2ra-695/24 — Stabilirea modului de folosinta a terenului pentur construcții, stabilirea modului de folosinta a terenului

La 19 octombrie 2020, Olga Tanasoglu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Octavian Grițcu și Constantin Rusu privind stabilirea modului de folosire a terenului pentru construcții, solicitând stabilirea modului de folosință a terenului cu suprafața totală de ***** ha, cu numărul cadastral *****, amplasat în *****, proporțional cotelor deținute de coproprietari, și anume: Olga Tanasoglu – 33,2%, Octavian Grițcu – 26,3% și Constantin Rusu – 40,5%. Totodată, a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la data de 16 august 2013, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. *** situat în *****, cu suprafața totală de *** m.p., cu numărul cadastral *****, în temeiul contractului de donație autentificat notarial.

A susținut că, prin decizia Primăriei Rîșcani nr. 04/04-05 din 10 septembrie 2014, i-a fost repartizată în proprietate comună cota de 33,2% din terenul pentru construcții cu suprafața totală de ***** ha, cu numărul cadastral *****, dreptul fiind înscris în registrul cadastral și ulterior înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Reclamanta a arătat că, prin aceeași decizie a Primăriei Rîșcani nr. 04/04- 05 din 10 septembrie 2014, lui Octavian Grițcu i-a fost repartizată cota de 26,3% din același teren, iar lui Constantin Rusu cota de 40,5%, ambii deținând titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren și înregistrări în Registrul bunurilor imobile.

A invocat că între coproprietari au apărut neînțelegeri privind modul de folosire a terenului aferent construcțiilor și stabilirea hotarelor în funcție de cotele deținute, iar Octavian Grițcu i-ar fi creat obstacole în folosirea terenului pentru construcții.

A mai menționat că, la data de 22 ianuarie 2020, a înaintat o pretenție către Octavian Grițcu și Constantin Rusu, prin care a solicitat acordul comun pentru adresarea la ASP Serviciul Cadastral Teritorial Rîșcani în vederea întocmirii actului de stabilire a hotarelor terenului aferent construcțiilor, conform cotelor- părți, pentru înregistrarea acestuia și obținerea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu hotarele stabilite. A susținut că nu a primit răspuns la 1 această pretenție și că pârâții se eschivează de la încheierea unui acord privind modul de folosire a terenului.

În susținerea acțiunii, Olga Tanasoglu a invocat prevederile art. 543, 545 și 546 din Codul civil, referitoare la proprietatea comună pe cote-părți și la stabilirea modului de folosință a bunului comun prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergență, prin hotărâre judecătorească.

Instanța de fond a reținut că Olga Tanasoglu a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. ***** din imobilul situat în *****, iar din terenul pentru construcții cu suprafața totală de ***** ha, cu numărul cadastral *****, fiecărui coproprietar i-a fost transmisă, în proprietate comună, o cotă-parte determinată. Din actele cadastrale instanța a constatat că Olga Tanasoglu deține cota de 32,2%, Octavian Grițcu cota de 26,3%, iar Constantin Rusu cota de 40,5% din terenul menționat.

Judecătoria a reținut că folosința bunului aflat în proprietate comună pe cote-părți se stabilește, de regulă, prin acordul coproprietarilor, iar în lipsa unui consens, prin hotărâre judecătorească, în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor. A subliniat că fiecare coproprietar este îndreptățit să 2 folosească bunul comun fără a schimba destinația acestuia și fără a aduce atingere drepturilor celorlalți.

Prima instanță a constatat că pârâții au fost de acord cu acțiunea în partea ce ține de stabilirea modului de folosință a terenului, inclusiv cu modul de folosință stabilit prin raportul de constatare a specialistului nr. 170/2023 din 30 august 2023, întocmit de SRL „Alion-Geocad”. A reținut că, potrivit acestui raport, terenul a fost delimitat în funcție de cota-parte deținută de fiecare proprietar, cu conturarea distinctă în planul geometric anexat.

Pornind de la acordul tuturor coproprietarilor asupra variantei propuse de specialist și de la necesitatea unei folosiri echitabile a bunului comun, instanța de fond a concluzionat că se impune stabilirea modului de folosință a terenului conform raportului de constatare nr. 170/2023 și planului geometric anexat acestuia, revenind Olgăi Tanasoglu cota de 32,2% – ***** ha, lui Octavian Grițcu cota de 26,3% – ***** ha, iar lui Constantin Rusu cota de 40,5% – ***** ha.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a considerat neîntemeiată cererea de încasare a cheltuielilor pentru întocmirea raportului de constatare a specialistului și a cheltuielilor de asistență juridică. A reținut că suportarea cheltuielilor de judecată este condiționată de culpa procesuală a părții adverse, iar în cauză nu s-a constatat existența unor litigii reale între părți privind folosirea și administrarea terenului și nici fapte ale pârâților care să fi dus la îngrădirea drepturilor și intereselor legale ale reclamantei.

Instanța a mai observat că terenul a fost acordat inițial tuturor părților, acestea exercitându-și drepturile cu bună-credință, iar reclamanta a solicitat, în esență, stabilirea hotarelor terenului conform cotelor-părți ce le revin coproprietarilor, fără a demonstra încălcarea unor drepturi de către pârâți. Din aceste considerente, a concluzionat că pârâții nu se fac culpabili de suportarea cheltuielilor de asistență juridică și a celor aferente raportului specialistului, astfel încât aceste pretenții urmau a fi respinse.

Instanța de apel a reținut că apelanta Olga Tanasoglu a contestat hotărârea primei instanțe doar în partea neîncasării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care examinarea în apel urma să privească exclusiv acest aspect.

Curtea de Apel a constatat că, în cadrul examinării cauzei, Olga Tanasoglu a solicitat încasarea cheltuielilor pentru serviciile de asistență juridică suportate în prima instanță, a cheltuielilor suportate pentru întocmirea raportului de constatare a specialistului și a cheltuielilor aferente examinării cauzei în apel. A reținut că necesitatea și rezonabilitatea cheltuielilor se determină prin acțiunile întreprinse de avocat, inclusiv întocmirea și prezentarea actelor procedurale, urmărirea mersului procesului și exercitarea căilor de atac, iar caracterul rezonabil al onorariului trebuie apreciat în raport cu aceste criterii.

Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe că nu ar exista litigiu între părți și că dreptul reclamantei nu ar fi fost încălcat. A reținut că Olga Tanasoglu a prezentat notificări extrajudiciare adresate pârâților pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă acestea au fost lăsate fără atenție. Din probatoriul administrat, Curtea a concluzionat că litigiul exista între Olga Tanasoglu și Octavian Grițcu, aceștia având neînțelegeri privind modul de folosință și hotarele terenurilor învecinate, în timp ce terenul lui Constantin Rusu se afla după terenurile celor doi, hotarele sale fiind stabilite prin raportul de constatare în contextul acestui litigiu.

Pornind de la aceste împrejurări, instanța de apel a reținut că litigiul a fost purtat între Olga Tanasoglu și Octavian Grițcu, iar cheltuielile de judecată suportate pentru soluționarea lui urmau a fi împărțite între aceștia. A constatat, pe baza ordinelor de plată depuse la dosar, că reclamanta a suportat în prima instanță cheltuieli totale de 10 500 lei, compuse din costul raportului de constatare a specialistului și al asistenței juridice, sumă care urma să fie împărțită în jumătate între reclamantă și Octavian Grițcu.

Curtea de Apel a statuat asupra caracterului real, necesar și rezonabil al cheltuielilor suportate în prima instanță în mărime de 5 250 lei și a dispus încasarea acestei sume de la Octavian Grițcu în folosul Olgăi Tanasoglu.

În ceea ce privește cheltuielile de asistență juridică pentru instanța de apel, Curtea a apreciat că suma de 9 000 lei este nerezonabilă și exagerată. A considerat că suma de 2 000 lei reprezintă un cuantum real, necesar și rezonabil pentru judecarea apelului, motiv pentru care a dispus încasarea de la Octavian Grițcu a jumătății din această sumă, respectiv 1 000 lei, în folosul Olgăi Tanasoglu.

Din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că apelul declarat de Olga Tanasoglu este întemeiat și trebuie admis, cu casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea referitoare la cheltuielile de judecată. 4

În susținerea recursului, recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt parțial neîntemeiate în partea ce ține de soluționarea pretenției privind cheltuielile de judecată. A invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor formulate în apel referitoare la caracterul greșit al concluziei primei instanțe potrivit căreia între părți nu ar fi existat litigiu la folosirea și administrarea terenului și că reclamantei nu i-ar fi fost încălcate drepturile ori interesele legale.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele de fapt invocate în cererea de chemare în judecată, și anume de existența unor neînțelegeri îndelungate între coproprietari privind modul de folosire a terenului aferent construcțiilor, imposibilitatea stabilirii amiabile a hotarelor conform cotelor deținute, obstacolele create de Octavian Grițcu în folosirea terenului și faptul că, la 22 ianuarie 2020, Olga Tanasoglu a înaintat o pretenție coproprietarilor, rămasă fără răspuns.

A mai arătat că, deși în ședința de judecată pârâții au susținut acțiunea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată nu au răspuns pretenției extrajudiciare și nu au dorit, pe cale amiabilă, să stabilească modul de folosire a terenului pentru construcții, astfel încât reclamanta a fost nevoită să se adreseze în instanță și să suporte cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5 500 lei, pe perioada examinării cauzei în prima instanță, precum și cheltuieli de 5 000 lei pentru întocmirea raportului de constatare a specialistului nr. 170/2023 din 30 august 2023.

Totodată, recurenta a criticat concluziile Curții de Apel Bălți privind repartizarea cheltuielilor de judecată doar între Olga Tanasoglu și Octavian Grițcu, susținând, în esență, că pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată trebuia admisă integral, cu obligarea ambilor intimați la suportarea cheltuielilor aferente raportului de constatare, asistenței juridice acordate în prima instanță și cheltuielilor suportate în apel.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (1) CPC, referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de 5 asistență juridică de către partea care a pierdut procesul, precum și temeiul recursului prevăzut la 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Bălți, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat, cu respectarea limitelor apelului.

Argumentelor invocate de către recurent și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată. În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a modului de repartizare a cheltuielilor de judecată în prezenta cauză. 7

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Olga Tanasoglu, reprezentată de avocata Natalia Uncu.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Tanasoglu, reprezentată de avocata Natalia Uncu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 8