SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 192756/96 C.B. și altele împotriva Italiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 24 martie 2022 într-un comitet compus din Alena Poláčková, președinte, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători, și Viktoriya Maradudina, Grefiere adjunctă a secțiunii f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 martie 2016, având în vedere declarația guvernului pârât care invită Curtea să elimine o parte din cererea de rol, Având în vedere decizia d Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Scolamiero, avocat care își desfășoară activitatea la Napoli. Cererea lor ridica obiecții întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenție (neplata reevaluării la care aveau dreptul în sensul legii nr. 210/92). Cererea ridica, de asemenea, obiecțiuni întemeiate pe articolele 2, 8, 13 și 17 din convenție. Întrebările care țin de posibilitatea ca litigiul să fi fost soluționat sau că nu se mai justifică continuarea examinării acestei cereri, având în vedere executarea hotărârii pilot M.C. și altele, precum Italia 5376/11, 3 septembrie 2013) au fost comunicate guvernului italian ( ÎN DREPT Guvernul a informat Curtea că a propus pronunțarea unei declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor ridicate de obiecțiile celor treizeci și patru de reclamanți indicați n 3, 4, 5, 7, 8, 10, 12, 13, 15, 17, 19, 20, 22, 24, 25, 26, 29, 30, 32, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 44, 48, 49, 55, 57, 60 și 63 din lista din anexă. Această declarație a fost primită de Curte la 21 iunie 2021. Scrisoarea ca răspuns a reclamanților a fost primită la 30 septembrie 2021. Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. El propune să se plătească celor 34 de reclamanți menționați în anexă plata restanțelor cumulate cu titlu de reevaluare a despăgubirii suplimentare pentru prejudiciul material suferit, precum și 6 000 EUR (EUR) ca compensație morală și cheltuieli și cheltuieli de judecată. Guvernul solicită Curții să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alin. (c) din Convenție. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu au fost plătite în acest termen, Ö s Õ angajat să le majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii declarației unilaterale au fost transmise reclamanților cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care să indice că au acceptat termenii declarației. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să elimine o cauză din rol dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI. Jurisprudența Curții în materie de proces echitabil și principiul preeminenței dreptului, consacrate prin art. 6 alineatul (1) din convenție, este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, M.C. și alții, citată anterior). Având în vedere concesiile pe care le conțin declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii (suma care este conformă cu cea alocată în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii referitoare la cei 34 de solicitanți menționați în anexă, destinatari ai unei declarații unilaterale (articolul (c)).În plus, în lumina considerentelor menționate anterior, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu impune, de asemenea, pe lângă aceasta pe lângă examinarea acestei părți a cererii (articolul in fine) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea, referitoare la cei 34 de reclamanți menționați mai sus, ar putea fi reinclusă la rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, cererea referitoare la cei 34 de reclamanți menționați în anexă ar trebui eliminată din rol ca fiind destinatari ai unei declarații unilaterale. 2 În lista din anexă, Curtea arată că, în observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, reprezentantul reclamantului a semnalat că cererea sa constituie un dublon în raport cu cererea nr. 27686/18 G.A. Italia Prin urmare, reprezentantul reclamantului a informat grefa că clientul său nu mai dorește să mențină această cerere în fața Curții. Având în vedere cele de mai sus și în lipsa unor circumstanțe speciale care afectează respectarea drepturilor garantate de convenție și a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării părții din cererea formulată de dl G.A. în sensul articolului (a) din convenție. Prin urmare, această parte a cererii de rol trebuie eliminată. În ceea ce privește ceilalți solicitanți, precum și restul obiecțiunilor ridicate în această cerere, întemeiate pe articolele 2, 8, 13 și 17 din convenție, Curtea a examinat prezenta cerere și constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în litigiu intră în sfera sa de competență, că aceste obiecțiuni nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție, fie nu dezvăluie nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât în ceea ce privește obiecțiile întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenție introduse de cei 34 de reclamanți menționați în anexă ca destinatari ai acestei declarații unilaterale, precum și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate. de a elimina această parte a cererii de rol în temeiul articolului (c) din convenție decide să elimine din rol partea cererii depuse de dl G.A., în temeiul articolului (a) din convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 aprilie 2022. Viktoriya Maradudiana Alena Poláčková Modulul adjunct f.f. Președinte Anexă Prenume (Anonymat) Anul nașterii și al decesului, dacă este cazul, Solicitanți pentru care guvernul C.B. 1943 G.A. 1939 M.A. 1955 Declarația unilaterală G.A. 1959 Declarația unilaterală V.A. 1966 Declarația unilaterală A.A. 1939 G.B. 1974 Declarația unilaterală G.B. 1954 Declarația unilaterală A.A. 1950 10. T.C. 1966 Declarația unilaterală 11. D.C. 1984 12. G.C. 1986 Declarație unilaterală 13. M.C. 1984 Declarație unilaterală 14. G.C. 1963 15. M.C. 1977 Declarație unilaterală 16. A.C. 1954 Declarație unilaterală 17. O.C. 1976 Declarație unilaterală 18. G.C. 1946 19. R.D. 1942 Declarație unilaterală 20. G.D. 1944 Declarație unilaterală 21. G.D. 1948 22. V.D. 1947 Declarație unilaterală 23. M.D. 1973 24. R.D. 1955 Declarație unilaterală 25. FD. 1949 Declarație unilaterală 26. RD. 1981 Declarație unilaterală 27. R.D. 1970 28. G.D. 1933 29. L. 1970 Declarație unilaterală 30. A. D. 1957 Declarație unilaterală 31. E. 1955 32. E 1987 Declarație unilaterală 33. A. E. 1959 Declarație unilaterală 34. R.F. 1944 Declarație unilaterală 35. F. 1939 36. D.F. 1950 Declarație unilaterală 37. I.F. 1936 38. G.F. 1947 Declarație unilaterală 39. N.G. 1947 Declarație unilaterală 40. A. G. 1941 Declarație unilaterală 41. F. G. 1984 Declarație unilaterală 42. L. G. 1950 43. P. 1966 44. A. M. 1949 Declarație unilaterală 45. A. M. 1981 46. F. M. 1961 47. G. 1939 48. M. N. 1952 Declarație unilaterală 49. R. O. 1957 Declarație unilaterală 50. T. P. 1956 51. F. P. 1949 52. M. 1975 53. F. R. 1971 54. G. S. 1936 55. T.S. 1947 Declarație unilaterală 56. F.S. 1939 57. P.S. 1948 Declarație unilaterală 58. F.S. 1958 59. E.S. 1950 60. F.S. 1946 Declarație unilaterală 61. V.T. 1945 62. N.T. Moștenitori M.T. și M.T. 1942, 2021 63. M.V. 1981 Declarație unilaterală
Requête n
o
19275/16
C.B. et autres
contre l’Italie
(voir tableau en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 24
mars 2022 en un comité composé de
:
Alena Poláčková,
présidente,
Raffaele Sabato,
Davor Derenčinović,
juges,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mars 2016,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer une partie de la requête du rôle,
Vu la décision d’accorder d’office l’anonymat aux requérants (article
47 §
4 du règlement de la Cour),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des requérants se trouve dans le tableau joint en annexe.
Les requérants ont été représentés devant la Cour par M
e
Leur requête soulevait des griefs tirés de l’article
6 § 1 de la Convention (non-paiement de la réévaluation de l’indemnité complémentaire à laquelle ils avaient droit au sens de la loi n
o
210/92). La requête soulevait aussi des griefs tirés des articles 2, 8, 13 et 17 de la Convention. Des questions tenant à la possibilité que le litige ait été résolu ou qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette requête au vu de l’exécution de l’arrêt pilote
M.C.
et autres c.
Italie
(n
o
5376/11, 3
septembre 2013) ont été communiqués au gouvernement italien («
le Gouvernement
»).
Le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par les griefs des trente-quatre requérants indiqués aux n
os
3, 4, 5, 7, 8, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 19, 20, 22, 24, 25, 26, 29, 30, 32, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 44, 48, 49, 55, 57, 60 et 63 dans la liste en annexe. Cette déclaration est parvenue à la Cour le 21 juin 2021. La lettre en réponse des requérants a été reçue le 30
septembre 2021.
Le Gouvernement reconnaît qu’il y eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. Il offre de verser aux trente-quatre requérants indiqués dans la liste en annexe le paiement des arriérés cumulés à titre de réévaluation de l’indemnité complémentaire pour le dommage matériel subi ainsi que 6
000 euros (EUR) à titre de dédommagement moral et de frais et dépens. Le Gouvernement invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 §
1
c) de la Convention. Ces sommes seront payables dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elles n’étaient pas versées dans ce délai, le Gouvernement s’engage à les majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis aux requérants plusieurs semaines avant la date de cette décision. La Cour n’a pas reçu de réponse des requérants indiquant qu’ils acceptaient les termes de la déclaration.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La jurisprudence de la Cour en matière de procès équitable et du principe de la prééminence du droit, consacrés par l’article 6 § 1 de la Convention, est claire et abondante (voir, par exemple,
M.C.
et autres
, précité).
Eu égard aux concessions que renferment la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée (montant qui est conforme à celui alloué dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête concernant les trente-quatre requérants indiqués dans la liste en annexe, destinataires d’une déclaration unilatérale (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête, concernant les trente-quatre requérants indiqués ci-dessus, pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), nº
18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer du rôle la requête concernant les trente-quatre requérants indiqués dans la liste en annexe comme étant destinataires d’une déclaration unilatérale.
Pour ce qui est du requérant M. G.A., indiqué au n
o
2 dans la liste en annexe, la Cour relève que, dans ses observations en réponse à celles du Gouvernement, le représentant du requérant a signalé que sa requête constitue un doublon par rapport à la requête n
o
27686/18
G.A c. Italie
, dans laquelle le requérant soulève les mêmes griefs. Le représentant du requérant a donc informé le greffe que son client ne souhaite plus maintenir cette requête devant la Cour.
À la lumière de ce qui précède et en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la partie de la requête introduite par M. G.A. au sens de l’article
37
§
1
a) de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer cette partie de la requête du rôle.
Concernant les autres requérants ainsi que le restant des griefs soulevés dans cette requête, tirés des articles 2, 8, 13 et 17 de la Convention, la Cour a examiné la présente requête et constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que ces griefs soit ne remplissent pas les critères de recevabilité énoncés aux articles
34 et
35 de la Convention, soit
ne révèlent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en tant que manifestement mal fondée en application de l’article 35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur pour ce qui est des griefs tirés de l’article 6 § 1 de la Convention introduits par les trente-quatre requérants indiqués dans la liste en annexe comme étant destinataires de cette déclaration unilatérale, et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer cette partie de la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention
;
Décide
de rayer du rôle la partie de la requête introduite par M. G.A., en vertu de l’article
37
§
1
a) de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Fait en français puis communiqué par écrit le 14 avril 2022.
Viktoriya Maradudina
Alena Poláčková
Greffière adjointe f.f.
Présidente
N
o
Prénom NOM
(Anonymat)
Année de naissance et de décès le cas échéant
Requérants pour lesquels une déclaration unilatérale a été présentée par le Gouvernement
1.
C.B.
1943
-
2.
G.A.
1939
-
3.
M.A.
1955
Déclaration unilatérale
4.
G.A.
1959
Déclaration unilatérale
5.
V.A.
1966
Déclaration unilatérale
6.
A.A.
1939
-
7.
G.B.
1974
Déclaration unilatérale
8.
G.B.
1954
Déclaration unilatérale
9.
A.A.
1950
-
10.
T.C.
1966
Déclaration unilatérale
11.
D.C.
1984
-
12.
G.C.
1986
Déclaration unilatérale
13.
M.C.
1984
Déclaration unilatérale
14.
G.C.
1963
-
15.
M.C.
1977
Déclaration unilatérale
16.
A.C.
1954
Déclaration unilatérale
17.
O.C.
1976
Déclaration unilatérale
18.
G.C.
1946
-
19.
R.D.
1942
Déclaration unilatérale
20.
G.D.
1944
Déclaration unilatérale
21.
G.D.
1948
-
22.
V.D.
1947
Déclaration unilatérale
23.
M.D.
1973
-
24.
R.D.
1955
Déclaration unilatérale
25.
F.D.
1949
Déclaration unilatérale
26.
R.D.
1981
Déclaration unilatérale
27.
R.D.
1970
-
28.
G.D.
1933
-
29.
L.D.
1970
Déclaration unilatérale
30.
A.D.
1957
Déclaration unilatérale
31.
M.E.
1955
-
32.
C.E.
1987
Déclaration unilatérale
33.
A.E.
1959
Déclaration unilatérale
34.
R.F.
1944
Déclaration unilatérale
35.
F.F.
1939
-
36.
D.F.
1950
Déclaration unilatérale
37.
I.F.
1936
-
38.
G.F.
1947
Déclaration unilatérale
39.
N.G.
1947
Déclaration unilatérale
40.
A.G.
1941
Déclaration unilatérale
41.
F.G.
1984
Déclaration unilatérale
42.
L.G.
1950
-
43.
P.M.
1966
-
44.
A.M.
1949
Déclaration unilatérale
45.
A.M.
1981
-
46.
F.M.
1961
-
47.
G.M.
1939
-
48.
M.N.
1952
Déclaration unilatérale
49.
R.O.
1957
Déclaration unilatérale
50.
T.P.
1956
-
51.
F.P.
1949
-
52.
M.P.
1975
-
53.
F.R.
1971
-
54.
G.S.
1936
-
55.
T.S.
1947
Déclaration unilatérale
56.
F.S.
1939
-
57.
P.S.
1948
Déclaration unilatérale
58.
F.S.
1958
-
59.
E.S.
1950
-
60.
F.S.
1946
Déclaration unilatérale
61.
V.T.
1945
-
62.
N.T.
Héritiers
:
M.T. et
M.T.
1942
2021
-
63.
M.V.
1981
Déclaration unilatérale