2ac-75/26 — Repunerea în termen și întoarcerea executării

La 22 mai 2024, Lada Gargalîc, SC „Cubal-Exim” SRL și SC „Club Royal Park Company” SRL, reprezentate de avocatul Adrian Manolache, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la întoarcerea executării.

Prin încheierea din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă cererea Serviciului Fiscal de Stat, respinsă cererea privind repunerea în termen și respinsă, ca tardiv depusă, acțiunea Ladei Gargalîc, SC „ Cubal-Exim” SRL și SC „Club Royal Park Company” SRL împotriva Serviciului Fiscal de Stat, cu privire la întoarcerea executării.

La 29 aprilie 2025, Lada Gargalîc, SC „Cubal-Exim” SRL și SC „Club Royal Park Company” SRL, reprezentate de avocatul Adrian Manolache au depus recurs împotriva încheierii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi încheieri, prin care sä fie admisă cererea privind repunerea în termen, cu restituirea cauzei spre judecare în fond.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită spre examinare în ordine de recurs, judecătorului-raportor Roman Pascari din cadrul Curții de Apel Chișinău, ultima ședință de judecată fiind stabilită pentru 30 aprilie 2026, ora 10:00.

Prin încheierea din 10 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost respinsă cererea avocatului Adrian Manolache, formulată în interesele Ladei Gargalîc, privind recuzarea judecătorului Roman Pascari de la examinarea cauzei civile în ordine de recurs, declarat de Lada Gargalîc, SC „Cubal-Exim” SRL și SC „Club Royal Park Company” SRL împotriva încheierii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 29 aprilie 2026, Lada Gargalîc, reprezentată de avocatul Adrian Manolache a depus cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad, precum Curtea de Apel Nord sau Curtea de Apel Sud, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă. 1

Lada Gargalîc, reprezentată de avocatul Adrian Manolache, și-a întemeiat cererea de strămutare pe existența unor circumstanțe care, în opinia sa, pun la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea Curții de Apel Centru la examinarea recursului.

În acest sens, a invocat faptul că dosarul a fost repartizat judecătorului Roman Pascari, promovat la Curtea de Apel Centru din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, instanță a cărei încheiere este contestată în cauză, susținând că acesta, în calitate de fost coleg al judecătorului care a pronunțat actul atacat, nu ar examina cauza în mod obiectiv și imparțial.

Totodată, a arătat că cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului Roman Pascari a fost respinsă de un alt complet al Curții de Apel Centru, ceea ce, în opinia sa, amplifică îndoielile privind nepărtinirea instanței.

Art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speţei deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările descrise în pct. 7-9 din încheiere, constituie nişte alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cererii de recurs, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 7-9 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinarea recursului declarat de Lada Gargalîc, reprezentată de avocatul Adrian Manolache împotriva încheierii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi 3 știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența şi rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor şi cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25- 26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanţă de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 şi 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curţii de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanţa ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanţă de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

Mai mult, prin încheierea din 10 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost respinsă cererea avocatului Adrian Manolache, formulată în interesele Ladei Gargalîc, privind recuzarea judecătorului Roman Pascari de la examinarea cauzei civile în ordine de recurs, declarat de Lada Gargalîc, SC „Cubal-Exim” SRL și SC „Club Royal Park Company” SRL împotriva 4 încheierii din 14 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, instanța reținând inexistența unor circumstanțe obiective de natură să pună la îndoială imparțialitatea judecătorului desemnat, astfel încât reiterarea acelorași susțineri pe calea cererii de strămutare nu poate constitui, în sine, un temei suficient pentru admiterea acesteia.

În cauza de față, motivele invocate în susținerea cererii de către Lada Gargalîc, reprezentată de avocatul Adrian Manolache, pct.7-9 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați.

Faptul că judecătorul desemnat pentru examinarea recursului a activat anterior în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a cărei încheiere este contestată, nu constituie, prin el însuși, o dovadă a lipsei de imparțialitate și nici un temei de incompatibilitate prevăzut de art. 49 din Codul de procedură civilă. De asemenea, respingerea cererii de recuzare de către un alt complet al Curții de Apel Centru reprezintă exercitarea atribuțiilor procesuale conferite de lege și nu poate fi interpretată ca indiciu al părtinirii instanței. În lipsa unor probe concrete privind influențarea judecătorului sau existența unui interes personal în soluționarea cauzei, simplele presupuneri ale solicitantei nu justifică aplicarea art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă și, prin urmare, nu pot fundamenta strămutarea cauzei..

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens.

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Lada Gargalîc, reprezentată de avocatul Adrian Manolache, iar cauza se va examina în ordine de recurs de Curtea de Apel Centru. 5

În conformitate cu art. 43 alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,