2ra-713/25 — Stoparea raspindirii informațiilor defăimătoare, dezmințirea informației și încasarea prejudiciului moral cauzat

La 7 aprilie 2023, Serghei Guțu și SRL „Beermaster Brewery” au depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Mazur, prin care au solicitat stoparea imediată a răspândirii informațiilor defăimătoare în privința SRL „Beermaster Brewery”, a directorului și fondatorilor/asociaților companiei, precum și a datelor pretins false privind proiectarea, construirea și darea în exploatare a încăperilor de depozitare, dezmințirea în public a afirmațiilor făcute de Vladimir Mazur și prezentarea scuzelor de rigoare, încasarea din contul pârâtului în beneficiul SRL „Beermaster Brewery” a compensației pentru prejudiciul moral în mărime de 1 leu, încasarea în beneficiul lui Serghei Guțu a compensației pentru prejudiciul moral în mărime de 1 leu, precum și a cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au invocat că Serghei Guțu este unul dintre fondatorii SRL „Beermaster Brewery”, iar societatea a inițiat, pe terenurile ce îi aparțin cu drept de proprietate, lucrări de proiectare și construcție a unor încăperi de depozitare, cu respectarea cerințelor legale în materie de autorizare a executării lucrărilor de construcție. Pe parcursul anilor 2022–2023, Vladimir Mazur a răspândit în repetate rânduri informații pe care le-au calificat ca fiind false și defăimătoare cu privire la activitatea SRL „Beermaster Brewery”, la directorul și fondatorii acesteia, inclusiv cu privire la presupuse încălcări grave în procesul proiectării, construirii și dării în exploatare a încăperilor de depozitare.

Au menționat că, la 27 iulie 2022, în prezența angajaților SRL „Beermaster Brewery” și ai SRL „Marshalcon”, pârâtul a făcut afirmații potrivit cărora reclamanții ar fi cumpărat ilegal terenul pentru construcție, ar fi influențat persoane prin bani și că edificarea construcției ar fi ilegală. Pârâtul a formulat multiple adresări către diferite autorități publice și organe de drept, atât locale, cât și centrale, inclusiv Procuratura mun. Bălți, DGT Nord a CNA, Primăria mun. Bălți, Centrul de Sănătate Publică, Inspecția pentru Protecția Mediului Bălți, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Agenția de Supraveghere Tehnică, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Procuratura Generală și Cancelaria de Stat, prin care a reclamat pretinse ilegalități legate de activitatea societății și de construcțiile realizate. În urma controalelor efectuate, nu au fost constatate abateri 1 de la proiect și nu au fost emise obiecții sau prescripții care să confirme acuzațiile formulate de pârât.

Au invocat că informațiile răspândite de pârât nu corespund realității, nu se bazează pe un suport factologic suficient și au prejudiciat reputația profesională a SRL „Beermaster Brewery”, precum și onoarea și demnitatea directorului și fondatorilor societății, inclusiv ale lui Serghei Guțu. Au susținut că respectivele afirmații au creat o imagine negativă în societate și au produs suferințe morale.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, întrucât aceasta a stabilit corect circumstanțele relevante și a apreciat complet probele administrate. Instanța de apel a considerat că reclamanții nu au demonstrat, în condițiile Legii nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, că informațiile răspândite de pârât întrunesc elementele necesare pentru a fi calificate drept defăimătoare. În special, nu s-a probat suficient că afirmațiile imputate pârâtului constituie relatări false de fapt sau judecăți de valoare fără substrat factologic suficient, de natură să lezeze onoarea, demnitatea ori reputația profesională a reclamanților.

Cu referire la plângerile adresate de pârât autorităților publice, Curtea de Apel a reținut că acestea reprezintă exercitarea dreptului de petiționare și a libertății de exprimare, atât timp cât au fost formulate pe baza unor suspiciuni reale și în contextul unor nemulțumiri legate de praf, miros și zgomot. Faptul că nu toate acuzațiile s-au confirmat nu transformă, prin sine, aceste sesizări în fapte defăimătoare.

În privința afirmațiilor verbale făcute de pârât în prezența unor terți, instanța de apel a reținut că, Mazur Vladimir nu a încălcat echilibrul proporţional dintre 2 dreptul la exprimarea opiniei şi dreptul la respectarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, considerente care nu justifică necesitatea exercitării restabilirii dreptului pe cale judiciară. De asemenea, prima instanță just a conchis, că declarațiile care se solicită a fi dezmințite poartă un caracter general, se constată că, acestea nu poartă caracter defăimător, or, declarațiile pârâtului reprezintă judecată de valoare sau „opinie excesivă”. Prin urmare, nu există temei de apărare a onoarei şi demnității, având în vedere că, apelantul nu a probat prin ce anume a fost lezată demnitatea şi onoarea SRL „Beermaster Brewery”.

Totodată, instanța de apel a reținut că pârâtul nu a urmărit să denigreze reclamanții, ci să semnaleze probleme pe care le invoca în legătură cu activitatea desfășurată în vecinătate. În plus, în urma controalelor efectuate, au fost constatate anumite neconformități și au fost aplicate sancțiuni, ceea ce confirma existența unui substrat factual pentru demersurile pârâtului. În consecință, Curtea de Apel a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru dezmințirea informațiilor, prezentarea scuzelor publice și repararea prejudiciului moral, astfel că apelul a fost respins, iar hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare, reținând greșit că afirmațiile și adresările lui Mazur Vladimir ar constitui simple judecăți de valoare, iar nu informații defăimătoare susceptibile de dezmințire.

Recurenta a menționat că instanțele inferioare nu au analizat efectiv întregul probatoriu depus, în special actele și răspunsurile emise de autoritățile competente, din care ar rezulta legalitatea demersurilor întreprinse de SRL „Beermaster Brewery” în procesul de autorizare, construire și exploatare a obiectivelor.

Susține că instanța de apel a apreciat greșit declarațiile verbale ale pârâtului, minimalizând conținutul lor defăimător și ignorând depozițiile martorului Igor Buruianov, care ar confirma caracterul agresiv al comportamentului pârâtului și afirmațiile concrete denigratoare făcute la adresa societății și a fondatorilor acesteia. Instanța de apel a ignorat standardele relevante desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și din actele explicative ale Curții Supreme de Justiție privind obligația instanței de a examina real și complet chestiunile esențiale ale cauzei și de a motiva suficient soluția adoptată. A mai susținut că hotărârile instanțelor inferioare s-ar baza în mod predominant pe afirmațiile pârâtului, fără o evaluare completă, obiectivă și contradictorie a probelor prezentate de reclamanți, ceea ce ar echivala cu încălcarea dreptului la un 3 proces echitabil și a principiului egalității armelor. În esență, recurenta pretinde că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante ale cauzei, a dat o apreciere greșită probelor și a ajuns la concluzii care contravin materialului probator, motiv pentru care solicită casarea deciziei Curții de Apel Nord și admiterea integrală a acțiunii.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. 4 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare concretă, serioasă și convingătoare, aptă să evidențieze în ce constă aplicarea eronată a normelor de drept material ori procesual de către instanța de apel. Simpla nemulțumire a recurentului față de soluția pronunțată, precum și reiterarea propriei versiuni asupra circumstanțelor cauzei, nu constituie, prin ele însele, motive de casare.

În speță, reprezentantul SRL „Beermaster Brewery”, a depus o cerere de recurs cu conținut asemănător cu cererea de chemare în judecată (Vol. I, f.d. 2-4) și cu cererea de apel (Vol. I, f.d. 184-186). Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate.

Instanța de recurs observă că temeiurile de apel (art. 386–388 din Codul de procedură civilă) și temeiurile de recurs (art. 432 din Codul de procedură civilă) sunt diferite, ceea ce presupune, în mod firesc, un conținut distinct al cererilor. Reluarea automată a cererii de apel în recurs denotă lipsa unor elemente noi și înseamnă anticiparea unor critici față de o decizie ce nu fusese încă pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a 5 oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025).

Examinând criticile formulate de SRL „Beermaster Brewery”, completul de judecată constată că acestea vizează, în esență, modul în care instanța de apel a apreciat probele administrate, a interpretat conținutul adresărilor formulate de intimat către autoritățile publice, a evaluat depozițiile martorilor și a calificat afirmațiile verbale imputate lui Mazur Vladimir. Asemenea susțineri țin de fondul litigiului și tind, în realitate, la obținerea unei noi examinări a situației de fapt, ceea ce excedează limitelor controlului de legalitate propriu recursului.

Recurenta insistă asupra ideii că sesizările formulate de Mazur Vladimir către autorități ar fi fost vădit neîntemeiate, că răspunsurile autorităților ar confirma legalitatea activității desfășurate de societate, iar declarațiile verbale imputate intimatului ar avea caracter defăimător și ar permite identificarea persoanelor vizate. Totodată, recurenta susține că instanța de apel a ignorat o parte din materialul probator, inclusiv răspunsurile autorităților și declarațiile martorului Igor Buruianov, și că a ajuns la concluzii contrare circumstanțelor cauzei.

Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat criticile formulate în apel și a expus rațiunile pentru care a apreciat că adresările lui Mazur Vladimir către autoritățile publice se înscriu în sfera exercitării dreptului de petiționare și a libertății de exprimare, iar afirmațiile verbale imputate nu întrunesc condițiile prevăzute de Legea nr. 64/2010 cu privire la libertatea de exprimare pentru a fi calificate drept informații defăimătoare susceptibile de dezmințire judiciară. Instanța de apel a reținut, totodată, că sesizările formulate de intimat au avut la bază nemulțumiri legate de praf, zgomot și miros, precum și existența unor suspiciuni pe care acesta le-a adus la cunoștința autorităților competente, iar simplul fapt că nu toate aspectele semnalate s-au confirmat nu este suficient pentru a transforma asemenea demersuri în fapte ilicite de natură defăimătoare.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a apreciat că expresiile verbale invocate de reclamanți reprezintă judecăți de valoare, iar nu afirmații factuale susceptibile de verificare în sensul cerut de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în materia apărării onoarei, demnității și reputației profesionale. Faptul că recurenta nu împărtășește această calificare juridică nu este suficient, în sine, pentru a demonstra existența unei erori de drept apte să justifice casarea deciziei recurate.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, întrucât acestea se întemeiază pe o interpretare coerentă a normelor de drept material și procesual incidente, precum și pe o analiză suficientă a circumstanțelor relevante ale cauzei.

În prezenta cauză, instanțele inferioare au analizat în mod detaliat și exhaustiv toate argumentele de fapt și de drept invocate de părți, iar criticile 6 formulate în recurs nu sunt de natură să răstoarne constatările instanței de apel, acestea limitându-se, în esență, la exprimarea unui simplu dezacord față de aprecierea probelor și soluțiile pronunțate în cauză, fără a evidenția veritabile motive de nelegalitate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În concluzie, Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Beermaster Brewery” este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici substanțiale deciziei instanței de apel.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Beermaster Brewery”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7