2r-11/26 — Anularea actului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea plăților salariale pentru absenta forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

La 28 februarie 2025, Elena Ilescu a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată împotriva Președintelui raionului Telenești, intervenient accesoriu Muzeul Raional de Istorie și Etnografie Telenești cu privire la anularea actului de concediere, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Elena Ilescu (f.d.92).

La 14 iulie 2025, Elena Ilescu, reprezentată de avocatul Ioana Lazur a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.94-95).

Iar, la 14 octombrie 2025, Elena Ilescu a depus apel împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.105-108).

Prin încheierea din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Nord, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Elena Ilescu, reprezentată de avocatul Ioana Lazur, acordându-i-se apelantei un termen de 7 zile calendaristice din momentul comunicării prezentei încheieri, pentru prezentarea la Curtea de Apel Nord a documentului legalizat care certifică împuternicirile reprezentantului, apelului motivat semnat corespunzător și a bonului de plată a taxei de timbru de 200 de lei. Totodată, s-a explicat apelantei că în caz de neîndeplinire a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită (f.d.109).

La 17 noiembrie 2025, Elena Ilescu a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora, la care a anexat bonul de plată a taxei de timbru în sumă de 200 de lei (f.d.111-116).

Prin încheierea din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea apelantei Elena Iliescu privind repunerea în termenul de atac al hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și s-a 1 restituit cererea de apel depusă pe 14 octombrie și 17 noiembrie 2025, ca fiind depusă în afara termenului legal (f.d.117-118).

Prin încheierea din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a restituit cererea de apel, depusă de avocatul Ioana Lazur în interesele apelantei Elenei Iliescu, la data de 14 iulie 2025, împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d.119-120).

La 05 ianuarie 2026, Elena Ilescu a declarat recurs împotriva încheierilor din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierilor contestate, cu restituirea cauzei Curții de Apel Nord spre rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a conchis că încheierile instanței de apel contestate sunt ilegale și urmează a fi casate, deoarece ar fi fost pronunțate fără informarea sa prealabilă despre ședința de judecată, fapt ce ar fi lipsit-o de posibilitatea de a participa la examinarea cauzei și de a beneficia de asistență juridică.

Totodată, aceasta a invocat că a depus cererea de apel motivată, însoțită de dovada achitării taxei de timbru și de solicitarea repunerii în termenul de apel, însă instanța de apel ar fi reținut în mod formal anumite omisiuni procedurale.

Recurenta a mai arătat că eventualele deficiențe s-ar fi datorat necunoașterii legislației și modificărilor legislative, considerând că instanța ar fi aplicat excesiv formal normele procedurale. În acest context, aceasta a invocat încălcarea dreptului constituțional de acces liber la justiție și a dreptului la apărare, solicitând casarea încheierii și remiterea cauzei spre examinare instanței de apel.

La 16 ianuarie 2026, la adresa de e-mail a Președintelui raionului Telenești și a Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Telenești, a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Elena Ilescu.

Până la data stabilită pentru examinarea cererii de recurs depuse de Elena Ilescu, intimații nu au depus referințe în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurent.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării 2 obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art.75 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă: „(1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. 3 Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.”

Art. 365 alin. (1) lit. d) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(1) În cererea de apel se indică: d) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; (4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, şi/sau a taxei de timbru.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbr, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1); b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen; 4 (11) Asupra restituirii cererii de apel decide un complet din 3 judecători, fără citarea participanţilor la proces. Instanţa de apel poate convoca participanţii la proces în şedinţă prealabilă doar în cazul stabilit la alin.(1) lit.b).”

Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanţei la data emiterii.”

Art.22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „ (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Coroborând dispozițiile art. 427 lit. a), art. 364 alin. (1), art. 365 alin. (1) lit. d) și alin.(4), art. 368, art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia Curții de Apel Nord referitoare la faptul că apelanta nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel, date prin 5 încheierea din 10 noiembrie 2025 a Curţii de Apel Nord şi respinge argumentele recurentei invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate.

Or, din materialele cauzei rezultă că, prin prisma dispozițiilor art. 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil în coroborare cu art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere, Elena Ilescu și reprezentantul acesteia, avocatul Ioana Lazur au recepționat la 11 noiembrie 2025 la adresa de e-mail, încheierea din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarate împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și li s-a acordat un termen de 7 zile calendaristice din momentul comunicării prezentei încheieri, pentru prezentarea la Curtea de Apel Nord a documentului legalizat care certifică împuternicirile reprezentantului, apelului motivat semnat corespunzător și a bonului de plată a taxei de timbru de 200 de lei, fapt confirmat prin extrasul de pe poșta electronică anexat la dosar (f.d.110).

Respectiv, raportând prevederile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113 din Codul de procedură civilă la dispozițiile încheierii din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel Nord, în speţă, termenul pentru prezentarea documentului legalizat care certifică împuternicirile reprezentantului, apelului motivat semnat corespunzător și a bonului de plată a taxei de timbru de 200 de lei şi-a început curgerea la 12 noiembrie 2025, ziua imediat următoare datei notificării încheierii nominalizate şi a expirat la 19 noiembrie 2025, aceasta fiind ultima zi de înlăturare a neajunsurilor indicate.

Cu toate acestea, la 17 noiembrie 2025, Elena Ilescu a depus la Curtea de Apel Nord cererea de apel motivată și bonul de plată a taxei de timbru în sumă de 200 de lei, fără însă a prezenta și documentul legalizat care certifică împuternicirile reprezentantului său, avocatului Ioana Lazur.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, Elena Ilescu, a fost reprezentată de avocatul Ioana Lazur, care este o persoană abilitată și calificată, jurist, dispune de licență de avocat şi se prezumă că cunoaște prevederile legale referitoare la modul de declarare a revizuirii împotriva hotărârii judecătorești, iar conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002, trebuie să pledeze și să acționeze în numele clienților săi, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții săi, acțiuni însă omise de către acesta. De altfel, în conformitate cu art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.

Așadar, reiterând dispozițiile coroborate ale art. 10 alin. (1), (2), art.56 alin. (3) și art. 61 alin. (1), art. 110, 113 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Elena Ilescu și reprezentantul acesteia, avocatul Ioana Lazur, nu au depus 6 diligența necesară în vederea executării integrale în termenul acordat a încheierii din 10 noiembrie 2025 a Curţii de Apel Nord.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a restituit apelul declarat de Elena Ilescu, reprezentată de avocatul Ioana Lazur.

De altfel, raportând prevederile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, art. 116 alin.(1)-(4), art. 362 alin.(1) și (3), art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă la probele administrate la dosar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție cataloghează justă soluția Curții de Apel Nord privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de Elena Ilescu împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central şi apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentei invocate în susținerea poziției sale cu privire la ilegalitatea actelor judecătorești contestate.

Aceasta deoarece, prin prisma prevederilor art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, dispozitivul hotărârii instanței de fond a fost pronunțat la 04 iulie 2025 (f.d.92).

Iar, cererea de apel depusă de către Elena Ilescu împotriva hotărârii din 04 iulie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost înregistrată la 10 octombrie 2025 (f.d.105-108).

Respectiv, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 05 iulie 2025, ziua imediat următoare datei pronunţării dispozitivului hotărârii contestate şi a expirat la 04 august 2025, aceasta fiind ultima zi de declarare a apelului. Cu toate acestea, contrar prevederilor art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, apelul a fost declarat de către Elena Ilescu abia la 10 octombrie 2025, fapt ce denotă încălcarea termenului legal în interiorul căruia apelanta putea să-și exercite dreptul de a contesta hotărârea instanței de fond.

La argumentul recurentei potrivit căruia încheierile din 30 decembrie 2025 a Curții de Apel Nord au fost pronunțate în lipsa sa, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 369 alin. (11) din Codul de procedură civilă, asupra restituirii cererii de apel decide un complet format din trei judecători, fără citarea participanților la proces.

De asemenea, instanța de recurs cataloghează ca nefondat și respinge argumentul recurentei precum că, prin restituirea cererii de apel, instanța ierarhic inferioară i-ar fi încălcat dreptul la apărare și accesul efectiv la justiție, garantate de art. 20 din Constituție și art. 6 §1 CEDO, or, recurenta nu a dat dovadă de diligență și bună-credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea dreptului la apărare și accesul liber la justiție, în condițiile în care personal nu și-a realizat drepturile garantate de legislația în vigoare.

Pornind de la cele menționate supra, precum și prin prisma dispozițiilor art. 116 alin. (1) și (3), art. 56 alin. (3), art. 61 alin. (1) și 7 art. 10 alin. (3) din Codul de procedură civilă, coroborate cu probele administrate la dosar, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel că apelanta a depus apelul în afara termenului legal și nu există temeiuri pentru repunerea acesteia în termen.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 şi Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale încalcă drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Respectiv, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierile recurate, prin care s-a respins cererea de repunere în termen și s-a restituit apelul declarat în rezultatul nelichidării neajunsurilor, este compatibilă cu garanțiile unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ținând cont de obligația părților de a exercita drepturile procedurale cu bună credință și în termen.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, Nr.7 din Chișinău557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că încheierile instanței de apel sunt legale, iar argumentele invocate de Elena Ilescu, sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierile contestate, care fac obiectul prezentului recurs. 53. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 424 alin. (2), 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă