesele de pomenire ulterioare) nu au fost încadrate în categoria cheltuielilor necesare pentru înmormântare, în sensul art. 2419 Cod civil, fiind înlăturate ca neîntemeiate sau nepertinente.

Aplicând principiul proporționalității în raport cu cotele succesorale, instanța de apel a stabilit că din suma de 29.950,00 lei urma să fie suportată: 14.975,00 lei de Lidia Statnic (1/2), 7.487,50 lei de Iraisa Apostol (1/4) și 7.487,50 lei de Eleonora Statnic (1/4). Astfel, s-a reținut că instanța de fond a greșit atunci când a dispus încasarea cheltuielilor în mod solidar doar de la cele două surori ale defunctului, omițând obligația corespunzătoare a Lidiei Statnic, în calitate de moștenitor cu 1/2 cotă-parte.

Argumentele apelantei privind inadmisibilitatea înscrisurilor pe motivul lipsei bonurilor fiscale au fost respinse, instanța de apel reținând că, în materie civilă, dovada cheltuielilor poate fi făcută și prin alte înscrisuri, cu condiția ca 3 acestea să fie credibile și coroborate cu ansamblul probelor. De asemenea, susținerea apelantei privind contribuția sa la funeralii a fost apreciată ca declarativă, nefiind probată.

În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, reținând că certificatul de moștenitor nu creează drepturi noi și nu stabilește dreptul de proprietate asupra bunurilor concrete, ci confirmă doar calitatea de moștenitor și cota abstractă. Prin urmare, criticile privind includerea unor bunuri în masa succesorală nu au constituit temei de anulare a certificatului, iar pretinsa inducere în eroare a notarului nu a fost dovedită cu probe concludente; în plus, pretențiile urmau a fi valorificate, dacă era cazul, printr-o acțiune corespunzătoare (de constatare/partaj), nu prin anularea certificatului.

În materia cheltuielilor de judecată, având în vedere admiterea parțială a acțiunii, instanța de apel a dispus compensarea proporțională a taxei de stat, stabilind că pârâtele Iraisa Apostol și Eleonora Statnic urmează să achite câte 349,46 lei fiecare în beneficiul statului, și a menținut în rest hotărârea primei instanțe, inclusiv în partea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3.000 lei.

În motivare, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este neîntemeiată și pronunțată în urma unei examinări incomplete a probelor, fiind excluse nejustificat unele înscrisuri și facturi care ar confirma cheltuielile funerare suportate, inclusiv achizițiile efectuate anticipat și cheltuielile pentru mesele de pomenire, care, în opinia sa, se încadrează în noțiunea cheltuielilor necesare pentru înmormântare potrivit art. 2419 Cod civil. Totodată, a invocat că respingerea acestora a fost excesiv formalistă și contrară normelor privind administrarea probelor, precum și garanțiilor convenționale referitoare la libertatea religioasă, protecția bunurilor și dreptul la un proces echitabil.

La 7 iulie 2025, Lidia Statnic a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 18 martie 2025, recurs al cărui conținut este identic cu cel depus la 25 iunie 2025 de reprezentantul său, avocatul Dumitru Malesenco.

La 4 iulie 2025, Iraisa Apostol, reprezentată de avocatul Grigore Postovanu, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 18 martie 2025, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii 4 primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea Lidiei Statnic să fie respinsă integral, iar cererea reconvențională să fie admisă.

În motivare, recurenta a invocat că acțiunea Lidiei Statnic este neîntemeiată, susținând că a participat la organizarea funeraliilor și că sumele pretinse nu sunt dovedite prin documente justificative conforme cerințelor legale. A susținut că înscrisurile prezentate nu reprezintă documente fiscale sau contabile valide și nu confirmă efectuarea plăților, fiind contrare normelor privind administrarea probelor și evidența operațiunilor în numerar.

Totodată, recurenta a invocat dispozițiile Codului civil privind răspunderea moștenitorilor și cheltuielile de înmormântare, susținând că reclamanta nu a probat cuantumul și necesitatea cheltuielilor și că instanțele au interpretat eronat probele. De asemenea, a reiterat argumentele privind masa succesorală, susținând că anumite bunuri nu constituiau bunuri comune ale soților, fiind dobândite anterior prin succesiune, motiv pentru care a solicitat anularea certificatului de moștenitor.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”. 5

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursurile declarate de Lidia Statnic și Iraisa Apostol, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre reiterarea susținerilor privind cuantumul și dovada cheltuielilor funerare, valabilitatea înscrisurilor prezentate, precum și legalitatea certificatului de moștenitor, aspecte deja examinate de instanța de apel.

Susținerile privind aprecierea eronată a probelor și interpretarea greșită a normelor de drept material nu sunt însoțite de argumente juridice concrete apte să demonstreze o aplicare greșită a legii, instanța de apel motivând concluziile sale cu privire la delimitarea cheltuielilor funerare probate, repartizarea acestora proporțional cotelor succesorale și respingerea cererii reconvenționale.

Contrar afirmațiilor recurenților, instanța de apel a examinat pretențiile prin prisma dispozițiilor legale privind răspunderea moștenitorilor pentru obligațiile masei succesorale și cheltuielile de înmormântare, apreciind probele administrate și stabilind în mod întemeiat întinderea obligațiilor fiecărui moștenitor, precum și lipsa temeiurilor de anulare a certificatului de moștenitor.

Completul de judecată constată că recurenții nu indică norme concrete de drept material a căror aplicare ar fi fost denaturată și nici încălcări procedurale care 6 să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, argumentele invocate vizând în principal reaprecierea situației de fapt.

Criticile referitoare la aprecierea înscrisurilor și a probelor privind cheltuielile funerare țin de evaluarea probatoriului și stabilirea circumstanțelor de fapt, atribuții ce revin instanței de apel și care nu pot fi supuse cenzurii în recurs în lipsa demonstrării unor erori de drept.

Completul reține că motivele invocate în recursuri nu relevă încălcări de drept material sau procedural în sensul art. 432 Cod de procedură civilă, ci exprimă dezacordul părților față de soluția adoptată și tind la o reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursurile nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se resping ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Lidia Statnic, reprezentată de avocatul Dumitru Malesenco, și de Iraisa Apostol, reprezentată de avocatul Grigore Postovanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7