2ra-898/25 — Repararea prejudiciului material și moral suportat în lagatura cu tragerea ilegală la răspunderea contravențională

La 3 iunie 2024, Victor Chendighelean a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliție și Inspectoratului Național de Securitate Publică, solicitând repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravențională. Reclamantul a solicitat încasarea sumei de 9 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, achitate în temeiul contractelor de asistență juridică și al documentelor de plată aferente, a sumei de 48,90 lei reprezentând cheltuieli poștale pentru expedierea contestațiilor, precum și a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 17 februarie 2023, în timp ce conducea automobilul de model „Toyota Auris”, cu numărul de înmatriculare xx, aflat în proprietatea surorii sale, a fost oprit de un echipaj de poliție în mun. Comrat. La solicitarea colaboratorului de poliție, acesta a prezentat pentru verificare permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al vehiculului. După verificarea actelor, colaboratorii de poliție i-au comunicat că ar fi comis mai multe încălcări ale Regulamentului circulației rutiere și că în privința sa urmau să fie întocmite procese-verbale cu privire la contravenție. Deși a solicitat explicații privind natura și circumstanțele pretinselor încălcări, acestea nu i-au fost oferite.

Ulterior, agenții constatatori au întocmit patru procese-verbale cu privire la contravenție, prin care reclamantul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 235 alin. (1) din Codul contravențional. Pentru fiecare faptă i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 450 lei și câte 3 puncte de penalizare, fiind sancționat în total cu amendă de 1 800 lei și 12 puncte de penalizare.

Considerând sancționarea neîntemeiată, reclamantul a solicitat asistență juridică de specialitate și a contestat procesele-verbale întocmite. Pentru consultarea juridică și întocmirea contestațiilor a achitat avocatului suma de 3 000 lei, iar pentru reprezentarea intereselor sale în instanță – suma de 6 000 lei. Totodată, pentru expedierea contestațiilor prin poștă a suportat cheltuieli în cuantum de 48,90 lei. 1

Trei dintre contestațiile formulate împotriva proceselor-verbale seria MAI nr. 04 207897, MAI nr. 04 207874 și MAI nr. 04 207898 au fost conexate într-o singură procedură prin încheierea Judecătoriei Comrat din 29 iunie 2023.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 19 iulie 2023, contestațiile au fost admise integral, instanța constatând lipsa faptelor contravenționale în acțiunile lui Victor Chendighelean și dispunând anularea proceselor-verbale contestate, precum și a sancțiunilor aplicate în baza acestora. Hotărârea nu a fost contestată și a devenit irevocabilă la 28 august 2023.

Reclamantul a susținut că, urmare a tragerii sale ilegale la răspundere contravențională, a fost nevoit să suporte cheltuieli pentru apărarea drepturilor sale, constând în 9 000 lei cu titlu de asistență juridică și 48,90 lei pentru expedierea contestațiilor prin poștă, precum și că a suferit un prejudiciu moral manifestat prin stres, neliniște și stări de frustrare generate de sancționarea neîntemeiată și de necesitatea contestării acesteia în instanță. În aceste condiții, a considerat că sunt întrunite temeiurile legale pentru repararea integrală a prejudiciului material și moral cauzat, solicitând încasarea sumelor menționate, precum și a compensației de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 26 august 2024, prin încheiere protocolară, Judecătoria Comrat a dispus antrenarea în proces a lui Piotr Gherciu și Ivan Jecicov, agenți constatatori, în calitate de terți.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 08 iulie 2025, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției, fiind modificată hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 28 februarie 2025, în partea ce ține de cuantumul cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică acordate în prezenta cauză. S-a dispus încasarea de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Victor Chendighelean a sumei de 4 000 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în prima instanță. În rest, hotărârea a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central, din 19 iulie 2023, devenită irevocabilă, au fost admise contestațiile formulate de Victor Chendighelean împotriva proceselor-verbale cu privire la contravenție seria MAI nr. 04 207897, MAI nr. 04 207874 și MAI nr. 04 207898. Prin aceeași hotărâre, au fost anulate deciziile agenților constatatori privind sancționarea reclamantului în temeiul art. 235 alin. (1) din Codul contravențional, iar procesele contravenționale au fost încetate din motivul lipsei faptelor contravenționale. Astfel, instanța a considerat că ilegalitatea tragerii reclamantului la răspundere contravențională rezultă din însăși hotărârea judecătorească irevocabilă, nefiind necesară pronunțarea unei hotărâri suplimentare de constatare a caracterului ilicit al acțiunilor agenților constatatori.

Instanța de apel a apreciat că Victor Chendighelean, în calitate de persoană trasă ilegal la răspundere contravențională, are dreptul la repararea prejudiciului material și moral cauzat, prin prisma prevederilor Codului contravențional, Codului civil și Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Instanța a reținut că cheltuielile de 9 000 lei pentru asistența juridică acordată în cauzele contravenționale, precum și cheltuielile poștale de 48,90 lei, au fost confirmate prin înscrisurile anexate la dosar și sunt reparabile. Totodată, instanța a menținut suma de 3 000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral, apreciind-o ca fiind echitabilă și proporțională cu suferințele morale suportate de reclamant, generate de sancționarea neîntemeiată și de necesitatea apărării drepturilor sale în instanță.

Cu referire la cheltuielile de asistență juridică suportate în prezenta cauză, instanța de apel a reținut caracterul real și necesar al acestora, apreciind însă că suma de 10 000 de lei acordată de prima instanță este excesivă și nu corespunde criteriului rezonabilității, în raport cu complexitatea cauzei, durata examinării acesteia și volumul activității efectiv desfășurate de avocat. În aceste condiții, instanța de apel a considerat justificată reducerea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică la suma de 4 000 de lei.

La 11 decembrie 2025, Victor Chendighelean a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Sud, sediul Comrat, din 8 iulie 2025, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, Victor Chendighelean și-a exprimat dezacordul cu soluția instanței de apel în partea referitoare la reducerea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică de la 10 000 de lei la 4 000 de lei, susținând că suma achitată avocatului a fost reală, necesară și rezonabilă, fiind justificată prin raportul privind activitatea efectuată și prin volumul serviciilor juridice prestate în cadrul examinării cauzei.

Recurentul a susținut că necesitatea angajării unui avocat și suportarea cheltuielilor de asistență juridică au fost determinate de acțiunile nelegitime ale angajaților Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției, în urma cărora a fost atras la răspundere contravențională. Acesta a considerat că, odată ce actele contravenționale au fost anulate, iar procesele contravenționale au fost încetate, cheltuielile suportate pentru apărarea drepturilor sale urmau a fi compensate integral.

În susținerea sumei de 10 000 de lei, recurentul a invocat raportul de activitate al avocatului, care reflectă serviciile juridice prestate, inclusiv studierea materialelor cauzei, întocmirea și depunerea cererii de chemare în judecată, precum și reprezentarea sa în ședințele de judecată.

Recurentul a contestat concluzia instanței de apel privind reducerea cheltuielilor de asistență juridică, susținând că aceasta nu a motivat suficient reducerea sumei de la 10 000 de lei la 4 000 de lei și că suma stabilită nu corespunde volumului activității efectiv desfășurate de avocat. Totodată, acesta a invocat tarifele recomandate pentru remunerarea activității avocaților și practica Curții Supreme de Justiție în materia compensării cheltuielilor de asistență juridică.

De asemenea, recurentul a solicitat compensarea cheltuielilor suportate în recurs, în cuantum de 2 000 de lei pentru asistență juridică și 200 de lei reprezentând taxa de timbru.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 4 ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 5

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de consolidată.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, întrucât acestea se întemeiază pe interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente, precum și pe circumstanțele stabilite în cauză.

Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat cuantumul cheltuielilor de asistență juridică prin raportare la caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. Deși a constatat că cheltuielile suportate de Victor Chendighelean sunt reale și necesare, instanța de apel a apreciat că suma de 10 000 de lei acordată de prima instanță nu corespunde pe deplin criteriului rezonabilității, având în vedere complexitatea cauzei, durata examinării acesteia și volumul activității desfășurate de avocat, motiv pentru care a redus cuantumul acestora la 4 000 de lei.

Criticile recurentului privind lipsa unei motivări suficiente a reducerii cheltuielilor de asistență juridică nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel. Or, achitarea efectivă a unui onorariu în cuantum de 10 000 de lei și prezentarea raportului privind activitatea avocatului nu determină, prin ele însele, 6 obligația instanței de a dispune compensarea integrală a acestei sume, instanța fiind ținută să aprecieze și caracterul rezonabil al cheltuielilor solicitate.

Totodată, invocarea tarifelor recomandate pentru remunerarea activității avocaților și a practicii Curții Supreme de Justiție nu justifică, în circumstanțele cauzei, compensarea integrală a onorariului achitat. Stabilirea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică se realizează în raport cu circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, complexitatea acesteia, volumul activității efectiv desfășurate de avocat și caracterul rezonabil al sumei solicitate.

În aceste împrejurări, Completul de judecată concluzionează că instanța de apel a apreciat corespunzător circumstanțele relevante pentru determinarea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică, iar argumentele invocate în recurs exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu aprecierea caracterului rezonabil al sumei acordate, fără a fi de natură să infirme concluziile instanței de apel.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul declarat de Victor Chendighelean este vădit neîntemeiat și, prin urmare, inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Chendighelean. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Elena Croitor Gheorghe Stratulat 7