2ra-671/24 — Evacuarea forțată din locuinta de serviciu

La 8 septembrie 2020, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Grama, Victor Grama, Mihaela Grama și Vlad Grama, solicitând evacuarea pârâtei, împreună cu membrii familiei sale, din locuința de serviciu nr. xx, cu suprafața de 63,2 m², situată pe xxxx, fără acordarea unui alt spațiu locativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în temeiul ordinului de repartiție nr. 62 din 13 februarie 2016, Marianei Grama i-a fost repartizată locuința de serviciu situată în xxxx ap. xx, cu suprafața de 63,2 m², pentru o familie compusă din 3 persoane, fiind încheiat contractul de locațiune nr. 3/62 din aceeași dată între părți. Potrivit pct. 6.1 din contract, durata locațiunii era limitată la perioada îndeplinirii serviciului militar sau a raportului de muncă.

Ulterior, prin ordinul Ministrului Apărării nr. 183 din 25 noiembrie 2019, Mariana Grama a fost trecută în rezervă, încetând astfel temeiul folosinței locuinței. Cererea acesteia din 18 noiembrie 2019 privind menținerea dreptului de locuire a fost respinsă prin răspunsul nr. 11/1333 din 29 noiembrie 2019.

Prin notificarea nr. 11/256 din 20 februarie 2020, recepționată la 26 februarie 2020, pârâta a fost somată să elibereze benevol locuința, cu avertizarea că, în caz contrar, se va solicita evacuarea în instanță. Deși termenul acordat a expirat, pârâta nu a eliberat spațiul locativ, fiind notificată repetat prin scrisoarea nr. 11/565 din 7 mai 2020, fără rezultat.

La 3 iulie 2023, Mariana Grama, prin intermediul avocatului Valeriu Pelin, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 iunie 2023, iar la 12 decembrie 2023 a depus cererea de apel motivată, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Instanța de apel a reținut că Mariana Grama a fost încadrată în serviciul militar începând cu 7 martie 1997, iar prin ordinul de repartiție nr. 62 din 12 februarie 2016 i-a fost atribuită locuința de serviciu situată în xxxx, pentru ea și membrii familiei sale. La 13 februarie 2016 a fost încheiat contractul de locațiune nr. 3/62.

Prin ordinul Ministrului Apărării nr. 183 din 25 noiembrie 2019, aceasta a fost eliberată din serviciul militar și trecută în rezervă, încetând astfel temeiul folosinței locuinței. Cererea sa de menținere în locuință a fost respinsă, fiind obligată să elibereze spațiul în termen de 3 luni, obligație neexecutată.

Analizând cauza, instanța de apel a constatat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, reținând că, potrivit legislației aplicabile, locuința de serviciu se acordă exclusiv pe durata raporturilor de serviciu, iar la încetarea acestora intervine obligația de eliberare în termen de 3 luni, sub sancțiunea evacuării silite.

Totodată, instanța a reținut că apelanta nu se încadra în excepțiile legale privind neevacuarea și nici nu putea pretinde asigurarea cu spațiu locativ, inclusiv în considerarea faptului că deținea bunuri imobile în proprietate. Argumentele privind contestarea ordinului de eliberare din serviciu și alte susțineri au fost apreciate ca neîntemeiate, acestea fiind deja examinate în alte proceduri judiciare.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanțele inferioare au examinat cauza în mod formal, fără a elucida complet circumstanțele relevante, în special situația sa juridică și profesională, inclusiv pretinsul transfer în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, caracterul nevoluntar al încetării raporturilor de 2 serviciu și statutul de pensionar militar după o vechime îndelungată în serviciu. Totodată, a invocat că nu deține un alt spațiu locativ și că ar fi dobândit anterior un drept locativ protejat, care nu putea fi înlăturat arbitrar.

Recurenta a susținut că nu i-a fost adus la cunoștință în mod corespunzător ordinul de eliberare din serviciul militar, ceea ce ar fi afectat legalitatea încetării raporturilor juridice și, implicit, a pierderii dreptului de folosință asupra locuinței de serviciu.

De asemenea, a invocat încălcarea principiului speranței legitime și a dreptului la un proces echitabil, prin nemotivarea suficientă a hotărârilor și neanalizarea efectivă a tuturor argumentelor invocate în apel.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de avocatul Valeriu Pelin, în interesele Marianei Grama, se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Recurenta nu indică încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Totodată, criticile privind pretinsa nemotivare a hotărârilor și neexaminarea argumentelor nu se confirmă, or instanța de apel a analizat circumstanțele cauzei în raport cu normele legale aplicabile și a expus raționamentele care au fundamentat soluția pronunțată.

Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. 4 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Valeriu Pelin, în interesele Marianei Grama. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5