2ra-662/24 — Încasarea datoriei

La 6 decembrie 2022 Nicanor Budeanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Găină cu privire la încasarea datoriei în sumă de 1 800 de Euro și cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în sumă de 1 375,36 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului (recipisei) din 13 octombrie 2016 în calitate de împrumutător i-a acordat Anei Găină în calitate de împrumutat un împrumut în mărime de 1 800 de Euro pe un termen de 6 luni și o dobândă de 5% lunar.

A menționat că în pofida expirării termenului de restituire a împrumutului și numeroaselor adresări verbale și telefonice înaintate pârâtei în vederea onorării obligației de restituire a sumei datorate, aceasta nu a restituit până la momentul actual datoria, invocând diverse pretexte. Luând în considerație că pârâta de o perioadă îndelungată se eschivează cu rea voință de la achitarea datoriei, urmărind scopul soluționării amiabile a litigiului, la 14 aprilie 2022 la adresa de domiciliu a acesteia a fost expediată o notificare în vederea respectării obligațiunilor asumate și achitarea datoriei contractuale. Prin notificarea expediată pârâta a fost avertizată că, în cazul în care nu vor fi executate în termenii stabiliți cerințele de achitare a datoriei, va fi înaintată o acțiune în instanța de judecată în vederea încasării silite a datoriei, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere. Conform avizului poștal recomandat din 14 aprilie 2022, notificarea expediată a fost înmânată destinatarei la data de 21 aprilie 2022.

Reclamantul a susținut că pârâta până la moment nu a achitat datoria contractuală, eschivându-se cu rea-credință de la soluționarea amiabilă a litigiului creat.

În drept și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art.9 alin(1), (2), 10 alin. (1), 15 alin. (1), 19 alin. (1), 774 alin. (1), 775 alin. (1), 776, 901 alin. (1) lit. a), f), 992 alin. (1), 1027 alin. (1) din Codul civil. 1

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că deși cererea de chemare în judecată a fost depusă la 6 decembrie 2022, iar acțiunea a fost admisă de prima instanță, apelanta a invocat în apel excepția de tardivitate, susținând că termenul de prescripție era expirat, întrucât obligația devenise scadentă la 13 aprilie 2017, iar acțiunea a fost înaintată abia în anul 2022.

Instanța de apel a notat că excepția de tardivitate urmează a fi examinată în prima instanță, în faza de pregătire a cauzei, însă, în speță, apelanta nu a participat la examinarea cauzei în fond, nefiind citată în mod efectiv, corespondența fiind restituită, iar citarea prin publicitate a fost dispusă fără ca reclamantul să fi depus toate diligențele pentru identificarea domiciliului real al acesteia, deși cunoștea că locuiește în mun. Chișinău.

În aceste condiții, instanța inferioară a concluzionat că apelanta a fost lipsită de posibilitatea de a invoca excepția de tardivitate în prima instanță, ceea ce justifică examinarea acesteia în apel, în vederea respectării principiului contradictorialității și a dreptului la un proces echitabil.

Examinând fondul excepției, instanța de apel a reținut că termenul general de prescripție este de 3 ani, care începe să curgă de la data când creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască încălcarea dreptului său, respectiv din 14 aprilie 2 2017, când împrumutul nu a fost restituit la scadență. În consecință, termenul de prescripție a expirat la 13 aprilie 2020, iar acțiunea a fost introdusă cu depășirea acestuia cu aproximativ doi ani și șapte luni, fără a fi solicitată repunerea în termen.

Instanța de apel a subliniat că instituția prescripției extinctive urmărește asigurarea stabilității raporturilor juridice și că examinarea unei acțiuni depuse peste termen contravine principiului securității juridice, fiind inadmisibilă în ordinea de drept, această limitare fiind compatibilă și cu jurisprudența CtEDO privind dreptul de acces la justiție.

Prin urmare, constatând temeinicia excepției de tardivitate, instanța de apel a reținut că acțiunea a fost depusă peste termenul legal, ceea ce impune respingerea acesteia ca tardivă, fără a mai examina fondul cauzei. În consecință, apelul a fost admis, hotărârea primei instanțe a fost casată integral și a fost pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a menționat că instanța de apel, admițând apelul și respingând acțiunea ca tardivă, a aplicat eronat normele de drept material și procesual, or, cauza a fost examinată corect de prima instanță.

Recurentul a susținut că competența teritorială a fost respectată, întrucât, potrivit datelor oficiale din Registrul de stat al populației și actelor de identitate, domiciliul pârâtei Ana Găină era în s. Cubolta, r. Sângerei, iar acțiunea a fost depusă la Judecătoria Bălți, sediul Central, care are în circumscripție și sediul Sângerei.

Totodată, a invocat că instanța de fond a întreprins toate măsurile legale pentru citarea pârâtei, inclusiv expedierea citațiilor la adresa indicată și, în condițiile imposibilității înmânării acestora, dispunerea citării prin publicitate, în conformitate cu prevederile legale, publicarea în presă fiind considerată citare legală.

Recurentul a mai subliniat că neprezentarea pârâtei în ședința de judecată și examinarea cauzei în lipsa acesteia nu pot fi imputate instanței de fond, părțile fiind obligate să-și exercite cu bună-credință drepturile procesuale. 3

În ceea ce privește excepția de tardivitate, recurentul a susținut că aceasta trebuia examinată exclusiv în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în prima instanță, iar nu în apel, instanța de apel depășind limitele atribuțiilor sale și interpretând eronat normele procedurale aplicabile. În consecință, instanța de apel a ajuns la o concluzie eronată, adoptând o decizie ilegală și nefondată.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 4

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Nicanor Budeanu, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea modului în care instanța de apel a apreciat probele administrate, aspecte deja examinate de instanța de apel.

Susținerile recurentului privind aplicarea eronată a normelor de drept material, inclusiv a dispozițiilor privind prescripția extinctivă, nu sunt însoțite de argumente juridice pertinente care să demonstreze o aplicare greșită a legii. Instanța de apel a stabilit în mod justificat că pârâta/intimata nu a beneficiat de posibilitatea efectivă de a-și exercita drepturile procesuale în prima instanță, fiind astfel îndreptățită să invoce excepția de tardivitate în apel, iar examinarea acesteia era imperativă înainte de analiza fondului cauzei. Totodată, instanța de apel a reținut în mod corect că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului de prescripție extinctivă, fără a fi solicitată repunerea în termen, ceea ce impune respingerea acțiunii pe temei procedural, fără examinarea fondului.

Completul de judecată notează că recurentul nu indică norme concrete de drept material a căror aplicare ar fi fost denaturată și nici încălcări procedurale care să atragă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 432 din Codul de 5 procedură civilă, argumentele invocate exprimând, în esență, dezacordul cu soluția instanței de apel.

Completul de judecată constată că motivele invocate în recurs nu relevă încălcări de drept material sau procedural, ci urmăresc, în realitate, reexaminarea fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Nicanor Budeanu, împotriva deciziei din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6