2ra-940/23 — Constatarea nulităţii absolute

La 8 februarie 2022, Dumitru Repida a depus cerere de chemare în judecată către OM „Iute Credit” SRL (denumire schimbată ulterior în OCN „Iute Credit” SRL”), intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței și ÎM „Incaso” SRL, privind constatarea nulității absolute a unor clauze din contractul de împrumut nr. 768290 din 21.04.2017, încheiat între OCN „Iute Credit” și Dumitru Repida și anume: - a comisionului de procesare în sumă de 9900 lei prevăzut în contractul de împrumut nr.768290 din 21.04.2017 și pct. 3.1., 3.5. incluse în actul condiții standard a contractului de împrumut; - a comisionului de garanție în sumă de 1920 lei prevăzut în contractul de împrumut nr.768290 din 21.04.2017 și pct. 3.4., 3.5. incluse în actul condiții standard a contractului de împrumut; - a comisionului de transfer la contul bancar în mărime de 1,5% prevăzut în contractul de împrumut nr. 768290 din 21.04.2017; - a pct. 4.3 (ii, iii, iv, v, vi) înserate în actul condiții standard a contractului de împrumut (f. d. 2-10).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Dumitru Repida a indicat că la 21 aprilie 2017 a încheiat cu OCN „Iute Credit” SRL contractul de împrumut nr. 768290, prin care a fost acordat un împrumut în sumă de 30000 lei pe un termen de 16 luni.

Ulterior, OCN „Iute Credit” a cesionat către ÎM „Incaso” SRL pretinsa creanță apărută în baza contractului de împrumut din 21.04.2017, însă nu dispune de o copie a actului de cesiune.

Reclmantul consideră că contractul de împrumut este de adeziune, clauza privind penalitatea, comisionul de acordare, nu au fost și nu pot fi negociate, sunt abuzive și ilegale, care urmează a fi constatate nule. Clauzele contestate urmează a fi apreciate prin legea materială, care era în vigoare la 21 aprilie 2017, respectiv prevederile Codului civil până la 01 martie 2019.

În opinia reclamantului, contractele încheiate de pârât sunt contracte pre formulate, de adeziune, întrucât ele nu se negociază, acceptarea lor fiind o 1 condiție pentru a încheia orice contracte cu pârâtul. Voința clientului se rezumă la a semna sau nu contractul.

Reclamantul a susţinut că conform clauzelor contractuale contestate, care nu au fost negociate, reclamantul trebuie să restituie suma împrumutului de 30 000 lei, dobânda aferentă de 12% anual, care pe toată perioada constituie conform graficului 3 475,84 lei, o altă dobândă mascată de 9 900 lei camuflată sub așa-numitul „comision de procesare”, o altă dobândă mascată de 1920 lei camuflată sub așa-numitul „comision de garanție”, astfel dobânda aferentă reală după clauzele impuse de pârât este de 15 925,84 lei, fapt ce contravine art. 585 din Codul civil și din aceste considerente DAE constituie 64,44%.

Astfel, dobînda reală totală de 15 295,84 lei, comisionul în suma de 11 820 lei este camuflată şi induce în eroare consumatorul la încheierea contractului de împrumut. Sumele pentru comision de 9 900 lei și 1 920 lei, sunt mai mari de 4 ori decît dobînda aferentă și constituie 39,40% din suma împrumutului și sunt dobînzi ascunse, menite să ducă în eroare consumatorul pentru a-l determina la încheierea contractului cu o dobîndă aparent rezonabilă de 12% anual, dar în realitate dobînda este mult mai mare decît cea pe care consumatorul o percepe la semnarea contractului datorită acestor comisioane.

Dumitru Repida, a susținut că, conform contractului de împrumut, reclamantului i-a fost impus un comision de procesare în mărime de 9 900 lei, adică 33% din suma împrumutului sau fiind mai mare de trei ori decât dobânda aferentă „oficială” fără a fi indicate modalitatea de calcul, care este formula, premisele care au stabilit așa comision nejustificat, din ce rezultă că este stabilită unilateral de pârât fără a fi negociat real cu consumatorul, fapt confirmat și de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011.

Reclamantul a invocat faptul că i-a fost impus un comision de garanție de 120 lei lunar sau 1920 lei total, adică 55,25% din suma dobânzii aferente „oficială” fără a fi indicată formula de calcul, premisele care au stabilit așa comision nejustificat, din ce rezultă că, este stabilită unilateral de pârât fără a fi negociat real cu consumatorul.

Reclamantul a considerat că contractul de împrumut este un contract cu titlu oneros, dobânda aferentă este câștigul creditorului, dar nu comisionul suplimentar, care nu poate fi justificat.

Reclamantul a menţionat că contractul semnat de părți este un contract- cadru tipizat, clauzele fiind prestabilite unilateral de pârât, fără ca reclamantul să poată influența schimbarea lor, iar simpla informare despre condițiile contractuale nu echivalează cu negocierea acestuia. 2

A susţinut reclamantul că comisionul de garanție este vădit abuziv, deoarece conform pct. 3.4 (din contract) a condițiilor standard, acesta se percepe pentru fluctuațiile valutare, pe când valuta contractului este MDL, respectiv acest comision nu are nimic cu fluctuațiile valutare. Or, pentru a pretinde încasarea comisioanelor de la debitorul cu statut de consumator, pârâtul urmează să demonstreze necesitatea acestor plăți și să indice cert, care este necesitatea și destinația reală a acestor comisioane.

Reclamantul a indicat că în conformitate cu prevederile contractului de împrumut, consumatorului i-a fost impus un comision de transfer la contul bancar în mărime de 1,5%. Comisionul de transfer nu este definit clar, fiind aparent calculat prin transferul sumei împrumutului. Contractul nu stipulează care servicii anume au fost prestate consumatorului pentru încasarea comisionului dat și nici ce cheltuieli a suportat împrumutătorul, care ar motiva reținerea comisionului dat în așa cuantum. Comisionul în mărime de 1,5% din suma împrumutului constituie în sine un cost al împrumutului acordat, care de fapt, se poate manifesta sub forma unei dobânzi la împrumut, având în vedere caracterul oneros al contractului de împrumut.

Reclamantul a evidențiat că conform pct. 4.3 lit. (ii) din contract, consumatorului i s-a impus o dobândă de întârziere de 0,6% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere.

Dumitru Repida a invocat caracterul semnificativ a dezechilibrului rezultă dintr-un simplu calcul matematic, or 0,6% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere constituie 219 % anual și este evident că o astfel de dobândă este în detrimentul reclamantului.

A susţinut reclamnatul că pârâtul a inserat în contract mai multe clauze penale, care însă, apriori, urmează a fi aplicate alternativ și nicidecum cumulativ. Din ambiguitatea redactării acestor clauze cu privire la penalitate, rezidă că reclamantul nu are posibilitatea să sesizeze obligația sa de a achita cumulativ sumele indicate la pct. 4.3 (ii), pct. 4.3 (iii) și pct. 4.3 (iv) din informații standard privind împrumutul pentru consumatori, pct. e, f, g, cu privire la dobînda de întîrziere și penalitatea contractuală, fapt ce denotă că acestea sunt abuzive și prin urmare lovite de nulitate absolută. Conform pct. 4.3 (iv), consumatorului i-a fost impusă o penalitate de 30% din valoarea împrumutului neachitat pentru rezilierea anticipată a contractului.

Reclamantul a indicat că penalitatea de reziliere de 30% din suma împrumutului neachitat, contravine expres ar. 719 lit. f) din Codul civil. 18.Totodată, a susţinut că pct. 4.3 (v, vi), prevede încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 800 lei și 2500 lei. Sumele impuse în calitate de plată pentru serviciile de asistență juridică creează o disproporție considerabilă între drepturile și obligațiile părților contractului de împrumut 3 în favoarea împrumutatului, aceasta este o încălcare gravă a drepturilor consumatorului, clauza dată urmând a fi declarată abuzivă și nulă. Cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie reale și rezonabile, iar aceste caractere sunt stabilite de instanța de judecată.

Din suportul probatoriu prezentat la materialele cauzei, instanţa de apel a reținut că conform titlului executoriu eliberat la 22.07.2021, s-a stabilit că hotărârea Judecătoriei Criuleni sediul Dubăsari nr. 2-438/20 din 04 iunie 2021, a devenit definitivă la data de 05 iulie 2021 (f. d. 85).

Instanța de apel a reținut că, anterior, obiectul examinării cauzei la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, a fost contractul de împrumut nr. 768290 din 21 aprilie 2017, încheiat între OCN „Iute Credit” SRL și Repida Dumitru, în baza căruia a fost încasată datoria în sumă de 28261,66 lei, precum și penalitățile contractuale în sumă de 9382,87 lei. Acest fapt a permis instanţei de a concluziona că asupra clauzelor contractului nominalizat a fost efectuat control judecătoresc.

Colegiul civil, a reiterat art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărui, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată recurentului Dumitru Repida la 31 mai 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere (f. d. 23), iar cererea de recurs a fost depusă la 20 iunie 2023 (f. d. 148).

La 5 iulie 2023, în adresa părţilor au fost expediate copia recursului declarat de Dumitru Repida, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată la materialele dosarului (f. d. 160).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, OCN „Iute Credit”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței și ÎM „Incaso” SRL, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în redacţia până la 01 septembrie 2023): „(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituţională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consider că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la process căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 6 f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consider că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justițieși se expediază părților.”

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie) nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului declarat Dumitru Repida, împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curții de Apel Chişinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)- (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs). 7

Verificând motivele de casare, invocate în recursul declarat de Dumitru Repida, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu cad sub incidenţa temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanţa de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept materialşi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul declarat de Dumitru Repida, conține obiecții de fapt şi de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau 8 aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a aprecia recursul declarat de Dumitru Repida, ca fiind inadmisibil. 46. Ţinând cont de cele expuse supra, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Dumitru Repida, împotriva deciziei din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9