2ra-202/25 — Recuperarea prejudiciului material

La 15 mai 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Moldovatransgaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Răzvanț și a Societății cu Răspundere Limitată „Nica” solicitând repararea prejudiciului material în sumă de 92 546,66 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 8 noiembrie 2017, în procesul monitorizării funcționării sistemului de transport al gazelor naturale, a fost depistată pierderea fluxului de transmitere a datelor pe direcția sudică. În urma verificărilor efectuate, la 10 noiembrie 2017 s-a constatat deteriorarea cablului liniei de telecomunicații pe tronsonul gazoductului magistral Odessa–Chișinău (km 131–132), precum și deteriorarea mecanică a corpului țevii gazoductului la km 131,3, ca urmare a executării unor lucrări de construcție a unui sistem de alimentare cu apă în zona respectivă.

Reclamanta s-a adresat Inspectoratului de Poliție Anenii Noi, iar în urma documentării cazului, agentul constatator a stabilit că persoana responsabilă este Mihail Răzvanț, inginer în cadrul S.R.L. „Nica”. Prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03905296 din 8 decembrie 2017, acesta a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 104 Cod contravențional.

S.R.L. „Moldovatransgaz” a înlăturat defecțiunile din cont propriu, iar valoarea totală a cheltuielilor pentru remedierea cablului și repararea conductei deteriorate constituie 92 546,66 lei, conform calculului anexat.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. f), art. 10, art. 11 lit. g), art. 14 și art. 1398 alin. (1) Cod civil, susținând obligația autorului faptei ilicite de a repara integral prejudiciul cauzat. Totodată, având în vedere că Mihail Răzvanț a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar utilajul utilizat aparține S.R.L. „Nica”, a invocat și prevederile art. 1410 Cod civil privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit, solicitând atragerea în calitate de copârât a societății respective. 1

Întrucât pârâții au refuzat repararea prejudiciului pe cale amiabilă, reclamanta a solicitat obligarea acestora la compensarea integrală a prejudiciului material, în temeiul art. 1416 alin. (2) Cod civil.

S-a dispus încasarea de la S.R.L. „Nica” în beneficiul S.R.L. „Moldovatransgaz” a cheltuielilor de judecată suportate în apel (taxa de stat și taxa de timbru) în sumă de 2 866,80 lei.

În motivarea deciziei instanța de apel a reținut, că la 8 noiembrie 2017 Serviciul de dispecerat al S.R.L. „Moldovatransgaz” a depistat pierderea fluxului de transmitere a datelor pe direcția sudică, iar în urma verificărilor efectuate la 10 noiembrie 2017 s-a constatat deteriorarea cablului de telecomunicații și a corpului conductei gazoductului magistral Odessa–Chișinău (km 131,3), produsă în cadrul unor lucrări de construcție executate în zona de protecție, fără coordonarea cu operatorul de sistem și cu încălcarea restricțiilor legale aplicabile. 2

Instanța a constatat că S.R.L. „Moldovatransgaz” avea calitatea de operator licențiat de transport al gazelor naturale, iar conductele de gaze naturale constituiau obiecte industriale periculoase, fiind instituit un regim juridic special al zonelor de protecție, în care efectuarea săpăturilor și a lucrărilor era interzisă fără acordul operatorului.

Totodată, s-a reținut că Inspectoratul de Poliție Anenii Noi a documentat cazul, iar prin procesul-verbal contravențional nr. MAI03905296 din 8 decembrie 2017, rămas necontestat, Mihail Răzvanț, angajat al S.R.L. „Nica”, a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 104 Cod contravențional, circumstanțe ce au avut relevanță probatorie în cauza civilă.

Instanța de apel a mai reținut că, în cadrul procesului, la cererea pârâților, a fost dispusă expertiza judiciară, iar prin raportul CNEJ nr. 806–813 din 14 iunie 2023 s-a confirmat că volumul lucrărilor și costurile suportate pentru remedierea deteriorărilor corespundeau metodologiei aprobate și coincideau cu suma pretinsă de reclamantă – 92 546,66 lei. În aceste condiții, instanța de apel a apreciat eronată respingerea neîntemeiată a raportului de expertiză de către prima instanță, precum și deducerea arbitrară a unui prejudiciu de 3 652,40 lei, pe baza unor înscrisuri selectate fragmentar, inclusiv a unui proces-verbal atașat greșit care nu viza cazul dedus judecății.

Aplicând legea materială în vigoare la data producerii faptei (noiembrie 2017), instanța de apel a concluzionat că prejudiciul a fost cauzat prin utilizarea unui izvor de pericol sporit (tehnică de construcții aparținând S.R.L. „Nica”), astfel că obligația de reparare revenea posesorului izvorului de pericol sporit – S.R.L. „Nica”. Pretenția față de Mihail Răzvanț a fost considerată neîntemeiată, întrucât acesta a acționat ca salariat în executarea atribuțiilor de serviciu, răspunderea revenind angajatorului.

Instanța de apel a dispus încasarea de la S.R.L. „Nica” a prejudiciului material în sumă de 92 546,66 lei și a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă la fond și în apel (taxa de stat și taxa de timbru), potrivit art. 82 și art. 94 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, recurenta a invocat temeiurile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) CPC, susținând, încălcarea normelor de drept material și procedural și 3 aprecierea eronată a probelor. A susținut că instanța de apel ar fi acordat valoare probatorie nejustificată înscrisurilor prezentate de reclamantă și raportului de expertiză judiciară nr. 806–813 din 14 iunie 2023, pe care îl consideră întocmit exclusiv în baza actelor reclamantei, în contradicție cu constatările din actul de examinare la fața locului și planșele foto. Totodată, a susținut că prejudiciul material ar fi fost stabilit greșit, iar cuantumul dovedit ar fi doar cel rezultat din cheltuielile efective reflectate în actele de casare și calculul costurilor de funcționare (3 652,40 lei), restul pretențiilor fiind neîntemeiate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nica”, Completul de judecată constată că acesta nu se încadrează în limitele art. 432 Cod de procedură civilă, criticile formulate vizând, în esență, reaprecierea probelor administrate și a cuantumului prejudiciului material stabilit de instanța de apel.

Recurenta a susținut că instanța de apel ar fi apreciat eronat raportul de expertiză judiciară nr. 806–813 din 14 iunie 2023 și înscrisurile prezentate de reclamantă, precum și că prejudiciul ar fi fost dovedit doar în cuantum de 3 652,40 lei. Totuși, aceste susțineri reiau apărări examinate și înlăturate motivat de instanța de apel, care a argumentat temeinic de ce raportul de expertiză este pertinent și concludent, iar concluziile instanței de fond au fost eronate.

Contrar afirmațiilor recurentei, instanța de apel a analizat în detaliu actele de casare, calculul cheltuielilor, obiecțiile privind materialele utilizate, precum și incidența răspunderii pentru prejudiciul cauzat printr-un izvor de pericol sporit, stabilind în mod întemeiat existența faptei ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, precum și obligația pârâtei SRL „Nica” de a repara integral prejudiciul.

Recurenta nu indică norme concrete de drept material aplicate greșit și nici încălcări procedurale esențiale care să atragă incidența art. 432 Cod de procedură civilă, limitându-se la contestarea modului de apreciere a probelor și la reiterarea propriei interpretări asupra situației de fapt.

Criticile privind pretinsa neconcordanță între înscrisuri, planșele foto și raportul de expertiză țin de evaluarea probatoriului, atribuție ce aparține instanței de apel și care nu poate fi supusă cenzurii în recurs în lipsa demonstrării unei erori de drept.

Completul de judecată reține că motivele invocate nu relevă încălcări ale normelor de drept material sau procedural, ci exprimă dezacordul recurentei față 5 de soluția pronunțată și tind la o reexaminare a fondului cauzei, inadmisibilă în procedura de recurs.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Nica”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6