2r-46/26 — Desfacerea căsătoriei

La 31 ianuarie 2025, Vieru Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ninei Bălan cu privire la desfacerea căsătoriei.

Prin hotărârea din 07 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a admis acțiunea.

La 01 octombrie 2025, Bălan Nina a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 07 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, prin care s-a solicitat repunerea în termen, casarea integrală a hotărârii instanței de fond și remiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea reprezentantului apelantei Nina Bălan, avocata Daniela Moraru cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit apelul declarat de avocata Moraru Daniela, în interesele Ninei Bălan, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 iulie 2025, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Radu Vieru către Nina Bălan privind desfacerea căsătoriei.

La 08 ianuarie 2026, Bălan Nina a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu restituirea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În susținerea cererii de recurs s-a menționat că, deși Radu Vieru cunoștea datele de contact ale Ninei Bălan (număr de telefon, adresa poștei electronice), acesta nu le-a comunicat instanței pentru a o informa despre prezentul proces.

Totodată, deși Radu Vieru a avut o comunicare cu Nina Bălan aferentă emiterii deciziei nr. 102 a Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului din 09 aprilie 2025, acesta nu i-a comunicat despre depunerea acțiunii și examinarea acesteia în termen proxim, decât după devenirea irevocabilă a hotărârii, și anume la 10 septembrie 2025. 1

Conchide că, citarea publică s-a efectuat cu încălcarea procedurii de citare legală.

În drept, s-au invocat prevederile art. 102 alin. (3) și (4), art. 104 alin. (5), art. 105 alin. (1), art. 108 alin. (1), art. 109 alin. (2), art. 116, art. 166 alin. (2) lit. c1) din Codul de procedură civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă: „(6) Citaţia sau înştiinţarea se trimite la adresa menţionată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuieşte la adresa comunicată instanţei, citaţia sau înştiinţarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.”

Art. 105 alin. (11), (5) din Codul de procedură civilă: „(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (5) Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se recepționată de organizație. Dacă părțile și alți participanți la 2 proces sînt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturînd orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Art. 108 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanţei dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citaţia se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanţa consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citaţiei în ziar se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei de judecată. În cazuri de urgenţă, preşedintele instanţei poate reduce acest termen la 5 zile. (5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanţa va examina cauza după expirarea termenului de publicitate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.” 3

Art. 116 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură. (5) Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului”.

Art. 166 alin. (2) lit. c1) din Codul de procedură civilă: „(2) În cererea de chemare în judecată se indică: c1) numărul de telefon, numărul de fax, poşta electronică sau alte date de contact ale pîrîtului, în cazul în care reclamantul dispune de aceste date.”

Art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe 4 baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.”

Studiind actele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea încheierii din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru și restituirea cauzei spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, din considerentele ce succed.

Recapitulând circumstanțele speței, Completul de judecată reiterează că, la 31 ianuarie 2025, Vieru Radu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ninei Bălan cu privire la desfacerea căsătoriei.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost indicat numele pârâtei Bălan Nina, IDNP și adresa de domiciliu a acesteia.

Prin încheierea din 05 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea s-a acceptat spre examinare în procedură generală.

În continuare, încheierea din 05 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, însoțită de copiile acțiunii și înscrisurilor anexate, a fost expediată la adresa de domiciliu a Ninei Bălan, iar la 28 februarie 2025 factorul poștal a constatat nereclamarea scrisorii.

Respectiv, prin încheierea instanței din 09 iunie 2025, s-a dispus citarea publică a pârâtei Bălan Nina. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, instanța de judecată a dispus citarea publică a pârâtei Bălan Nina la 09 iunie 2025, data la care pentru înștiințarea acesteia s-a expediat o singură scrisoare la adresa de domiciliu, care nu a fost reclamată de către destinatar.

Completul de judecată evidențiază că, pentru a fi dispusă citarea publică a pârâtului, în ordinea stabilită de art. 108 din Codul de procedură civilă, urmează a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locul de aflare a pârâtului trebuie să nu fie cunoscut și reclamantul trebuie să dea asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia.

Totodată, prin prisma art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consfințește dreptul la un proces echitabil, instanța urmează să întreprindă toate măsurile necesare și posibile pentru a îl informa pe pârât despre ședința de judecată.

Având în vedere faptul că, părțile în proces sunt soți, instanța urma să clarifice dacă reclamantul dispune de numărul de telefon, numărul de fax, poșta electronică sau alte date de contact ale pârâtului, în ordinea stabilită de art. 166 alin. (2) lit. c1) din Codul de procedură civilă.

Însă, fără ca să fie întreprinsă vreo măsură reală și eficientă pentru a o informa pe Bălan Nina despre prezentul proces, în afară de scrisoarea expediată la adresa de domiciliu și nereclamată de către destinatar, instanța a dispus citarea publică a acesteia.

Ulterior, citarea publică a pârâtului a fost publicată în Publicația Periodică „Makler” nr. 24 din 12 iunie 2025, iar la 07 iulie 2025 a fost emisă hotărârea.

Copia dispozitivului hotărârii din 07 iulie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost expediată la adresa de domiciliu a pârâtei, iar la 01 august 2025 factorul poștal a constatat nereclamarea scrisorii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, după cum se invocă în recurs, despre emiterea hotărârii instanței de fond Bălan Nina a aflat la 10 septembrie 2025 de la Vieru Radu în incinta Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorului Botanica, mun. Chișinău.

Deși Bălan Nina expres a invocat instanței de apel faptul că, Vieru Radu cunoștea datele de contact ale acesteia, și anume: numărul de telefon și adresa de email, fapt confirmat prin cererea depusă de Vieru Radu în adresa Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului la 30 august 2022 (f. d. 53), instanța de apel nu a dat nici o apreciere acestui argument esențial. 6

În această ordine de idei, instanța de apel urma să clarifice aspectul legat de cunoașterea/necunoașterea de către reclamant a datelor de contact ale pârâtului, în particular a mijloacelor de a o informa pe Bălan Nina despre prezentul proces la etapa examinării cauzei în fond, pentru a-i asigura dreptul la un proces echitabil.

În această ordine de idei se conturează concluzia că, instanța de apel nu a clarificat toate aspectele relevante la examinarea cererii de repunere în termen de declarare a apelului.

Cumulul circumstanțelor descrise determină Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție să aprecieze ca fiind juste argumentele invocate de către Bălan Nina.

Respectiv, circumstanțele particulare ale cazului, descrise supra, urmează a fi analizate la soluționarea cererii de repunere în termen formulate de Bălan Nina și apreciate corespunzător.

Argumentele reținute de către instanța de apel la respingerea cererii privind repunerea în termenul de declarare a apelului sunt premature, fiind în contradicție cu normele de drept procedural aplicabile speței.

În circumstanțele stabilite, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de apel precum că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de Bălan Nina este neîntemeiată. Or, după cum s-a constatat supra, instanța de apel nu a clarificat toate circumstanțele relevante, din cauza cărora Bălan Nina a omis termenul de declarare a apelului.

Drept urmare, întru acordarea posibilității părților de a-și valorifica pe deplin drepturile procesuale și întru asigurarea unui proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Bălan Nina, a casa încheierea din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru și de a restitui cauza în instanța de apel, în același complet, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

Or, dreptul la o cale de atac este consfințit și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa constantă, a reiterat că articolul 6 §1 din Convenție nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenție. 7

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,