- Dosarul nr.
- 2ra-981/24
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 mai 2026
- Părțile
- IMGFL nr. 21 din Chisinau in procedura falimentului vs Pantea Lilia
- Pe scurt
- Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-981/24 — Încasarea datoriei
ÎNCHEIERE
privind inadmisibilitatea recursului în cauza civilă Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) împotriva Liliei Pantea (încasarea datoriei) împotriva deciziei din 26 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, Dosarul nr. 2ra-981/24 PIGD Nr. 2-22076796-01-2ra-12082024 Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei. Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Jomiru-Niculiță) Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Dutca, M. Anton) 13 mai 2026 Textul corespunde originalului Examinând în lipsa părților recursul declarat de Lilia Pantea, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Stela Procopciuc, Președinte, Ion Munteanu, Gheorghe Stratulat, judecători constată următoarele: ÎN FAPT
La 31 mai 2022, ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Pantea, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă totală de 4 081,92 lei, acumulată la locul de consum – *****, compusă din: 2 343,40 lei cu titlu de datorie pentru serviciul de energie termică, acumulată în perioada 01 noiembrie 2019 – 01 mai 2022; 424,52 lei cu titlu de datorie pentru apă potabilă, acumulată în perioada 01 decembrie 2020 – 01 ianuarie 2021; și 1 314 lei cu titlu de datorie pentru consumul serviciilor comunale.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat că neonorarea obligațiilor de plată de către proprietarii și locatarii blocurilor locative gestionate de ÎMGFL nr. 21 a condus la incapacitatea de plată a acesteia și la starea de faliment. A menționat că locatarii au beneficiat nemijlocit de serviciile prestate și au obligația de a achita contravaloarea acestora conform facturilor primite, iar în caz de neachitare, ÎMGFL nr. 21 este în drept și are obligația să acționeze consumatorii în judecată pentru stingerea datoriilor acumulate față de prestatorii serviciilor comunale.
Conform informațiilor din registrul bunurilor imobile, *****, este înregistrat cu drept de proprietate pe numele Liliei Pantea, iar potrivit contului personal al apartamentului deținut de ÎMGFL nr. 21, pârâta domiciliază în acest imobil și pe numele acesteia sunt calculate serviciile comunale.
La 16 septembrie 2022, Lilia Pantea a înaintat acțiune reconvențională împotriva ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului), solicitând efectuarea recalculării datoriei pentru consumul serviciilor locativ-comunale.
În motivarea acțiunii reconvenționale, Pantea Lilia a indicat că datoria pentru agent termic s-a creat în perioada 01 noiembrie 2019 – 01 mai 2022, însă apartamentul nr. 29 este debranșat de la agentul termic. A arătat că la 3 ianuarie 2022 a depus la ÎMGFL nr. 21 o cerere pentru ieșirea la fața locului și constatarea debranșării, cerere care nu a fost executată. A susținut că includerea în factură a plății pentru serviciile de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat, fără a lua în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui 1 caz, este neîntemeiată și că prin impunerea la plată pentru servicii neprestrate i se încalcă dreptul de proprietate.
Cu referire la serviciile locative și comunale, Lilia Pantea a susținut că în facturile de plată era inclusă „cota-parte a volumului de apă potabilă”, reprezentând un volum suplimentar de apă inclus fără temei legal, contrar Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și Regulamentului ANRE nr. 271/2015 din 16 decembrie 2015.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
7. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 mai 2023, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) și a fost respinsă acțiunea reconvențională înaintată de Pantea Lilia. S-a încasat de la Pantea Lilia în beneficiul ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului): 2 343,40 lei cu titlu de datorie pentru serviciul de energie termică, acumulată în perioada 01 noiembrie 2019 – 01 mai 2022; 424,52 lei cu titlu de datorie pentru serviciul de apă potabilă, acumulată în perioada 01 decembrie 2020 – 01 ianuarie 2021; și 1 314 lei cu titlu de datorie pentru consumul serviciilor comunale, acumulată în perioada 01 decembrie 2020 – 01 mai 2022, la locul de consum – *****.
S-a încasat de la Pantea Lilia în beneficiul statului suma de 150 lei cu titlu de taxă de stat.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
8. La 22 mai 2023, Lilia Pantea, prin intermediul avocatului Alexei Croitor, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 mai 2023. La 27 septembrie 2023 a depus cererea de apel motivată, prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă, cu obligarea ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) să efectueze recalculul pentru consumul serviciilor locativ-comunale și să excludă cota-parte a volumului de apă potabilă incluse în facturile pentru servicii comunale.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
9. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2024, a fost respins apelul declarat de Pantea Lilia, prin intermediul avocatului Alexei Croitor, și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 mai 2023.
Instanța de apel a apreciat ca întemeiată hotărârea primei instanțe în privința admiterii cerințelor ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) și a 2 încasării datoriei de la Lilia Pantea, reținând că din informația despre sumele calculate și achitate pentru serviciile de încălzire, eliberată de SRL „Info Bon” rezultă acumularea datoriilor pentru încălzire în sumă de 2 343,40 lei, acumulate până la 01 mai 2022, iar potrivit informațiilor despre achitarea serviciilor locativ- comunale, proprietarul apartamentului a înregistrat o datorie de 424,52 lei pentru apă potabilă și 1 314 lei la serviciile comunale.
Cu referire la argumentele apelantei privind debranșarea de la rețeaua de energie termică, instanța de apel a constatat că, potrivit normelor legale aplicabile, locatarul sau proprietarul bunului imobil debranșat de la agentul termic este obligat să achite o parte din consumul agentului termic. Instanța a reținut că, în temeiul art. 118 și art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Lilia Pantea urma să probeze că nu beneficiază de serviciile comunale, fapt care nu a fost demonstrat nici în prima instanță și nici în instanța de apel.
Instanța de apel a invocat prevederile pct. 8, 81 și 86 din Anexa nr. 7 a Regulamentului aprobat prin HG nr. 191 din 19 februarie 2002, care stabilesc că în cazul deconectării integrale a apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire, consumatorul este obligat să achite plata pentru încălzire în cuantumul procentual prevăzut de normele respective, inclusiv pentru acoperirea pierderilor normative de energie termică și a necesității încălzirii locurilor de uz comun.
Referitor la argumentele apelantei privind includerea „cota-parte a volumului de apă potabilă în facturi”, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 și pct. 116 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrare al ANRE nr. 271 din 16 decembrie 2015, volumul înregistrat de contorul comun de la branșamentul blocului locativ, dar nedistribuit în baza indicațiilor contoarelor individuale, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporțional consumului înregistrat. Instanța de apel a constatat că, în toată perioada litigioasă, Pantea Lilia nu a prezentat regulat indicii de pe contor, fapt determinant pentru calcularea normei sanitare conform Anexei 5 alin. 14 din HG nr. 191 din 19 februarie 2002.
De asemenea, a reținut că apelanta nu a efectuat în termenul stabilit verificarea metrologică a echipamentului de măsurare, ultima verificare fiind efectuată în mai 2017, iar următoarea – în noiembrie 2022, cu depășirea termenului prevăzut. Instanța de apel a concluzionat că argumentele invocate în cererea de apel sunt neîntemeiate, că apelanta nu a prezentat probe concludente și pertinente referitor la netemeinicia pretențiilor ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului) și că hotărârea primei instanțe este întemeiată și legală, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă și nepărtinitoare a tuturor probelor din dosar.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
3
La 12 august 2024, Pantea Lilia, prin intermediul avocatului Alexei Croitor, a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2024, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei în instanța de apel pentru reexaminarea apelului declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 mai 2023.
Ca temeiuri de recurs, recurenta a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că hotărârea și decizia se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Recurenta a susținut că *****, mun. Chișinău, este debranșat de la agentul termic, iar includerea în factură a plății pentru serviciile de încălzire în cazul apartamentelor deconectate de la sistemul centralizat, fără a lua în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz particular, este neîntemeiată. A arătat că la 3 ianuarie 2022 a depus la ÎMGFL nr. 21 o cerere pentru ieșirea la fața locului și constatarea debranșării, cerere care nu a fost executată.
Recurenta a invocat Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 3 martie 2022, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității art. 42 alin. (12) din Legea nr. 92/2014 cu privire la energia termică și promovarea cogenerării, susținând că prevederile acestei legi nu asigură un echilibru corect între interesele concurente și că dreptul de proprietate al persoanelor vizate este încălcat. Prin impunerea la plată pentru servicii de încălzire neprestrate i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 46 din Constituție.
Recurenta a criticat includerea în facturi a „cota-parte a volumului de apă potabilă, susținând că aceasta contravine Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303/2013 și Regulamentului ANRE nr. 271/2015. Prin modificările legislative operate ar fi fost excluse prevederile care permiteau repartizarea adăugătoare a volumului nedistribuit de apă înregistrat la contorul comun al blocului.
Lilia Pantea a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că hotărârea primei instanțe nu a fost motivată în mod corespunzător, în special prin prisma Legii privind protecția consumatorilor, a Legii nr. 75/2015 cu privire la locuințe și a HG nr. 191/2002.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
21. Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: 4 „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
26. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 26 martie 2024.
Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 12 iunie 2024 (Vol. II, 151). Prin urmare, recursul declarat la 12 august 2024 este considerat a fi depus în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. 5
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.
Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a verificat multiaspectual criticile formulate de Lilia Pantea în apel și a reținut, în baza înscrisurilor administrate, existența datoriei pretinse de ÎMGFL nr. 21 din Chișinău (în procedura falimentului). Instanța de apel a examinat argumentul privind debranșarea apartamentului de la sistemul centralizat de încălzire și a explicat că această împrejurare nu exclude, prin ea însăși, obligația proprietarului de a suporta plățile stabilite pentru pierderile normative și pentru încălzirea locurilor de uz comun.
De asemenea, instanța de apel a dat un răspuns explicit criticii referitoare la includerea în facturi a cotei-părți a volumului de apă potabilă, reținând că 6 repartizarea suplimentară a volumului nedistribuit s-a realizat în raport cu datele de evidență disponibile, iar recurenta nu a prezentat regulat indicii contoarelor individuale și nici nu a asigurat în termen verificarea metrologică a echipamentului de măsurare.
În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Lilia Pantea, reprezentată de avocatul Alexei Croitor ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Lilia Pantea, reprezentată de avocatul Alexei Croitor. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7