2ac-53/26 — Cu privire la anularea actului administrativ

La 04 septembrie 2025, Andrei Ivanov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 1054-p din 04 august 2025 privind aplicarea sancțiunii disciplinare - destituire din funcție, restabilirea în funcția deținută până la eliberarea ilegală din funcție cu achitarea salariului şi a drepturilor salariale pentru absența forțată de la muncă pentru perioada de la data eliberării ilegale din funcție până la data restabilirii în funcție, precum şi a cheltuielilor de judecată. Concomitent cu depunerea acțiunii, Andrei Ivanov, prin intermediul avocatului Denis Terioșchin, a solicitat suspendarea executării ordinului Serviciului Vamal nr. 1054-p din 04 august 2025 cu privire la sancționarea lui Andrei Ivanov.

Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani prin încheierea din data de 17 septembrie 2025 a respins cererea înaintată de Andrei Ivanov, prin intermediul avocatului Denis Terioșchin, privind suspendarea ordinului Serviciului Vamal nr. 1054-p din 04 august 2025 cu privire la sancționarea lui Andrei Ivanov.

Încheierea instanţei de fond a fost contestată cu recurs de către Ivanov Andrei.

La 30 martie 2026 Ivanov Andrei a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad, susținând că examinarea recursului de către Curtea de Apel Centru, cu depășirea termenului de 5 zile, reprezintă o abatere gravă de la standardele unui proces echitabil, afectând în mod direct atât dreptul la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, cât şi garanțiile de imparțialitate ale instanţei.

Art. 191 alin. (4) din Codul administrativ stipulează că: „Curţile de apel soluţionează şi cererile de apel împotriva hotărârilor şi recursurile împotriva încheierilor emise de judecătorii.” 1

Art.192, alin. (1) din Codul administrativ: „Pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ la curţile de apel se instituie complete de judecători.”

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art.197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanţa în a cărei competenţă este dată prin lege cauza, cu excepţiile expres stabilite de lege.”

Art.198 din Codul administrativ: „Acţiunea în contencios administrativ reţinută spre examinare de către o instanţă de judecată cu respectarea normelor de competenţă se soluţionează de către aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe. Dacă constată că nu este competentă teritorial sau material, instanţa de judecată transmite acţiunea în contencios administrativ instanţei de judecată competente printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă instanţa competentă nu poate adopta o hotărîre: a) când, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanţe excepţionale, nu poate funcţiona o perioadă îndelungată. Instanţa ierarhic superioară remite instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data adoptării încheierii de strămutare a acţiunii în contencios administrativ

Art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă. „Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.”

Totodată, prevederile aceluiași articol stabilesc că strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată poate fi admisă în temeiuri strict determinate bazată pe argumente plauzibile, și după caz, probe ce confirmă temeinicia strămutării. În lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, strămutarea ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților. 2

Ivanov Andrei, în temeiul art. 43, alin. (2), lit. f) din Codul de procedură civilă, consideră posibilă strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, motivând existența temeiului rezonabil de a considera caracterul părtinitor şi lipsit de imparțialitatea a judecătorilor Curţii de Apel Centru, dictată de faptul depășirii excesivă şi inexplicabilă a termenului legal de examinare a cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

Instanța reține că, deși solicitantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, fiind guvernat de normele speciale ale Codului administrativ, care au caracter prioritar în raport cu dreptul comun.

Astfel, completul de judecată va examina cererea prin prisma dispozițiilor Codului administrativ care la art. 198 reglementează instituția strămutării cauzei de contencios administrativ. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

Temeiul de strămutare reglementat de art.43 alin. (2) din Codul de procedură civilă, sau art. 198 alin. (3) din Codul administrativ dezvoltă un mecanism procesul destinat înlăturării unei incompatibilități colective a judecătorilor, datorită unor circumstanțe ce ar putea pune în discuție imparțialitatea lor. Strămutarea cauzei oferă un remediu atunci când imparțialitatea ar fi afectată la nivel instituțional de factori ce nu se referă doar la persoana unui singur judecător. Această formă de incompatibilitate este suficient să fie demonstrată prin existența unor bănuieli rezonabile, ce reies din circumstanțe obiective.

Analizând temeinicia argumentelor invocate în susținerea strămutării cauzei de contencios administrativ, se constată că acestea se bazează, în esență, pe existența unui dubiu privind imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Centru, având în vedere că durata excesivă a examinării recursului declarat de către acesta împotriva încheierii instanţei de fond, ceea ce ar putea afecta obiectivitatea judecătorilor instanței de apel.

Instanţa de judecată evidențiază că asemenea circumstanțe sunt de natură generală și nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 198 alin. (3) din Codul administrativ care stabilesc condițiile ce ar putea pune sub semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor în cadrul examinării cauze de contencios administrativ.

În mod evident, argumentele invocate nu pot fi considerate suficiente pentru a pune sub semnul întrebării obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor 3 Curții de Apel Centru în examinarea cauzei în recurs, în conformitate cu dispozițiile legale menționate.

Mai mult, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, supunându-se exclusiv legii. Această reglementare juridică asigură că activitatea judecătorilor se desfășoară într-un cadru de independență și imparțialitate, garantând în mod explicit că aceștia nu pot fi influențați de factori externi sau de interesele părților în proces.

În aceste circumstanţe, completul de judecată reține că prevederile legale menționate anterior sunt clare în ceea ce privește cazurile în care poate fi dispusă strămutarea unei cauze la o altă instanță de același grad. Totuși, în speță, nu au fost identificate circumstanțe care, în baza argumentelor invocate, să justifice strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de către Ivanov Andrei, privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de către Ivanov Andrei privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza de contencios administrativ, intentată la acţiunea depusă de către Andrei Ivanov împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare - destituire din funcție; restabilirea în funcția deținută până la eliberarea ilegală, cu achitarea salariului şi a drepturilor salariale pentru absența forțată de la muncă pentru perioada de la data eliberării ilegale din funcție până la data restabilirii în funcție, precum şi a cheltuielilor de judecată, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru examinare în ordine de recurs. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 4