3r-51/26 — Anularea actelor administrative

La 31 martie 2023, Alexandru Tambur a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Mediului privind anularea actelor administrative.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Tambur, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 29 aprilie 2025, Alexandru Tambur, reprezentat de avocatul Mihail Buzu, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotarârii.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Alexandru Tambur, pe motiv că apelantul nu a depus motivarea apelului în termenul stabilit.

La 09 ianuarie 2026, Alexandru Tambur a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 04 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu repunerea în termen a cererii de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că hotărârea motivată a fost recepționată de avocatul său, căruia i-a acordat toate împuternicirile necesare, inclusiv dreptul de a contesta hotărârea. Avocatul l-a asigurat că va pregăti și va depune apelul motivat, inclusiv va urmări respectarea termenilor procedurali, motiv pentru care nu a întreprins personal careva acțiuni de depunere a cererii de apel, lăsând gestionarea actelor și termenilor procedurali în sarcina avocatului.

Totodată, recurentul a susținut că hotărârea primei instanțe a fost comunicată doar reprezentantului său, dar nu și dânsului, astfel fiindu-i încălcat dreptul prevăzut de art. 39 alin. (1) din Codul administrativ.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. 232 alin. (2) din Codul administrative: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 223 din Codul administrative: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum şi numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96–114.„

Art. 96 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ: „(1) Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. (2) Autorităţile publice trebuie să se asigure că participanţii la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.”

Art. 97 alin.(1) şi alin. (3) lit.d) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin act de recunoaștere a recepționării; notificare prin poștă cu act de notificare; notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 1101 din Codul administrativ: „(1) Notificarea prin poşta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorităţii 2 publice. Notificarea prin poşta electronică se efectuează dacă adresa poştală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poştă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poştală. (2) În cazul în care autoritatea publică anexează la notificarea prin poşta electronică şi actul de recunoaştere a recepţionării, care este semnat cu semnătură electronică de persoana notificată şi remis în schimb la adresa electronică a autorităţii publice, notificarea respectivă este echivalentă cu notificarea prin act de recunoaştere a recepţionării. (3) Notificarea prin serviciul naţional de poştă electronică publică a persoanei ce urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea, în modul stabilit de Guvern, a înscrisului de notificat semnat cu semnătura electronică prevăzută de lege. Notificarea prin serviciul naţional de postă electronică publică este echivalentă cu notificarea prin poștă cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de serviciul național de poștă electronică publică, probează notificarea. (4) În cazul notificării prin poșta hibridă, autoritatea publică, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicaţie disponibile, transmite furnizorului de servicii poștale înscrisul de notificat semnat cu semnătură electronică avansată calificată. Furnizorul de servicii poștale imprimă pe suport de hârtie înscrisul de notificat și îl depune/expediază la adresa destinatarului. Autoritatea publică, prin intermediul mijloacelor electronice disponibile, asigură accesul destinatarului notificării prin poșta hibridă la înscrisul de notificat semnat cu semnătură electronică. Notificarea prin poșta hibridă este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaţionale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicaţie care permit confirmarea recepţionării notificării este echivalentă cu notificarea prin poştă convenţională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepţiei notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informaţional sau de alt mijloc electronic de comunicaţie dedicat, probează notificarea”.

Art. 24 alin. (1) din Codul administrative prevede că: „Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Alexandru Tambur, la 09 ianuarie 2026, se consideră depusă în interiorul termenului legal prevăzut la art. 242 din Codul administrativ. 3

Din lucrările dosarului rezultă că, prin hotărârea din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Tambur, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 29 aprilie 2025, Tambur Alexandru, reprezentat de avocatul Mihail Buzu, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotarârii.

La 26 august 2025, instanța de fond a expediat, prin intermediul poștei electronice, în adresa lui Alexandru Tambur, cât și reprezentantului acestuia, avocatului, Mihail Buzu, copia hotărârii motivate, la adresele electronice – XXXXX și mihailbuzu@gmail.com, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 92).

Acțiunile instanței de fond cu privire la expedierea și comunicarea hotărârii motivate din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se încadrează pe deplin în rigorile prevăzute la art. 1101 din Codul administrativ.

Completul de judecată notează că termenul de 30 de zile din momentul recepţionării hotărârii motivate din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a început să curgă din data de 27 august 2025, ziua imediat următoare de la data comunicării recurentului, cât şi reprezentantului acestuia a hotărârii motivate, şi care a expirat la data de 25 septembrie 2025 (zi de joi), ultima zi de depunere a cererii de apel motivate.

Însă, Alexandru Tambur nu a depus cererea de apel motivată în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

Prin încheierea din 04 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a declarat inadmisibil apelul declarat de Alexandru Tambur, pe motiv că apelantul nu a depus motivarea apelului în termenul stabilit.

În context, instanţa de apel justificat a reţinut că Alexandru Tambur nu a depus cererea de apel motivată în termenul stabilit de lege.

Completul de judecată menţionează că argumentul recurentului, precum că hotărârea primei instanțe a fost comunicată exlusiv reprezentantului său, dar nu și dânsului, astfel fiindu-i încălcat dreptul prevăzut de art. 39 alin. (1) din Codul administrativ, nu poate fi reţinut.

Or, după cum rezultă din materialele cauzei, la 26 august 2025, copia hotărârii motivate din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost expediată lui Alexandru Tambur, la adresa electronică, XXXXX, indicată în cererea de chemare în judecată (f.d. 4), cît și în cererea de apel nemotivată (f.d. 75). Prin urmare, Alexandru Tambur a avut posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de conținutul hotărârii motivate și de a-și exercita personal 4 drepturile procesuale prin formularea și depunerea cererii de apel motivate, în condițiile prevăzute de lege.

Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia avocatul său l-ar fi asigurat că va gestiona pregătirea și depunerea apelului motivat, Completul de judecată îl consideră irelevant, fiindcă această împrejurare nu poate justifica nerespectarea obligațiilor procedurale, întrucât partea care a mandatat un reprezentant își asumă consecințele actelor sau omisiunilor acestuia. În aceste condiții, eventualele neglijențe ale avocatului nu pot constitui temei pentru înlăturarea efectelor procedurale prevăzute de lege

Cu referire la solicitarea de repunere în termenul de prezentare a motivării apelului împotriva hotărârii din 18 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, menționată în recursul declarat de Alexandru Tambur, Completul de judecată notează că aceasta nu ține de competența instanței de recurs. Or, repunerea în termenul de apel se soluționează de către instanța de apel, în conformitate cu art. 237 alin. (1) din Codul administrativ.

Completul de judecată consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile şi obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţă, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

În atare circumstanţe, având în vedere faptul că încheierea din 04 noiembrie 2025 a Curţii de Apel Centru a fost emisă în concordanţă cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a respinge recursul şi a menţine încheierea contestată. 5

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Alexandru Tambur, împotriva încheierii din 04 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 6