2ra-214/24 — Încasarea sumei cu titlu de cheltuieli de asistenta juridică suportate în cadrul unei cauze anterioare și repararea prejudiciului moral

La 21 octombrie 2021, Serghei Lesețchii, reprezentat de avocatul Denis Cecalenco, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Hliustin prin care a solicitat încasarea sumei de 9000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cadrul cauzei nr. 2-21389/19, sumei de 5400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată achitate pentru efectuarea expertizei în cadrul cauzei nr. 2- 21389/19, sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii a indicat că pârâta Hliustina Victoria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului material și moral, acțiune care a fost respinsă prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 24 decembrie 2020, devenită irevocabilă la 19 mai 2021.

Reclamantul a mai indicat că în baza plângerii pârâtei a fost pornută cauza penală în baza semnelor constitutive ale infracțiunii prevăuztă la art. 196 alin. (4) din Codul penal. În această cauză penală reclamantul a avut calitate de bănuit și învinuit, însă a fost scos de sub urmărirea penală prin ordonanța din 14 octombrie 2020.

Având în vedere că în cauza civilă anterioară au avut loc 26 de ședințe de judecată, studiate materialele cauzei și mai multe înscrisuri, numită expertiza, desfășurate nu mai puțin de întâlniri cu clientul, reclamantul pretinde că ar fi îndreptățit la compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 9000 lei, confirmate prin bonul de plată.

Serghei Lesețchi a invocat că are 74 ani și toate acțiunile procesuale efectuate ar fi produs efecte negative asupra sănătății sale fizice și psihice.

Instanța de fond a reținut că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 decembrie 2020, rămasă irevocabilă la 19 mai 2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Hliustin împotriva lui Serghei Lesețchi privind încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată. Totodată, a constatat că, în baza plângerii depuse de Victoria Hliustin, în privința lui Serghei Lesețchi a fost pornită cauza penală nr. *****, iar prin ordonanța procurorului din 14 octombrie 2020, menținută prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni, din 2 februarie 2021 și prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2021, acesta a fost scos de sub urmărirea penală, dosarul penal fiind clasat.

Instanța a constatat că Serghei Lesețchi a suportat cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 9000 lei și cheltuieli pentru efectuarea expertizei în sumă de 5400 lei, confirmate prin ordinele de plată anexate la dosar. A apreciat că, în cadrul cauzelor menționate, reclamantul nu a beneficiat de rambursarea costurilor și cheltuielilor de judecată suportate, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 94 și art. 96 CPC. Ținând seama de complexitatea cauzelor, de timpul și munca depusă de avocat, de natura și durata examinării dosarului civil și a cauzei penale, instanța a concluzionat că cheltuielile de asistență juridică au fost reale, necesare și rezonabile. Din aceste considerente, a dispus încasarea de la Victoria Hliustin, în folosul lui Serghei Lesețchi, a sumei totale de 14400 lei cu titlu de cheltuieli suportate în cauza civilă și în cauza penală.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța a reținut că, prin acțiunile abuzive ale pârâtei, lui Serghei Lesețchi i-au fost lezate demnitatea și onoarea, fiind cauzate suferințe psihice manifestate prin anxietate, stres, neliniște, perturbarea vieții, frică, disconfort, frustrare, sentiment de nedreptate, umilință, dezamăgire și neîncredere. A apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile pentru repararea prejudiciului moral, întrucât faptele imputate au atentat la drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantului, au determinat diminuarea calității vieții, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și consecințele prejudiciabile este cert stabilită.

Referitor la cuantumul despăgubirii, instanța a reținut că reparația prejudiciului moral trebuie să aibă caracter echitabil, fără a fi excesivă, scopul acesteia nefiind unul punitiv sau vindicativ. Raportând aceste considerente la circumstanțele speței, a apreciat drept echitabilă compensarea prejudiciului moral prin încasarea sumei de 9000 lei, față de suma de 50000 lei solicitată. 2

De asemenea, instanța de fond a dispus încasarea de la Victoria Hliustin, în beneficiul lui Serghei Lesețchi, a cheltuielilor de judecată rezultate din plata taxei de stat în mărime de 1505 lei. Totodată, a compensat cheltuielile de asistență juridică suportate în cauza pendinte în sumă de 4000 lei, apreciind că acestea sunt reale, necesare și rezonabile.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2022, s-a admis cererea de repunere în termen și s-a repus în termen cererea de apel depusă de Victoria Hliustina.

Instanța de apel a reținut că materialele cauzei confirmă faptul că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 24 decembrie 2020, rămasă irevocabilă la 19 mai 2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Hliustin împotriva lui Serghei Lesețchi privind repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată. Totodată, a constatat că, în baza plângerii depuse de Victoria Hliustin, în privința lui Serghei Lesețchi a fost pornită cauza penală nr. *****, iar prin ordonanța procurorului din 14 octombrie 2020, menținută prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni, din 2 februarie 2021 și prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2021, acesta a fost scos de sub urmărirea penală, dosarul penal fiind clasat.

Curtea de Apel Chișinău a constatat că, potrivit ordinelor de plată anexate, Serghei Lesețchi a suportat cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 9000 lei și cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 5400 lei. În ceea ce 3 privește soluția primei instanțe, a apreciat că aceasta este greșită doar în partea încasării sumei de 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a taxei de stat în cuantum de 1505 lei.

Instanța de apel a reținut că prejudiciul moral se compensează numai în cazul provocării acestuia prin fapte ce atentează și lezează drepturile personale nepatrimoniale, iar compensarea prejudiciului moral cauzat prin lezarea drepturilor patrimoniale este admisibilă doar în cazurile expres prevăzute de lege. Analizând materialul probator și argumentele invocate de reclamant, a concluzionat că, în cauza dedusă judecății, nu au fost stabilite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea pretenției privind încasarea prejudiciului moral, întrucât pentru repararea acestuia trebuia demonstrat că fapta cauzatoare este recunoscută de lege ca una care îndreptățește o asemenea despăgubire.

Cu referire la taxa de stat, instanța de apel a reținut că, deși Serghei Lesețchi a achitat suma de 1505 lei, legea nu prevede plata taxei de stat pentru acțiuni privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate în procese civile anterioare. Din acest motiv, a concluzionat că aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina părții adverse.

Curtea de Apel Chișinău a respins argumentul apelantei potrivit căruia instanța de fond nu ar fi luat în considerare circumstanțele importante ale cauzei și ar fi apreciat arbitrar probele, reținând că această susținere are caracter declarativ.

În ceea ce privește încasarea cheltuielilor de judecată suportate în cauza civilă nr. 2-21389/19 și în cauza penală nr. *****, în sumă totală de 14400 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 4000 lei, instanța de apel a reținut că dezacordul apelantei este neîntemeiat, întrucât aceasta nu a prezentat niciun argument plauzibil și nu a administrat probe ori alte materiale care să răstoarne soluția primei instanțe în această parte.

Din aceste considerente, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că apelul declarat de Victoria Hliustin este întemeiat doar în partea referitoare la prejudiciul moral și taxa de stat, motiv pentru care a dispus casarea parțială a hotărârii primei instanțe sub aceste aspecte, cu respingerea pretențiilor respective ca neîntemeiate, iar în rest a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 4 aprilie 2022.

Recurenta a susținut că hotărârile contestate sunt arbitrare, nelegale, neîntemeiate și inechitabile, fiind întemeiate pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și pe încălcări semnificative ale normelor de drept material și procesual. A invocat, în esență, că în privința sa a fost încălcat principiul prezumției nevinovăției, considerând că instanța ar fi tratat-o ca vinovată în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare și ar fi reținut în mod nejustificat existența unor fapte ilicite în sarcina sa.

Victoria Hliustin a invocat că, în cadrul cauzei penale, ea a avut calitatea de victimă, recunoscută de organul de urmărire penală, și a rămas cu această calitate până la clasarea dosarului, nefiind stabilite împrejurări care să ateste inexistența prejudiciului. În acest context, a susținut că instanța de fond ar fi aplicat greșit prevederile Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, considerând nejustificată antrenarea răspunderii sale pentru prejudiciile pretinse de reclamant doar în temeiul faptului că acesta a fost scos de sub urmărirea penală.

Recurenta a criticat și modul de desfășurare a procesului în fața primei instanțe, susținând că i-a fost blocat accesul la justiție prin examinarea cauzei în lipsa sa, citațiile și actele fiind expediate la o adresă la care nu mai locuia din anul 2019.

Victoria Hliustin a motivat că nu i-a fost comunicată nici hotărârea din 4 aprilie 2022, iar executarea silită a fost pornită și realizată fără ca ea să fi cunoscut despre proces și despre soluția pronunțată.

De asemenea, a susținut că instanța de fond ar fi admis cererea fără a verifica respectarea unor cerințe procedurale, invocând că acțiunea ar fi fost formulată tardiv, că nu ar fi existat dovada unei încercări de soluționare prealabilă a litigiului, că cererea nu ar fi fost însoțită de documente care să confirme temeinicia pretențiilor privind prejudiciul material și moral, că nu i-ar fi fost transmisă cererea pentru a formula referință și prezenta probe, precum și că nu au fost prezentate dovezi concrete privind suferințele reclamantului ori un raport detaliat privind plata serviciilor avocatului.

Victoria Hliustin a mai invocat că nici instanța de apel nu ar fi examinat în mod efectiv argumentele și probele prezentate de ea, nu ar fi analizat circumstanțele reale ale cauzei și nu ar fi dat un răspuns motivat solicitărilor sale. Aceasta a susținut că instanța de apel nu s-a aprofundat în împrejurările litigiului dintre părți, inclusiv în raporturile lor anterioare privind construcția casei sale și 5 folosirea sumelor transmise reclamantului, și a susținut că nu s-a explicat de ce nu a fost examinată cererea sa privind întoarcerea executării, formulată în temeiul art. 157 alin. (1) din Codul de executare.

În susținerea criticilor sale, recurenta a invocat și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că nu a beneficiat de examinarea cauzei de către o instanță imparțială și că existau motive pentru a pune la îndoială imparțialitatea instanțelor care au examinat cauza.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. 6 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 11 ianuarie 2024 (Vol. I, 218). Prin urmare, recursul declarat la 19 februarie 2024 este considerat a fi depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurent li s-a dat un răspuns complet și suficient în actele judecătorești contestate. Instanța de apel aa examinat multiaspectual cauza și a evaluat corespunzător distribuirea cheltuielilor judiciare în legătură cu examinarea unei cauze civile anterioare. În realitate, criticile din recurs nu relevă o eroare esențială de drept, ci exprimă un simplu dezacord cu soluția adoptată și cu calificarea dată pretenției de restituire a sumei achitate.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Victoria Hliustin.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Victoria Hliustin. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 8