2ra-409/25 — Repararea prejudiciului

La 29 martie 2023, Gheorghe Oboroc, reprezentat de avocatul Mihai Balaban, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dorel Calmațui, solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei, a cheltuielilor de deplasare în mărime de 700 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 28 februarie 2022, a fost supus violenței fizice, fiind lovit cu pumnul în față de către Stoica Iurie, în urma loviturii pierzându-și cunoștința. Ulterior, acesta a fost condus cu automobilul de serviciu de către ofițerul de sector Ion Obrintețchi la Primăria satului Chirileni, unde a avut loc o discuție în cabinetul polițistului de sector, în prezența lui Stoica Iurie și Calmațui Dorel.

Reclamantul a susținut că, la un moment dat, ofițerul de sector a ieșit din birou, iar acesta a rămas singur cu Dorel Calmațui, cu care se afla în relații conflictuale din cauza unei datorii. În aceste împrejurări, Dorel Calmațui l-ar fi lovit cu pumnul în față, apoi i-ar fi aplicat mai multe lovituri în zona corpului, inclusiv după ce acesta a căzut la podea.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 11 martie 2022, la Gheorghe Oboroc au fost depistate echimoze în regiunea paraorbitală bilaterală, care au putut fi cauzate prin acțiunea unui obiect contondent dur, în circumstanțele indicate, fiind calificate drept vătămări corporale neînsemnate.

Reclamantul a mai indicat că, în privința acțiunilor lui Dorel Calmațui și Stoica Iurie, a fost depusă plângere penală, iar prin ordonanța din 14 aprilie 2022 s-a refuzat pornirea urmăririi penale. Ulterior, a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod contravențional, privind vătămarea integrității corporale.

Totodată, reclamantul a invocat că, potrivit fișei medicale din 28 februarie 2022, la consultația medicului acesta a acuzat dificultăți de respirație și dureri în regiunea capului, fiindu-i recomandată limitarea efortului fizic și consultarea neurologului. Conform fișei medicale din 1 martie 2022, la examinare s-au constatat contuzie a țesuturilor moi în regiunea feței și contuzie a țesuturilor moi 1 în regiunea coapsei, fiind eliberate îndreptări către medicii cardiolog, traumatolog și neurolog, precum și prescris tratament medicamentos.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral, reclamantul a susținut că, urmare a violenței fizice aplicate de Dorel Calmațui, a suferit prejudicii morale evaluate la suma de 100.000 lei, solicitând ca la aprecierea cuantumului să fie avută în vedere vârsta sa, consecințele loviturilor aplicate, durerile suportate, dificultățile de respirație, necesitatea administrării tratamentului medicamentos și limitarea efortului fizic.

De asemenea, reclamantul a solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică și a cheltuielilor de deplasare, invocând că acestea au fost suportate pentru apărarea drepturilor sale în legătură cu fapta contravențională și examinarea cauzei.

La 5 septembrie 2023, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei, a cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă în mărime de 10.000 lei, a cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza penală în mărime de 7.500 lei și a cheltuielilor de deplasare în mărime de 1.200 lei.

În motivarea cererii de concretizare, reclamantul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în cererea inițială, menționând suplimentar că, pentru reprezentarea intereselor sale în cadrul procesului penal, depunerea plângerii și contestarea ordonanțelor procurorului, a apelat la serviciile avocatului Mihai Balaban din cadrul Biroului Asociat de Avocați „Legal Service”.

La 9 februarie 2024, apelantul Gheorghe Oboroc, reprezentat de avocatul Mihai Balaban, a depus cererea de apel motivată, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în instanța de apel. 2

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că fapta ilicită imputată pârâtului este confirmată prin ordonanța privind aplicarea sancțiunii contravenționale din 14 iulie 2022, devenită irevocabilă, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul contravențional, constând în aplicarea loviturilor asupra reclamantului, circumstanțe ce justifică angajarea răspunderii delictuale și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, suma de 100.000 lei solicitată de reclamant este excesivă și disproporționată în raport cu natura și gravitatea vătămărilor suferite, astfel încât concluzia primei instanțe de a stabili prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei este corectă, fiind în concordanță cu principiile echității și proporționalității, precum și cu practica relevantă.

Instanța de apel a mai reținut că, la determinarea cuantumului despăgubirilor morale, trebuie avut în vedere caracterul compensatoriu al acestora, astfel încât suma acordată să reprezinte o satisfacție echitabilă pentru suferințele fizice și psihice suportate, fără a constitui o îmbogățire nejustificată pentru partea vătămată.

În ceea ce privește pretențiile privind cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul procesului penal/contravențional, instanța de apel a constatat că acestea pot fi compensate în condițiile legii, însă doar în măsura în care sunt dovedite ca fiind reale, necesare și rezonabile ca mărime.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că reclamantul a făcut dovada achitării sumei de 7.500 lei pentru serviciile juridice acordate în cadrul procesului contravențional, însă, raportat la volumul de muncă efectiv prestat de avocat, constând în participarea la audierea reclamantului, întocmirea unei plângeri împotriva ordonanței de refuz și formularea unei cereri de informare, suma 3 solicitată este excesivă. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că suma de 3.000 lei reprezintă o valoare rezonabilă și proporțională cu serviciile juridice prestate, fiind întrunite condițiile realității, necesității și rezonabilității acesteia.

Referitor la cheltuielile de asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe de a acorda suma de 5.000 lei este justificată, întrucât suma de 10.000 lei solicitată de reclamant nu întrunește în totalitate criteriile de necesitate și proporționalitate.

Instanța de apel a mai constatat că, potrivit dispozițiilor legale aplicabile, cheltuielile de judecată se acordă proporțional cu partea admisă din pretenții, iar reducerea onorariului de avocat nu constituie o ingerință în raporturile contractuale dintre client și avocat, ci o aplicare a criteriilor legale privind compensarea acestora.

În ceea ce privește cheltuielile de transport, instanța de apel a reținut că acestea au fost probate prin înscrisurile anexate la dosar, fiind efectiv suportate de reclamant în legătură cu examinarea cauzei, astfel încât se impune compensarea lor.

În consecință, instanța de apel a admis parțial apelul, a casat hotărârea primei instanțe în partea respingerii pretențiilor privind cheltuielile de asistență juridică și de transport aferente procesului contravențional și prezentei cauze civile și a dispus încasarea acestora în cuantumul apreciat ca fiind rezonabil.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută, întrucât soluția acesteia corespunde circumstanțelor cauzei și normelor legale aplicabile.

La 26 iunie 2025, avocatul Mihai Balaban în numele și interesele lui Gheorghe Oboroc, a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor de judecată ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, a invocat că soluția instanței de apel este neîntemeiată, întrucât instanțele de judecată nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și de probele prezentate.

A susținut că suma acordată cu titlu de prejudiciu moral este nejustificat de mică și nu reflectă suferințele fizice și psihice suportate, precum și consecințele faptei asupra stării sale de sănătate.

Instanța de apel nu a analizat toate argumentele prezentate în cererea de apel și nu a dat o apreciere corespunzătoare pretențiilor formulate.

Recurentul a invocat că instanțele de judecată au redus nejustificat cuantumul prejudiciului moral acordat. 4

În context, a arătat că suma solicitată este justificată prin activitățile desfășurate de avocat și prin acțiunile întreprinse în vederea apărării drepturilor sale.

Recurentul a mai invocat că instanțele au respins în mod neîntemeiat pretențiile privind cheltuielile de asistență juridică în cuantumul solicitat pentru prezenta cauză civilă, fără a analiza în mod corespunzător probele depuse, inclusiv bonurile de plată și justificările privind timpul și volumul de muncă al avocatului.

De asemenea, a susținut că instanțele au diminuat nejustificat cheltuielile de transport, deși acestea au fost dovedite prin înscrisuri și sunt direct legate de examinarea cauzei, inclusiv deplasările pentru participarea la ședințele de judecată și la procedurile conexe.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel și pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral, inclusiv în partea privind prejudiciul moral și cheltuielile de judecată.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de 5 recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit cadrului legal și jurisprudenței constante, recursul nu constituie o a treia jurisdicție de fond, ci o cale extraordinară de atac destinată examinării legalității hotărârii instanței de apel în limitele erorilor de drept invocate. Prin urmare, simplele critici referitoare la aprecierea probelor sau dezacordul față de concluziile instanței inferioare nu pot fundamenta admisibilitatea recursului.

Analizând motivele invocate de Gheorghe Oboroc, Completul constată că acestea vizează, în esență, dezacordul cu concluziile instanțelor de judecată privind cuantumul prejudiciului moral acordat, precum și cu soluția referitoare la cheltuielile de asistență juridică și cheltuielile de transport.

Totodată, recurentul susține că instanțele de judecată nu au ținut cont de circumstanțele cauzei și de probele prezentate, inclusiv actele medicale, precum și de consecințele faptei asupra stării sale de sănătate.

Cu toate acestea, instanța de apel a examinat aceste aspecte și a reținut că prejudiciul moral urmează a fi acordat într-un cuantum echitabil, ținând cont de circumstanțele concrete ale cauzei și de natura vătămărilor suferite.

Sub acest aspect, concluziile instanței de apel reflectă o apreciere a probelor și a situației de fapt. 6

În ceea ce privește criticile referitoare la cuantumul prejudiciului moral, Completul constată că acestea exprimă nemulțumirea recurentului față de suma stabilită de instanțele inferioare.

Or, stabilirea cuantumului prejudiciului moral ține de aprecierea instanțelor de fond și de apel, în baza circumstanțelor cauzei, iar instanța de recurs nu poate substitui această apreciere în lipsa unor erori evidente de aplicare a normelor de drept.

Contrar susținerilor recurentului, faptul acordării unui cuantum mai redus al prejudiciului moral nu constituie, în sine, o încălcare a normelor de drept material.

Referitor la criticile privind cheltuielile de asistență juridică și cheltuielile de transport, Completul reține că instanța de apel a analizat aceste pretenții și a acordat sumele apreciate ca fiind justificate în raport cu probele prezentate și cu circumstanțele cauzei.

Argumentele invocate de recurent tind la o reinterpretare a probelor administrate și la substituirea aprecierii instanței de apel, fără a evidenția o aplicare eronată a normelor de drept material sau procedural.

Potrivit art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu reexaminează circumstanțele de fapt stabilite de instanțele inferioare, în lipsa unor erori de drept evidente.

Recurentul nu indică norme de drept aplicate greșit sau interpretate contrar practicii judiciare și nu demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al concluziilor instanței de apel.

În ansamblu, motivele invocate în recurs nu relevă erori de drept în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, ci exprimă dezacordul părții față de soluția adoptată de instanța de apel.

În aceste condiții, recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă