2ra-304/25 — Repararea prejudiciului material și moral

La 6 martie 2023, Vladimir Arabadji a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratului Național de Securitate Publică cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iunie 2022 conducea automobilul de marca xxxxx și aproximativ la orele 16:50 min. a fost oprit de echipajul poliției de patrulare nu departe de la satul Bardar. De el s-a apropiat un colaborator de poliție și a început a vorbi cu el în limba moldovenească. Din motiv că el nu posedă această limbă, a comunicat despre acest fapt colaboratorului de poliție. Prezentând documente pentru automobil, pentru verificare la cerința colaboratorului, ultimul a început a-i explica ceva, dar el nu-l înțelegea, întrucât a vorbit în limba moldovenească. A fost chemat în mașina de serviciu și colaboratorul a început a scrie ceva. A înțeles, că acesta întocmește un proces-verbal pentru conducerea automobilului fără centura de siguranță. La întrebarea când și unde el a admis asemenea încălcare, colaboratorul a răspuns, că va scrie totul în proces-verbal și a continuat să scrie. Undeva peste 20 minute colaboratorul de poliție l-a chemat la dânsul și a spus, că trebuie să pună semnătura în procese-verbale. Erau trei procese- verbale cu privire la contravenție, întocmite în limba moldovenească, în fiecare dintre care a scris: ”nu sunt de acord cu proces-verbal, este scris în limba pe care nu o posed”, după ce a semnat procese-verbale, a primit copii de pe acestea și a plecat. Cu copiile de pe aceste procese-verbale s-a adresat către avocat, de la care a aflat, că colaboratorul de poliție a întocmit în privința lui unul dintre procese- verbale cu privire la contravenție MAI05 657658 – 25 iunie 2022 privind învinuire în comiterea contravenției prevăzute de art. 235 alin. (1) din Codul contravențional, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 450 lei. Potrivit acestui proces-verbal el a admis încălcarea Regulamentului Circulației Rutiere la 9 martie 2022 la orele 17:11 min. în Cimișlia, în s. Ciucur-Mingir. Primind o consultație de la avocat, a ajuns la concluzia privind tragerea ilegală a sa la răspundere și sancțiunea numită, întrucât nu au fost prezentate probele faptei incriminate. 1

A menționat că acest proces-verbal și decizia agentului constatator au fost contestate în instanța de judecată prin întocmirea contestației de către avocat, cu care el a încheiat un acord și a achitat serviciile acestuia. Examinarea contestației a fost numită în Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani de judecătorul Tatiana Postolachi. Pe cauză au avut loc două ședințe de judecată. Prima ședință de judecată a fost numită pentru data de 15 septembrie 2022, care a fost amânată din cauza imposibilității examinării cauzei în lipsa interpretului.

De asemenea, a explicat că împreună cu avocatul au venit în instanța de judecată din or. Comrat cu automobilul pentru a participa la examinarea cauzei, pentru ce au fost suportate cheltuieli în mărime de 481,80 lei. A doua ședință de judecată pe cauză a fost numită pentru data de 19 octombrie 2022, care a avut loc. Contestația a fost examinată și instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 17 noiembrie 2022. La 19 octombrie 2022, împreună cu avocatul au venit în instanța de judecată din or. Comrat cu un automobil pentru participare la examinarea cauzei, unde pentru deplasare din or. Comrat în or. Chișinău și înapoi au cheltuit suma de 505 lei, pentru alimentarea automobilului.

A notat că hotărârea instanței de judecată a recepționat-o prin intermediul oficiului poștal, potrivit acesteia contestația depusă a fost admisă în întregime, și s-a încetat procedura pe cauză, din motivul lipsei faptului contravenției în acțiunile lui, cu anularea sancțiunii aplicate de agent constatator. Potrivit informației instanței de judecată, hotărârea a devenit irevocabilă la 5 decembrie 2022.

În opinia reclamantului, din cauza acțiunilor ilegale din partea colaboratorului, el a fost tras ilegal la răspundere administrativă și sancționat contravențional sub formă de aplicare a punctelor de penalizare, pe care nu a comis-o. În afară de acest fapt, din cauza acțiunilor ilicite ale colaboratorului, el a fost nevoit să se adreseze către un avocat pentru acordarea asistenței juridice și a achitat taxa în mărime de 2 000 de lei. Și anume pentru ca avocatul să studieze proces-verbal cu privire la contravenție, să-i dea o consultație și să întocmească o contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție. Ulterior, el a încheiat cu avocatul un acord pentru prezentarea intereselor acestuia la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, pentru ce a achitat serviciile lui în mărime de 3 000 de lei.

A precizat că din cauza acțiunilor ilicite ale colaboratorului de poliție, el a suportat cheltuieli materiale, ce urmează a fi reparate.

Totodată, a invocat că pe parcursul a cinci luni a suportat suferințe morale, legate de faptul că s-a enervat și a retrăit din cauza acțiunilor colaboratorului organelor de drept, care i-a încălcat drepturile, a întocmit în mod ilegal în privința lui proces-verbal cu privire la contravenție în baza contravenției inexistente, l-a recunoscut vinovat și i-a numit o sancțiune ilegală. Pe parcursul întregii perioade 2 de examinare a contestației a fost nevoit periodic să se învoiască de la locul permanent de muncă şi să participe în şedinţe de judecată, ceea ce ducea la conflicte cu angajatorul.

A mai specificat că legislaţia naţională şi normele Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale сe urmează a fi aplicate la examinarea prezentei acţiuni şi admiterea acesteia sunt articolul 6 din CEDO şi Codul contravențional al RM.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 19, 2027, 2036, 2037 din Codul civil, art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1) şi alin. (11) din Codul de procedură civilă, art. 384 alin. (2) lit. u) din Cod contravențional.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâților în beneficiul său a sumei de 2 000 de lei, achitați avocatului pentru acordarea asistenței juridice conform contractului nr. 54/2022 din 27 iunie 2022 şi „bon de plată” seria QL nr. 500276 din 29 iunie 2022, şi 3 000 lei achitați avocatului pentru acordarea asistenței juridice conform contractului nr. 71/2022 din 13 septembrie 2022 şi „bon de plată” seria QL nr. 500291 din 13 septembrie 2022, cheltuielile de judecată legate de procurarea benzinei pentru automobil pentru deplasare în or. Chişinău pentru participare la ședințele de judecată în sumă de 505 lei şi 481,80 lei conform bonurilor de casă şi de control, 4 000 lei sub formă de cheltuieli de judecată achitați avocatului pentru acordarea asistenței juridice, legate de intentarea prezentei cauze civile cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, conform contractului nr. 10/2023 din 1 martie 2023 şi „bon de plată” seria QL nr. 500236 din 01 martie 2023, precum şi compensația pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 20 000 de lei.

La 16 ianuarie 2024, prin intermediul poştei electronice, Inspectoratul Național de Securitate Publică a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, pe care l-a completat la 8 aprilie 2024, solicitînd casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 18 ianuarie 2024, Vladimir Arabadji, prin intermediul poștei electronice, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitînd casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că prima instanță nu a determinat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, ceea ce constituie temei pentru casarea hotărârii în partea respingerii pretenției reclamantului privind încasarea prejudiciului moral, cu menținerea hotărârii în partea reparării prejudiciului material cauzat în urma tragerii ilegale la răspunderea contravențională și a cheltuielilor de judecată.

În acest sens, a reținut că prin hotărârea din 17 noiembrie 2022 irevocabilă a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost anulată decizia agentului constatator privind tragerea lui Vladimir Arabadji la răspundere contravențională, iar procesul contravențional a fost încetat din cauza lipsei faptului contravenției. Prin urmare, ilegalitatea acțiunilor organului împuternicit să constate contravenția este stabilită, iar Vladimir Arabadji, fiind tras ilegal la răspundere contravențională, dispune de dreptul la compensarea prejudiciului material și moral cauzat.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele Inspectoratului Național de Securitate Publică privind inaplicabilitatea Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, reținând că, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, tragerea ilegală la răspundere contravențională urmează a fi considerată echivalentă cu 4 tragerea ilegală la răspundere penală. În consecință, prima instanță just a aplicat prevederile Legii nr. 1545.

Instanța de apel considerat întemeiată încasarea prejudiciului material constituit din cheltuielile pentru asistența juridică în procesul contravențional în sumă de 5 000 de lei și cheltuielile de transport în sumă de 986,80 de lei, acestea fiind confirmate prin probele administrate. De asemenea, a considerat reale, necesare și rezonabile cheltuielile pentru asistența juridică suportate în prezenta cauză civilă în sumă de 10 000 de lei, motiv pentru care prima instanță justificat a dispus încasarea acestora.

În partea prejudiciului moral, instanța de apel nu a fost de acord cu concluzia primei instanțe privind respingerea integrală a pretenției, întrucât nu au fost apreciate în mod cuvenit consecințele acțiunilor ilicite ale agentului constatator. Instanța inferioară a reținut că Vladimir Arabadji putea suporta anumite suferințe morale și o stare de disconfort, fiind nevoit să-și piardă timpul, să apeleze la avocat și să conteste procesul-verbal întocmit neîntemeiat. Totodată, ținând cont de criteriul echității, de circumstanțele cauzei, de faptul că reclamantul a fost învinuit de comiterea unei contravenții și că procesul contravențional a fost examinat în termen rezonabil, instanța de apel a considerat echitabilă încasarea prejudiciului moral în sumă de 3 000 de lei, cu respingerea pretenției în rest.

Instanța de apel a respins și argumentul privind calitatea de pârât necorespunzător a Inspectoratului Național de Securitate Publică, reținând că, potrivit Legii nr. 1545, prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilegală a amenzii contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe. În consecință, Inspectoratul Național de Securitate Publică este organul obligat să repare prejudiciul material și moral cauzat reclamantului.

Prin decizia suplimentară din 6 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat a fost admisă cererea lui Vladimir Arabadji privind emiterea unei decizii suplimentare și s-a încasat de la Inspectoratul Național de Securitate Publică în beneficiul lui Vladimir Arabadji suma de 4 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice suportate la examinarea cauzei în instanța de apel.

În esență, în argumentarea recursului, a indicat că instanțele inferioare nu au stabilit corect raportul juridic dedus judecății, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și nu au dat o apreciere completă și obiectivă probelor administrate.

Recurentul a opinat că sunt neîntemeiate pretențiile privind repararea prejudiciului material și moral, susținând că acțiunile agentului constatator nu pot fi calificate drept ilicite, întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele competenței legale. Totodată, a invocat faptul că hotărârea pronunțată în cauza contravențională nu conține o constatare expresă privind caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator, condiție pe care o consideră necesară pentru nașterea dreptului la despăgubiri.

Referitor la prejudiciul moral, Inspectoratul a susținut că Vladimir Arabadji nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente existența unor suferințe fizice sau psihice care să justifice acordarea despăgubirii, apreciind critic încasarea sumei de 3 000 lei cu acest titlu.

Cu privire la cheltuielile pentru asistență juridică, recurentul a afirmat că acestea trebuie să fie reale, necesare și rezonabile, iar reclamantul nu ar fi justificat mărimea sumelor solicitate, fiind prezentate contractele și bonurile de plată fără indicarea suficientă a acțiunilor concrete efectuate de avocat și a legăturii acestora cu cauza. Din aceleași considerente, a contestat și suma de 4 000 de lei acordată prin decizia suplimentară pentru asistența juridică în instanța de apel, apreciind cheltuielile solicitate ca nejustificate.

Recurentul a contestat și încasarea cheltuielilor de deplasare în sumă de 986,80 de lei, susținând că au fost prezentate doar bonurile de alimentare cu combustibil, fără probe privind consumul și caracteristicile tehnice ale mijlocului de transport care să confirme cuantumul cheltuielilor suportate.

În consecință, Inspectoratul Național de Securitate Publică a considerat neîntemeiate soluțiile instanțelor inferioare privind repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată, invocând încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. 6

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 7

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de substanțială.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia și decizia suplimentară a instanței de apel, nu constituie temei de casare a acestora, deoarece, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

La caz, completul de judecată constată că argumentele recursului, deși sunt prezentate sub forma unor critici privind aplicarea normelor de drept material și procedural, urmăresc în esență reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate, precum și reconsiderarea concluziilor la care a ajuns instanța de apel. Or, simplul dezacord al părții cu soluția pronunțată și reiterarea argumentelor examinate de instanța de apel nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unei încălcări esențiale sau a unei aplicări eronate a normelor de drept în sensul temeiurilor de recurs invocate de recurent.

Completul de judecată reține că instanța de apel a răspuns argumentelor esențiale ale Inspectoratului Național de Securitate Publică, a expus motivele pentru care le-a respins și a justificat soluția adoptată atât în privința dreptului lui Vladimir Arabadji la repararea prejudiciului, cât și în privința prejudiciului material, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată. Faptul că recurentul nu este de acord cu aceste concluzii nu echivalează cu demonstrarea unei erori de drept care să impună examinarea recursului în fond.

În aceste circumstanțe, completul de judecată conchide că argumentele invocate în cererea de recurs nu demonstrează existența unor temeiuri care să 8 justifice examinarea recursului în fond, criticile formulate constituind, în esență, o reiterare a argumentelor examinate de instanța de apel și o solicitare de reapreciere a probelor și a circumstanțelor cauzei.

În lipsa unor erori de drept, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia și decizia suplimentară atacate sunt legale și întemeiate.

În această ordine de idei, se reține că decizia și decizia suplimentară a instanței de apel au fost pronunțate în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Național de Securitate Publică, împotriva deciziei din 20 noiembrie 2024 și a deciziei suplimentare din 6 martie 2025 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 9