2ra-820/24 — Încasarea prejudiciului material

La 12 iulie 2022, Radu Mustață, reprezentat de avocatul Lilian Prutean, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Simion Cordoneanu, solicitând încasarea sumei de 21.349,46 lei (18.949,46 lei prejudiciu material și 2.400 lei cheltuieli de parcare), precum și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 640,98 lei (taxa de stat) și 8.500 lei (asistență juridică).

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 26 ianuarie 2020, deplasându-se în mun. Chișinău, la intersecția bd. Dacia cu bd. Cuza-Vodă, Simion Cordoneanu, conducând automobilul de model MAN „SL 223E3”, cu n/î xx, a tamponat automobilul Mitsubishi „Galant”, cu n/î xx, condus de Radu Musteață, care ulterior a fost proiectat în gardul despărțitor, deteriorându-l, precum și în automobilul parcat Mazda „626”, cu n/î xx, aparținând lui Vitalii Ovicinicov.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție din 14 martie 2020, Simion Cordoneanu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) Cod contravențional, fiind sancționat cu amendă de 1.200 lei și 6 puncte de penalizare.

Conform Actului de examinare nr. 1582/07A din 15 iulie 2020 și raportului de evaluare, prejudiciul cauzat reclamantului a fost stabilit la 60.475,46 lei. Compania de asigurări CA „Asterra Group” SA a acoperit parțial prejudiciul, în sumă de 41.526 lei, rămânând necompensată suma de 18.949,46 lei.

De asemenea, reclamantul a indicat că automobilul Mitsubishi „Galant” este în continuare deteriorat și nereparat din lipsa mijloacelor financiare, fiind depozitat într-o parcare privată, pentru care achită 300 lei lunar, suma totală achitată în 7 luni fiind de 2.100 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, la 26 ianuarie 2020, s-a produs un accident rutier în mun. Chișinău, la intersecția bd. Dacia cu bd. Cuza- Vodă, cu implicarea autovehiculelor MAN „SL 223E3”, cu n/î xx, condus de Simion Cordoneanu, și Mitsubishi „Galant”, cu n/î xx, condus de Radu Musteață, acesta din urmă fiind proiectat în gardul despărțitor și ulterior în automobilul parcat Mazda „626”, cu n/î xx.

Potrivit procesului-verbal din 14 martie 2020, Simion Cordoneanu a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) Cod contravențional, fiind sancționat cu amendă de 1.200 lei și 6 puncte de penalizare. La momentul producerii accidentului, autovehiculul acestuia era asigurat la CA „Asterra Group” SA. Conform actului de examinare nr. 1582/07A și raportului de evaluare din 15 iulie 2020, prejudiciul cauzat reclamantului a fost estimat la 60.475,46 lei, din care asigurătorul a achitat suma de 41.526 lei.

Instanța de apel a reținut că reclamantul a participat la procedura de evaluare a prejudiciului, fiind prezent la examinarea automobilului avariat, iar ulterior a acceptat despăgubirea acordată de către asigurătorul CA „Asterra Group” SA în cuantum de 41.526 lei, fără a formula obiecții sau a contesta mărimea prejudiciului stabilit. Totodată, acesta nu a depus, în termenul prevăzut de art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 414/2006, vreun dezacord față de cuantumul despăgubirii și nu a solicitat reevaluarea pagubei. În aceste condiții, instanța a apreciat că între reclamant și asigurător s-a format un acord tacit, în sensul art. 22 alin. (1) și (5) din aceeași lege, cu caracter definitiv, care stinge toate pretențiile privind prejudiciul cunoscut la acel moment, neexistând temeiuri legale pentru obligarea pârâtului la plata diferenței de 18.949,46 lei.

În ceea ce privește pretențiile privind recuperarea cheltuielilor de parcare a automobilului avariat în sumă de 2.100 lei, instanța de apel a constatat că reclamantul nu a prezentat probe concludente și pertinente care să confirme 2 suportarea efectivă a acestor cheltuieli. Or, potrivit art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care își întemeiază pretențiile, iar conform art. 122 alin. (1) CPC, circumstanțele ce urmează a fi dovedite prin anumite mijloace de probă nu pot fi demonstrate prin alte mijloace. În lipsa unor înscrisuri justificative (facturi fiscale, bonuri de plată etc.), instanța a reținut că aceste pretenții nu sunt dovedite, motiv pentru care au fost respinse ca neîntemeiate.

Instanța de apel a constatat că nu au fost prezentate probe noi relevante în susținerea apelului, iar prima instanță a examinat cauza în mod legal, complet și cu respectarea principiilor procesuale.

În motivarea recursului, recurentul, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate anterior, a susținut că instanțele de fond și de apel au interpretat și aplicat eronat normele de drept material și procesual, precum și au apreciat eronat circumstanțele cauzei, fără a efectua o analiză completă și obiectivă a probelor administrate. Acesta a susținut că instanțele au ignorat faptul că vinovăția pârâtului este dovedită prin acte contravenționale, iar prejudiciul total a fost evaluat la 60.475,46 lei, din care asigurătorul a achitat doar 41.526 lei, rămânând neacoperită suma de 18.949,46 lei.

În drept, recurentul a invocat prevederile art. 15, art. 19, art. 2006 și art. 2025 Cod civil privind repararea integrală a prejudiciului și răspunderea delictuală, precum și dispozițiile art. 117 și art. 119 Cod de procedură civilă referitoare la sarcina și administrarea probelor, solicitând, în temeiul art. 82, art. 94 și art. 96 Cod de procedură civilă, compensarea cheltuielilor de judecată.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 3 „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 8 mai 2024 (f.d.135). Prin urmare, recursul declarat de Radu Mustață, reprezentat de avocatul Lilian Prutean, la 04 iulie 2024, a fost depus în termenul legal prevăzut de lege (a se vedea pct. 18).

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului implică exercitarea unui control de legalitate veritabil, 4 întemeiat pe motive serioase și concludente. Normele procesuale conferă instanței de recurs prerogativa de a filtra cererile care nu întrunesc o motivare suficientă din perspectiva erorilor de drept invocate.

Completul Curții Supreme de Justiție subliniază că, pentru a trece testul de admisibilitate, recursul trebuie să conțină argumente juridice pertinente și bine fundamentate, raportate la temeiurile prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă. Or, motivarea recursului depus în prezenta cauză are un caracter preponderent declarativ, reiterând susținerile invocate anterior în apel, fără a evidenția veritabile erori de drept comise de instanța de apel.

Simplul dezacord al recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Recursul are un caracter limitat la probleme de legalitate, nefiind o cale devolutivă asupra situației de fapt, ci exclusiv asupra aplicării și interpretării normelor de drept material și procesual.

În conformitate cu regulile procedurale aplicabile, instanța de recurs nu reexaminează probele administrate și nici nu substituie aprecierea instanțelor inferioare. Evaluarea probelor, stabilirea raportului dintre acestea și concluziile de fapt revin exclusiv instanțelor de fond și de apel.

Completul de judecată constată că argumentele invocate de recurent nu sunt de natură să răstoarne concluziile instanței de apel, care a examinat cauza sub toate aspectele relevante. Criticile formulate vizează, în esență, dezacordul recurentului cu soluția adoptată, fără a evidenția erori de drept apte să justifice casarea deciziei contestate.

Instanța de apel a analizat în mod complet probatoriul administrat și a reținut că despăgubirea de asigurare a fost acceptată de reclamant fără a fi contestată în termenul și condițiile legii, ceea ce echivalează cu existența unui acord între acesta și asigurător. În aceste circumstanțe, în mod justificat s-a concluzionat că prejudiciul a fost acoperit parțial de asigurător, iar diferența solicitată nu poate fi pusă în sarcina pârâtului, în lipsa exercitării dreptului de contestare prevăzut de art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 414/2006, fiind incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) și (5) din aceeași lege, iar invocarea de către recurent a normelor privind răspunderea civilă delictuală nu este de natură să conducă la o altă soluție în cauză.

Drept urmare, în absența unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată. Aceasta a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile. 5

Din considerentele expuse, completul de judecată conchide că recursul declarat nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Radu Musteață, reprezentat de avocatul Lilian Prutean. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6