3ra-1041/23 — Anularea actelor administrative

La data de 02 septembrie 2021, Serghei Pușcaș reprezentat de avocatului Pavel Croitoru, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată către Primarul mun. Soroca, terții Dobrovolschi Valeriu și Dobrobovlschi Valeriu-Sergiu, prin care a solicitat: - anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 49/S-20 din 24 iunie 2020; - anularea autorizației de construcție 4/C-21 din 14 ianuarie 2021, emise de către Primarul mun. Soroca; - constatarea nulității autorizației de construcție 4/C-21 din 14 ianuarie 2021 emise de către Primarul mun. Soroca, încasarea din contul autorității publice pârâte în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Serghei Pușcaș a indicat că la 5 iulie 2021 a depus o cerere în adresa Primarului mun. Soroca, prin care a solicitat să fie informat în privinţa emiterii actelor permisive pentru construirea obiectivului învecinat din mun. Soroca, str. Traian 6, solicitând prezentarea acestora.

Reclamantul a susținut că prin scrisoarea de răspuns nr. 01/1/45/840 din 23.07.2021, Primarul mun. Soroca a expediat copiile certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 49/S-20 din 24 iunie 2020 şi autorizației de construire nr. 4/C-21 din 14 ianuarie 2021 emise de către Primăria mun. Soroca, precum şi alte acte din dosarul administrativ.

A invocat Serghei Pușcaș că emitentul a permis beneficiarului Valeriu- Sergiu Dobrovolschi, construirea unei case de locuit tip triplex pe terenul cu numărul cadastral XXXX, situat în mun. XXX, str. XXX Xcu încălcarea legii şi a drepturilor reclamantului Serghei Puşcaş, din motiv că certificatul de urbanism nr. 49/S-20 din 24 iunie 2020 conține o omisiune privind regimul arhitectural- urbanistic al terenului.

Serghei Pușcaș, a menţionat că conform planului urbanistic general și Regulamentului local de urbanism al municipiului Soroca, terenul este marcat ca 1 spațiu verde (subzona Vp-6), dar se află și în aria subzonei C-6, motiv pentru care trebuie analizate condițiile pentru ambele subzone. Subzona C-6 este destinată obiectivelor de utilitate publică, unde sunt permise reparații, renovări, modernizări și construcții noi specifice zonei, cu respectarea unor restricții. Subzona Vp-6 este destinată spațiilor verzi (parcuri, scuaruri, fâșii de protecție), unde sunt permise amenajări de agrement și sport, iar unele obiective comerciale sau turistice pot fi autorizate doar pe baza unei documentații urbanistice PUD, fiind interzise lucrările adânci la sol, cu unele excepții.

Reclamantul a considerat că Primarul nu avea dreptul să permită proiectarea unei case de locuit de tip triplex pe terenul dat or, chiar dacă emitentul a indicat că certificatul de urbanism a fost elaborat în corespundere cu Planul urbanistic general al mun. Soroca, de facto regimul urbanistic pentru terenul dat nu prevede edificarea unor noi construcții locative mai mult ca atât, atestă că autoritatea publică locală a încălcat prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 591 din 23.09.1999 cu privire la spații verzi ale localităților urbane şi rurale, care prevede că construcțiile şi amenajările incompatibile cu destinația spațiilor verzi (obiective industriale, locative, staţii de alimentare cu combustibil etc.) sunt interzise.

Serghei Pușcaș a relevat că pentru realizarea obiectivului solicitat de către beneficiar, autoritatea publică locală urma să dispună iniţierea modificării documentației de urbanism, prin efectuarea şi aprobarea unui Plan urbanistic de detaliu sau Plan urbanistic zonal, după caz astfel, prin emiterea certificatului de urbanism, emitentul a încălcat prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care stabilește că certificatul de urbanism pentru proiectare se elaborează în baza documentației de urbanism şi de amenajare a teritoriului.

În opinia reclamantului, proiectul de execuție a fost întocmit fără efectuarea prospecțiunilor inginerești (cercetări geologice, hidrogeologice şi geodezice) iar prin aceasta s-a încălcat atât prevederile legislației şi normativelor în construcție privind siguranța şi stabilitatea construcțiilor, precum şi prevederile Regulamentului local de urbanism al mun. Soroca, or, proiectul a fost întocmit în lipsa datelor privind caracteristicele subsolului, fapt care poate să condiționeze pe viitor siguranța construcției vecinului, precum şi a construcției învecinate a reclamantului Serghei Puşcaş.

Reclamantul a susținut că emitentul a eliberat autorizație de construire a obiectivului nou fără a emite o autorizație de desființare a construcției existente, deși în conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 163/2010, în certificatul 2 de urbanism pentru proiectare, emitentul urma să indice asupra construcțiilor care urmează a fi demolate.

Prin cererea din 20 septembrie 2021 a concretizat pretenţiile din acţiune solicitând: anularea refuzului Primăriei mun. Soroca nr. 02/1-45/954 din 26 august 2021; anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 49/S-20 din 24 iunie 2020 şi a autorizației de construire nr. 4/C-21 din 14 ianuarie 2021, emise de către Primarul mun. Soroca; constatarea nulității autorizației de construire nr. 4/C-21 din 14 ianuarie 2021 emisă de către Primarul mun. Soroca; încasarea din contul autorității publice pârâte în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile de asistență juridică.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor invocate în apel și a materialelor cauzei, a conchis că soluția oferită de prima instanță este justă și argumentată, fiind în 3 concordanță cu normele ce guvernează raportul juridic litigios, din motivele ce succed.

Instanța de apel a constatat că nu există probe că edificarea construcției de către familia Dobrovolschi ar crea umbră sau ar limita vizual gospodăria lui Serghei Pușcaș spre râul Nistru. Prin urmare, disconfortul invocat nu justifică limitarea dreptului familiei Dobrovolschi de a-și construi casa, mai ales că anterior pe același loc a existat deja o locuință tolerată de Serghei Pușcaș.

Totodată, instanţa de apel a menționat că noțiunea de certificat de urbanism este definită prin art. 1 din Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835 din 17.05.1996, și semnifică a fi un principal act care stă la baza emiterii autorizaţiilor de construire şi reprezintă un act cu caracter informativ şi reglementativ, emis de autoritatea administraţiei publice locale abilitată prin lege, la cererea oricărei persoane fizice sau juridice interesate, prin care se aduc la cunoştinţă solicitantului date privind regimul juridic, economic, tehnic şi arhitectural-urbanistic de exploatare a terenurilor şi construcțiilor pentru care a fost solicitat.

Instanța de apel a reținut ca la eliberarea actelor administrative contestate de Serghei Pușcaș, Primăria mun. Soroca a respectat prevederile normative citate supra, iar argumentele invocate, sunt neîntemeiate și lipsite de suport, or, din probatoriul cauzei se atestă contrariul.

Colegiul a reţinut că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4586 din 05 septembrie 2019, Dobrovolschi Valeriu-Sergiu și Dobrovolschi Valeriu au devenit proprietarii a cîte ½ cotă parte 64,9 % din terenul pentru construcții nr. cadastral XXXXX cu suprafața totală de 0.0925 ha., casă de locuit individuală nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 53.7 m.p., situate în mun. XXX, str. XXX nr.X.

În consecință, la 05 septembrie 2019 Dobrovolschi Valeriu-Sergiu, Dobrovolschi Valeriu au înregistrat dreptul său de proprietate asupra bunului imobil: teren pentru construcții nr. cadastral XXXX și casă de locuit individuală nr. cadastral XXXX situate în mun. XXX, str. XXX X fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d.19-20 vol. I) din care rezultă că, temeiul înscrierii a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile indicate, este contractul de vânzare- cumpărare nr. 4586 din 05 septembrie 2019.

Instanţa de apel a relevat că în baza autorizației de desființare nr. 3/d- 21 din 14.01.2021 emisă de Primăria mun. Soroca s-a autorizat pentru Dobrovolschi Valeriu și Dobrovolschi Valeriu-Sergiu desființarea construcției existente cu nr. cadastral XXXX pe adresa: mun. XXX str. XXX, XX, și anume a casei de locuit individuale cu suprafața de 53,70 m.p. 4

Colegiul a menţionat că de către Primăria mun. Soroca s-au eliberat pe numele lui Dobrovolschi Valeriu-Sergiu și Dobrovolschi Valeriu certificatul de urbanism pentru proiectare și autorizația de construire a unei noi case de locuit, de tip triplex, pe terenul nr. cadastral XXXX pe adresa: mun. XXX str. XXX, X.

Prin urmare, nu pot fi reținute temeiurile apelului precum că casa de locuit actuală construită de familia Dobrovolschi s-ar afla în zona verde a mun. Soroca, odată ce actuala casă este edificată în locul celei vechi, demolate. La rândul său, atât casa de locuit a fam. Dobrovolschi, cît și casa de locuit a apelantului Pușcaș Serghei se află pe aceeași linie de amplasare cu cea a familiei Dobrovolschi, prin urmare nu poate fi vorba de construcția acestora în interiorul spațiilor verzi a mun. Soroca.

Totodată, instanţa de apel a specificat că conform Planului urbanistic general al mun. Soroca (f.d.144-146, 211-214, vol. I), reieșind din planul de delimitare a zonei unde se află construcția din str. Traian, această zonă este marcată cu indicele C-6, fapt care reprezintă subzona teritoriului obiectivelor de utilitate publică şi alte funcțiuni complementare, iar prescripțiile pentru zonă sunt indicate în prevederile pct. 4 la UTR-3, conform cărora în prezenta zonă se permite a fi construite blocuri locative multietajate cu 5-6 etaje.

Mai mult, zona VP-6 se află la cel puțin 300 metri față de construcția din litigiu și nu are atribuție față de aceste teren; la rândul său, punctul albastru cu linie întreruptă se traduce ca zonă acvatică – ”izvor” (f.d.221-214 vol. I).

Totodată, instanţa de apel a menționat că bunurile imobile terenul pentru construcții cu nr. cadastral XXXX și construcția modul de folosință casă de locuit individuală nr. cadastral XXXX situate în mun. XXX, str. XXX X se află în proprietate privată, astfel, pe acest sector de teren cu nr. cadastral XXXXX până la executarea de fraţii Dobrovolschi a construcției noi se afla o casă de locuit care conform autorizației de desființare nr. 3/D-21 din 14.01.2021 a fost demolată (f. d.109 vol. I) astfel terenul în cauză este destinat pentru construcții neavând nici o restricție în acest sens, iar conform Planului urbanistic general al or. Soroca pe acest teren, se permit lucrări de proiectare şi construcție a blocurilor locative multietajate.

Recurentul a invocat faptul că instanța de apel a interpretat greșit probele și normele legale, ignorând circumstanțe importante ale cauzei.

Serghei Puşcaş consideră că a fost încălcat regimul urbanistic, deoarece terenul este încadrat ca spațiu verde (subzona Vp-6), unde construcțiile locative sunt incompatibile.

Recurentul susţine că actele permisive au fost emise cu încălcarea legii, certificatul de urbanism și autorizația de construire fiind eliberate contrar prevederilor Legii nr. 163/2010, din următoarele motive: nu a fost obținut acordul vecinului, deși acesta era obligatoriu pentru emiterea autorizației de construire; nu a fost efectuată expertiza ecologică și prospecțiunile inginerești, necesare pentru amplasarea construcției; nu au fost respectate normele de construcție, inclusiv distanța minimă dintre construcții și cerințele de protecție anti- incendiară.

În opinia recurentului, instanța de apel a interpretat eronat probele și circumstanțele cauzei, fără a analiza toate aspectele relevante.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară 6 sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererea de recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau 7 procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder 8 împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Serghei Puşcaş. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9