2ra-613/25 — Privind anularea actului și restabilirea în funcție

La 07 mai 2024, Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț cu privire la anularea actului administrativ și emiterea actului administrativ privind restabilirea în funcția deținută anterior.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că, la 21 februarie 2024, Primarul s. Speia a emis dispoziția nr. 31 din aceeași dată „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii”, prin care a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare de concediere doamnei Olga Cîrlig, Șef al Bibliotecii publice, pentru absența nemotivată de la locul de muncă înregistrată la 04 februarie 2024, în temeiul art. 206 alin. (1) lit. d) și art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

În opinia reclamantei, Dispoziția nr. 31 din 21 februarie 2024 „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii” este vădit un act administrativ individual defavorabil, emis abuziv și cu încălcarea legislației muncii, întrucât angajatorul nu a fost obiectiv la aplicarea sancțiunii, nu a efectuat o anchetă de serviciu și nu a solicitat opinia consultativă a organului sindical, deși ea era membră a organizației sindicale primare a angajaților bibliotecilor publice, fapt confirmat prin certificatul nr. 05 din 20 martie 2024.

Referitor la ancheta de serviciu, reclamanta a susținut că aceasta impune stabilirea următoarelor aspecte: locul, timpul, metodele, motivele și alte circumstanțe ale cauzei; persoana care a comis abaterea disciplinară și gradul de vinovăție al acesteia; circumstanțele care influențează asupra gradului și caracterului responsabilității persoanei vinovate, precum și cele atenuante sau agravante; calitățile profesionale ale persoanei care a comis abaterea disciplinară, alte date caracteristice (vârsta, perioada de activitate, abaterile disciplinare comise și sancțiunile aplicate anterior).

Subsecvent, reclamanta a menționat că Dispoziția nr. 31 din 21 februarie 2024 „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii” i-a fost comunicată la aceeași dată. La 21 martie 2024, a înaintat, prin intermediul oficiului poștal, o cerere prealabilă, care a fost 1 recepționată de Primarul s. Speia la data de 25 martie 2024. Însă, până la moment, nu a fost prezentat niciun răspuns la cererea prealabilă, termenul legal de 15 zile expirând la 09 aprilie 2024.

Având în vedere cele enunțate, Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu a solicitat anularea dispoziției Primarului s. Speia nr. 31 din 21 februarie 2024 „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii” şi emiterea actului administrativ, prin care să fie restabilită în funcția deținută anterior de Șef a Bibliotecii Publice din s. Speia, r-nul Anenii Noi.

La 20 mai 2024, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț cu privire la anularea actului administrativ.

În susținerea cererii de chemare în judecată, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a enunțat că în cadrul efectuării controlului de legalitate a actelor administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu prevederile art.64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, pct. 9 alin.(2) lit. b) și pct.13 lit. c) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, s-au constatat circumstanțe în fapt și în drept ce servesc temei de înaintare a prezentei acțiuni.

Astfel, la 21 februarie 2024, Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi a emis Dispoziția nr. 31 „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii”, prin care pentru absența fără motive de la locul de muncă la 04 februarie 2024, Șefei Bibliotecii publice, doamnei Olga Cîrlig i s-a aplicat sancțiunea disciplinară - concedierea, în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. d) în temeiul prevăzut de art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

Urmare a exercitării controlului asupra actului indicat, a constatat abateri de la prevederile legislației în vigoare.

În Registrul de Stat al Actelor Locale de către operator Primăria s. Speia la 04 martie 2024 a fost publicată plângerea Galinei Lăpușneanu din 07 februarie 2024, care a comunicat că la 04 februarie 2024, în intervalul de timp 10:20-14:00 biblioteca publică din localitate a fost închisă.

La 22 februarie 2024 în Registrul de Stat al Actelor Locale a fost publicată explicația șefei bibliotecii publice, Olga Cîrlig, prin care a recunoscut că a absentat toată ziua de 04 februarie 2024, fără a informa angajatorul (în lipsa unei cereri motivate).

În opinia reclamantului, plângerea Galinei Lăpușneanu nu poate servi drept confirmare a absenței șefei bibliotecii publice, Olga Cîrlig, deoarece intervalul de timp indicat în plângere nu constituie 4 ore consecutive, așa cum prevede art. 86 alin. (1), h) din Codul muncii, ci 2 ore 40 minute (pauza de masă nu se ia în calcul). Iar, în cazul concedierii pentru absență fără motive 2 întemeiate de la locul de muncă, angajatorul trebuie să întocmească un act de constatare a faptului, care urmează să-i fie adus la cunoștința angajatului contra semnătură.

Astfel, în corespundere cu art. 68 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a notificat la 21 martie 2024 Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi, solicitându-i abrogarea Dispoziției Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, nr.31 din 21 februarie 2024 ,,privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii”.

În final, ținând cont de cele enunțate, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a solicitat anularea Dispoziției Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, nr.31 din 21 februarie 2024 ,,privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii”.

Prin încheierea din 20 iunie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cauza civilă nr. 2-491/2024 a fost transmisă spre conexare cu cauza civilă nr. 2-465/24 (f.d.31-32, Vol.I).

Iar, prin încheierea nr. 2-465/24 din 10 iulie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Cîrlig împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț, privind anularea Dispoziției Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi nr. 31 din 21 februarie 2024 ,,Privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii” și emiterea actului administrativ cu privire la restabilirea în funcția deținută anterior, a fost conexată cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț cu privire la anularea actului administrativ, pentru examinare într-un singur proces (f.d. 40, Vol.II).

Prin hotărârea din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, s-au admis cererile de chemare în judecată înaintate de Olga Cîrlig și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat. S-a anulat Dispoziția Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, nr. 31 din 21 februarie 2024 ,,Privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii”. S-a restabilit Olga Cîrlig în funcția deținută anterior de Șef al Bibliotecii Publice din s. Speia, r-nul Anenii Noi (f.d.58, 60-63, Vol.II).

La 24 octombrie 2024, Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi, reprezentat de avocatul Eduard Melnic a declarat apel, iar la 09 ianuarie 2025 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunilor înaintate de Olga Cîrlig și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat (f.d.66, 74-78, Vol.II).

Prin decizia din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a admis apelul declarat de Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi. 3 S-a casat integral hotărârea din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central şi s-a emis o nouă hotărârea prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Olga Cîrlig împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț, privind anularea Dispoziției Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi nr.31 din 21 februarie 2024 ,,Privind concedierea în baza art.206 alin.(1) lit.d) Codul muncii” cu restabilirea în funcție și cauza civilă conexă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat împotriva Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi, Vitalie Coteț cu privire la anularea Dispoziției nr.31 din 21 februarie 2024 (f.d.94-106, Vol.II).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Centru a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe prin prisma probelor administrate în cauză și a normelor de drept material incidente, constatând că Judecătoria Anenii Noi, sediul Central a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Codului muncii.

Instanța de apel a reținut că Dispoziția Primarului s. Speia, r-nul Anenii Noi nr. 31 din 21 februarie 2024 „privind concedierea în baza art. 206 alin. (1) lit. d) din Codul muncii” a fost emisă cu respectarea cerințelor legale privind procedura și termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare. În temeiul art. 86 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 206 alin. (1) lit. d) și art. 209 alin. (1) din Codul muncii, s-a constatat că salariata Olga Cîrlig a lipsit de la locul de muncă pe data de 04 februarie 2024 fără motive întemeiate, iar absența sa nejustificată constituie abatere disciplinară gravă, de natură să atragă concedierea. Această împrejurare a fost confirmată prin plângerea depusă la 07 februarie 2024 de către locuitoarea Galina Lăpușneanu, care a sesizat că biblioteca publică din s. Speia nu a activat în intervalul orar 10:20–14:00, precum și prin explicația scrisă a salariatei, în care aceasta a recunoscut că a lipsit întreaga zi de la serviciu.

Curtea de Apel Centru a respins argumentul reclamantei potrivit căruia absența s-ar fi datorat compensării unei zile de muncă din luna noiembrie 2023, întrucât din tabelul de evidență a timpului de muncă rezultă că în luna respectivă aceasta a lucrat norma completă, iar absența din 04 februarie 2024 este consemnată cu opt ore lucrate, fără a exista vreun act juridic de aprobare a muncii suplimentare sau a recuperării zilei lucrătoare.

Instanța de apel a apreciat că susținerile reclamantei reprezintă un act de samovolnicie, contrar dispozițiilor art. 104 alin. (4) din Codul muncii, care prevede că atragerea la muncă suplimentară se admite numai cu acordul scris al salariatului și al reprezentanților acestuia.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a constatat că angajatorul a respectat obligațiile prevăzute de art. 208 din Codul muncii, întrucât înainte de aplicarea sancțiunii a solicitat explicația scrisă a salariatei și a emis dispoziția disciplinară în termenul legal stabilit de art. 209 alin. (1).

În ceea ce privește critica referitoare la lipsa solicitării opiniei consultative a organului sindical, instanța de apel a reținut că prevederile 4 art. 87 alin. (1) din Codul muncii nu sunt aplicabile în cauză, deoarece în cadrul Primăriei s. Speia nu există o organizație sindicală constituită, iar angajatorul nu poate fi obligat să solicite avizul unui organ inexistent.

De altfel, reieșind din probele administrate, Curtea de Apel Centru a concluzionat că angajatorul a aplicat sancțiunea cu respectarea principiului proporționalității, ținând cont de gravitatea abaterii și de circumstanțele cauzei, astfel încât dispoziția contestată este legală și temeinică.

În privința cererii conexe depuse de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, instanța de apel a constatat că aceasta este nefondată, întrucât dispoziția de concediere reglementează raporturi de muncă ce țin de sfera dreptului privat, iar nu de cea a dreptului administrativ, motiv pentru care nu poate fi supusă controlului de legalitate în sensul art. 2 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ.

Având în vedere că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt, dar a interpretat eronat normele de drept material, Curtea de Apel Centru a admis apelul declarat de Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi, a casat integral hotărârea din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Olga Cîrlig, precum și acțiunea conexă depusă de Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat ca neîntemeiate.

La 21 august 2025, Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu a declarat recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a hotărârii din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central (f.d.111-116, Vol.II).

În motivarea recursului, Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu a reiterat motivele de fapt și de drept indicate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar invocând dezacordul cu decizia din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, care în opinia sa este neîntemeiată.

La 12 septembrie 2025, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și menținerea în vigoare a hotărârii din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central (f.d.122-125, Vol.II).

În motivarea recursului, Cancelaria de Stat a susținut că decizia din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru este ilegală și neîntemeiată, întrucât a fost pronunțată în baza unor informații eronate furnizate de Primarul s. Speia, care a omis intenționat să comunice că Dispoziția nr. 31 din 21 februarie 2024 privind concedierea Olgăi Cîrlig fusese deja anulată prin Dispoziția nr. 97p din 10 octombrie 2024, emisă în executarea hotărârii din 09 octombrie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central. Astfel, la data examinării apelului, actul contestat nu mai era în vigoare, iar instanța de apel nu putea valida un act 5 administrativ lipsit de efecte juridice.

Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a invocat prevederile art. 118, 119 și 139 din Codul administrativ, arătând că actul administrativ trebuie să fie motivat și valabil doar în măsura în care este comunicat și nu revocat. Totodată, a contestat aplicarea eronată a art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, subliniind că plângerea depusă de cet. Galina Lăpușneanu nu confirmă o absență de patru ore consecutive, iar angajatorul nu a întocmit un act de constatare a absenței, cerut de lege.

În aceste condiții, Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a considerat că Curtea de Apel Centru a fost indusă în eroare, a apreciat greșit probele și a pronunțat o soluție contrară normelor Codului muncii și Codului administrativ, motiv pentru care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin referința depusă la 18 septembrie 2025, Primarul s. Speia, r-nul Anenii Noi, reprezentat de avocatul Eduard Melnic a solicitat declararea inadmisibilă a recursurilor înaintate de către Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, cu menținerea în vigoare a actului judecătoresc de dispoziție contestat.

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.” 6

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.37).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

În recursurile declarate, Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat se limitează la formularea unor critici generale față de soluția instanței de apel, fără a arăta în mod concret care dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) ar fi incidente cauzei de față. O atare omisiune face imposibilă analiza de legalitate a hotărârii recurate în raport cu obiectul și scopul recursului.

Or, este de principiu că recursul este o cale de atac de strictă legalitate, iar partea care înțelege să îl exercite are obligația procesuală de a indica în mod clar temeiurile de drept incidente, inclusiv prin raportare la eventuale abateri grave de la normele de procedură sau de interpretare juridică.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 §1 din Convenție, nu este absolut, dar limitările admise de Curte trebuie să fie previzibile și proporționale, iar reclamantul trebuie să manifeste diligență în exercitarea căilor de atac.

Astfel, în cauza Grosjean c. Franței (2002), Curtea a reținut că o cale de atac nu poate fi considerată efectivă dacă persoana interesată nu este în măsură 7 să înțeleagă ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca instanța să o examineze în fond. De asemenea, în cauza Walden c. Liechtenstein (2001), CEDO a reiterat că lipsa unei motivări clare și a indicării temeiurilor legale poate conduce la respingerea unei căi de atac ca inadmisibile, fără ca acest fapt să încalce în sine art. 6, dacă reglementarea este clară și partea avea posibilitatea reală de a se conforma.

Prin urmare, în contextul cadrului legal, în care motivele de recurs sunt enumerate limitativ, prin art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligația recurenților era aceea de a individualiza motivul de recurs, astfel încât instanța să poată evalua dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru reanalizarea cauzei în calea extraordinară a recursului.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursurilor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

De altfel, dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menţionate la art. 432 alin. (1) lit. d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate şi în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanţa de apel, la caz, nefiind stabilite anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanţa ierarhic inferioară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept 8 şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 9 octombrie 1991).

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile declarate de către Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, conțin obiecții de fapt şi de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

Față de cele reținute, instanța de recurs constată că recursurile sunt vădit neîntemeiate, întrucât: nu identifică în mod expres niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu conțin o motivare legală corespunzătoare a nelegalității deciziei recurate și nu se fundamentează pe jurisprudența națională sau europeană care să justifice reanalizarea cauzei în recurs.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile declarate de Olga Cîrlig, reprezentată de avocatul Denis Potereanu și Oficiul Teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare, prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerate inadmisibile.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,