2ra-172/24 — Încasarea datoriei

La data de 22 decembrie 2023, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Chirtoacă, solicitând încasarea sumei de 36.354,82 lei, reprezentând cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională a pârâtului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin Ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 403-ef din 24 august 2018, pârâtul Andrei Chirtoacă a fost numit în funcția de subofițer-debutant al Serviciului statistic al Secției management operațional a IP Cantemir, începând cu 3 septembrie 2018, pe perioada concediului de îngrijire a copilului al unui angajat.

La aceeași dată, în temeiul Dispoziției IGP din 24 august 2018, pârâtul a fost delegat la cursurile de formare profesională inițială în cadrul Academiei „Ștefan cel Mare” pentru perioada 03.09.2018 – 01.03.2019, în vederea acumulării cunoștințelor necesare exercitării funcției.

Prin Ordinul IGP nr. 409-ef din 23 septembrie 2021, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 288/2016, raporturile de serviciu ale pârâtului au fost încetate la cererea sa din 21.09.2021.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 288/2016 și Anexei nr. 6 la H.G. nr. 201/2009, funcționarii delegați la forme de dezvoltare profesională cu durata cumulată mai mare de 90 zile sunt obligați să semneze un angajament privind activitatea ulterioară în serviciul public. Conform pct. 6 subpct. 3) din aceeași Anexă, pentru forme de pregătire cu durata mai mare de 150 zile, funcționarul este obligat să activeze în serviciul public o perioadă între 4 și 5 ani.

La 16 august 2018, pârâtul a semnat angajamentul de a activa în cadrul MAI timp de 5 ani, după absolvirea cursurilor de formare profesională (durată: 180 zile).

Întrucât pârâtul nu și-a executat obligația de a activa întreaga perioadă de 5 ani, reclamantul l-a somat, prin somația din 27.09.2021, să restituie cheltuielile suportate pentru instruire în sumă de 36.354,82 lei, confirmate prin certificatul nr. 1 34/27-8713 din 24.09.2021. Pârâtul a luat cunoștință de somație la 27.09.2021, fapt dovedit prin semnătura sa.

În temeiul art. 858 și art. 776 Cod civil, obligațiile născute din lege, acte juridice sau fapte juridice trebuie executate cu bună-credință, iar potrivit pct. 10 din Anexa nr. 6 la H.G. nr. 201/2009, funcționarul este obligat să restituie integral cheltuielile de instruire, inclusiv salariile achitate pe perioada formării.

La 4 august 2023, Andrei Chirtoacă a depus referință la cererea de apel, solicitând respingerea apelului declarat de Inspectoratul General al Poliției împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, din 2 februarie 2023.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a respins acțiunea invocând lipsa probelor privind perioada nelucrată a pârâtului, eventuala sa aflare în concediu, precum și absența dovezilor referitoare la reținerile salariale și la formula de calcul a pretinsei datorii. Instanța de apel a apreciat însă că aceste considerente sunt eronate, întrucât soluționarea raportului juridic dedus judecății trebuia realizată prin aplicarea normelor legale incidente, iar nu prin prisma motivelor de fapt reținute de prima instanță.

Examinând acțiunea, instanța de apel a statuat asupra regimului juridic al angajamentului de a activa în serviciul public, prevăzut de art. 38 alin. (3) din Legea nr. 158/2008 și de Anexa nr. 6 la H.G. nr. 201/2009. În baza certificatului din 24.09.2021, instanța a constatat că pârâtul a urmat un stagiu de dezvoltare profesională cu durata de 127 zile, ceea ce impunea obligația de a activa în 2 serviciul public pe o perioadă cuprinsă între 3 și 4 ani. Din examinarea ordinelor nr. 403-ef din 24.08.2018 și nr. 409-ef din 23.09.2021, instanța de apel a reținut că pârâtul a activat aproximativ 3 ani în cadrul serviciului public, respectând astfel durata minimă stabilită de pct. 6 subpct. 2) din Anexa nr. 6 la H.G. nr. 201/2009.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că reclamantul nu dispune de temei legal pentru recuperarea cheltuielilor de formare profesională, dispozițiile invocate nefiind aplicabile situației pârâtului.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanțele inferioare nu au elucidat pe deplin circumstanțele relevante ale cauzei.

Recurentul a invocat angajamentul din 16 august 2018, întocmit în conformitate cu Regulamentul MAI nr. 135/2017, potrivit căruia funcționarul public cu statut special delegat la cursuri de formare profesională sau studii superioare este obligat să activeze în cadrul MAI între 4 și 5 ani, în cazul formelor de pregătire ce depășesc 150 de zile. S-a menționat că, deși pârâtul nu a absolvit o instituție de învățământ a MAI în sensul art. 26 alin. (4) din Legea nr. 288/2016, acesta a absolvit cursurile de formare profesională inițială, fapt confirmat prin certificatul nr. 00515-19 din 1 martie 2019, durata totală a acestora fiind de 179 zile.

Recurentul a făcut trimitere la pct. 1 din Anexa nr. 6 la H.G. nr. 201/2009, potrivit căruia angajamentul constituie act juridic unilateral prin care funcționarul se obligă să activeze în serviciul public după absolvirea cursurilor de dezvoltare profesională, invocând totodată art. 7 alin. (1) Cod civil privind neretroactivitatea legii civile.

În temeiul pct. 8 subpct. 2) din aceeași Anexă, recurentul a susținut obligația pârâtului de a restitui integral cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariile achitate pe perioada instruirii, în cazul neexecutării integrale a perioadei prevăzute în angajament.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. 4

În această perspectivă, Completul subliniază că recursul nu reprezintă o cale de reexaminare a fondului cauzei, ci un mijloc de control al legalității deciziei instanței de apel, în limitele criticilor de drept.

În examinarea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției, Completul de judecată constată că acesta este vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul invocă, în mod general, o pretinsă apreciere nerezonabilă a probelor de către instanța de apel, nu indică nicio probă concretă care ar fi fost denaturată, ignorată sau valorificată greșit. Criticile formulate exprimă doar nemulțumirea față de faptul că instanța de apel nu a dat eficiență argumentelor sale privind existența angajamentului și obligația de restituire, fără a demonstra în ce măsură raționamentul instanței ar contraveni normelor legale aplicabile.

Analiza recursului relevă că acesta nu conține veritabile critici de drept, ci reia aspecte de fapt examinate de instanța de apel.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că durata instruirii (127 zile) atrăgea obligația de activitate între 3 și 4 ani, obligație pe care pârâtul a executat-o integral, neexistând, prin urmare, temei legal pentru restituirea cheltuielilor. Soluția instanței de apel se întemeiază pe o corectă aplicare a normelor incidente și nu poate fi infirmată prin critici ce vizează exclusiv situația de fapt.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5