2ac-57/26 — Cu privire la emiterea ordonanței provizorii

La data de 17 octombrie 2025, SRL „Birivofarm” s-a adresat cu cerere în contencios administrativ împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin care a solicitat emiterea ordonanței provizorii privind obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să emită actul administrativ provizoriu de reperfectare a licenței pentru genul de activitate farmaceutică Seria A MMI cu nr. 002505, termen de valabilitate din 21 august 2024-20 august 2029, prin extinderea rețelei farmaceutice pe adresa r-nul Nisporeni, or. Nisporeni, st. Chișinău, nr. 2E.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis cererea depusă de SRL „Birivoram” către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la emiterea ordonanței provizorii. S-a obligat Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să emită actul administrativ provizoriu de reperfectare a licenței de activitate a SRL „Birivofarm”, Seria A MMI nr. 002505, eliberată la 21 august 2024, valabilă până la 20 august 2029, cu includerea în anexa la licență a subdiviziunii (filialei) de pe adresa: raionul Nisporeni, or. Nisporeni, str. Chișinău, nr. 2E, cu eliberarea copiei autorizate.

Invocând dezacordul cu soluția instanței, la 27 noiembrie 2025 Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a depus recurs împotriva încheierii din 13 noiembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La data de 01 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice, SRL „Birivofarm” a depus cerere, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat strămutarea prezentei cauze de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În motivarea cererii, SRL „Birivofarm” a susținut că, Curtea de Apel Chișinău are o practică judiciară constantă și favorabilă Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în cauze similare, care creează o 1 prezumție obiectivă privind existența unei opinii preconcepute în favoarea ultimei.

A mai indicat că judecătorul care soluționează prezenta cauză a emis anterior, în cadrul altor dosare, soluții contradictorii cu privire la același obiect de drept, ceea ce generează îndoieli grave asupra imparțialității sale. Este de notorietate faptul că soluțiile diferite, emise de același judecător pe aceleași premise de fapt, pot constitui un indiciu direct de lipsă de imparțialitate.

Având în vedere principiul coerenței și continuității practicii judiciare, astfel de contradicții pot crea o bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea judecătorului, ori a adoptat soluții divergente pe același obiect juridic.

Art. 192 alin. (1) din Codul administrativ: „Pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ la curțile de apel se instituie complete de judecători.”

Art. 193 alin. (2) din Codul administrativ: „Curțile de apel, atât ca instanță de fond, cât şi ca instanță de apel sau recurs, soluționează acțiunile în contencios administrativ în complete formate din 3 judecători.”

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă instanţa competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanţe excepţionale, nu poate funcţiona o perioadă îndelungată.”

Art. 37 din Codul administrativ: „La înfăptuirea controlului judecătoresc asupra activității administrative, instanţele de judecată competente şi judecătorii competenți sunt independenți şi se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.”

Art. 197 din Codul administrativ: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.” 2

Prin cererea din 01 aprilie 2026, SRL „Birivofarm” a solicitat, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, invocând existența unor suspiciuni privind imparțialitatea magistratului care soluționează prezenta cauză în ordine de recurs, precum și faptul că în cadrul altor dosare a emis anterior soluții contradictorii cu privire la același obiect de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentul invocat pentru strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, nu poate fi reținut, deoarece prezenta cauză și eventualele incidente procedurale sunt reglementate exclusiv de Codul administrativ.

În acest context, instanța subliniază că art. 198 alin. (3) din Codul administrativ stabilește în mod exhaustiv temeiurile în baza cărora o cauză de contencios administrativ poate fi strămutată de la o instanță la alta de același grad, iar dispozițiile Codului de procedură civilă nu sunt aplicabile în acest caz.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că articolul 198 alin. (3) din Codul administrativ stabilește condițiile și procedura de strămutare a unei cauze în contencios administrativ la o altă instanță, exclusiv în situațiile în care instanța inițial competentă nu poate soluționa cauza în mod obiectiv și imparțial. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Decizia de strămutare a cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

În analiza criteriilor pentru strămutare, articolul 198 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ prevede că strămutarea poate fi dispusă doar în cazul recuzării sau abținerii unuia ori mai multor judecători sau din alte motive întemeiate care fac imposibilă constituirea completului de judecată prin substituirea judecătorilor. 3

Scopul principal al acestei prevederi este garantarea imparțialității și respectarea dreptului la un proces echitabil. Strămutarea cauzei asigură că litigiul va fi soluționat de o instanță neutră, în conformitate cu cerințele de imparțialitate și obiectivitate impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, articolul 198 alin. (3) din Codul administrativ protejează accesul la justiție, oferind părților garanția că vor fi judecate de o instanță de același grad, în condiții de neutralitate procesuală.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că legiuitorul a reglementat limitativ cazurile care justifică strămutarea cauzei. Argumentele invocate în cererea depusă de SRL „Birivofarm” nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 198 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ, motiv pentru care cererea de strămutare este neîntemeiată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să evidențieze prevederile art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, potrivit cărora un judecător trebuie să se abțină de la soluționarea unui dosar dacă apreciază că nu poate judeca într-o manieră imparțială sau dacă un observator rezonabil ar putea considera că imparțialitatea sa este afectată. Printre situațiile relevante, fără ca lista să fie exhaustivă, se numără: existența unei predispoziții sau prejudecăți reale față de una dintre părți, cunoașterea personală a unor fapte relevante pentru proces, participarea anterioară în calitate de avocat sau martor în dosar, existența unui interes economic al judecătorului ori al unui membru al familiei sale în rezultatul procesului.

Având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele formulate în susținerea cererii de strămutare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, pe baza materialelor din dosar, că judecătorul Curții de Apel Centru, căruia i-a fost repartizată cauza spre examinare în recurs, nu a manifestat părtinire sau prejudecăți personale.

În plus, instanța subliniază că, pentru a garanta dreptul la un proces echitabil și imparțial, prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul a instituit la art. 202 din Codul administrativ posibilitatea participanților la proces de a depune o cerere de recuzare. Exercitarea acestui drept se face în conformitate cu art. 49 și 50 din Codul administrativ, care reglementează motivele pentru care un judecător poate fi considerat incompatibil sau poate fi recuzat.

Aceste prevederi asigură un cadru legal adecvat pentru protejarea imparțialității actului de justiție, menținerea încrederii în sistemul judiciar și garantarea faptului că nicio parte nu este dezavantajată din cauza unei posibile părtiniri a judecătorului. 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că legislația în vigoare oferă mecanisme adecvate pentru asigurarea imparțialității procesului, inclusiv posibilitatea de a solicita recuzarea unui judecător în cazul existenței unor motive justificate de îndoială cu privire la imparțialitatea acestuia.

În acest sens, din documentele cauzei rezultă că SRL „Birivofarm” nu a utilizat aceste mecanisme legale pentru a-și susține suspiciunile invocate. De asemenea, Completul de judecată subliniază că nu poate substitui voința legiuitorului, exprimată prin normele de procedură administrativă, pentru a admite o cerere care nu este susținută de un temei juridic solid.

Simplele presupuneri sau percepțiile subiective ale unei părți, fără probe clare, nu sunt suficiente pentru a justifica strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad. Strămutarea procesului este o măsură excepțională, aplicabilă doar în situații în care există motive bine întemeiate, care pun la îndoială imparțialitatea sau capacitatea instanței de a judeca obiectiv.

Legislația prevede că astfel de cereri trebuie susținute de dovezi clare privind lipsa de imparțialitate sau de circumstanțe excepționale care împiedică examinarea obiectivă a cauzei. Acceptarea unor cereri neîntemeiate ar crea un precedent periculos, permițând oricărei părți nemulțumite să solicite strămutarea procesului, ceea ce ar afecta stabilitatea sistemului judiciar și ar împiedica funcționarea eficientă a instanțelor.

Pentru a menține integritatea procesului judiciar și a respecta competențele instanțelor desemnate, este esențial ca cererile de strămutare să fie întemeiate pe motive reale și demonstrabile. În lipsa unui temei solid, competența de soluționare a cauzei rămâne la instanța inițial desemnată.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge cererea formulată de SRL „Birivofarm” privind strămutarea cauzei de contencios administrativ la o altă instanță de același grad, considerând-o neîntemeiată.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 198 alin. (3) și 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” cu privire la strămutarea cauzei de contencios administrativ de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță egală în grad. Cauza de contencios administrativ, intentată la cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” împotriva Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale privind emiterea ordonanței 5 provizorii, se restituie Curții de Apel Centru pentru examinarea cererii de recurs, în același complet de judecată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 6