2r-135/26 — Încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată

La 16 mai 2025, Oxana Macovei (Tiajco) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anatolie Gorceac privind încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Oxana Macovei (Tiajco) (f.d. 48).

La 12 noiembrie 2025, Anatolie Gorceac a depus apel nemotivat, iar la 13 februarie 2026 a prezentat cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 07 octombrie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată înaintată de Oxana Macovei (f.d.57-58).

Prin încheierea din 17 februarie 2026 a Curţii de Apel Centru, s-a restituit apelul declarat de Anatolie Gorceac împotriva hotărârii din 07 octombrie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. S-a remis apelantului Anatolie Gorceac cererea de apel declarat în prezenta cauză civilă (f.d.82-84).

La 17 martie 2026, Anatolie Gorceac a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 17 februarie 2026 a Curţii de Apel Centru, solicitând casarea acesteia cu constatarea depunerii în termen a apelului său și remiterea cauzei în instanța de apel întru judecarea în fond a cererii de apel (f.d.86-92).

În susținerea recursului, Gorceac Anatolie a invocat că încheierea din 17 februarie 2026 a Curtea de Apel Centru este ilegală, deoarece instanța de apel a constatat eronat tardivitatea apelului și a aplicat greșit normele privind calculul termenelor procedurale. Recurentul a susținut că dispozitivul hotărârii primei instanțe i-a fost comunicat la 15 octombrie 2025, iar termenul de apel de 30 de zile urma să expire la 14 noiembrie 2025, astfel încât apelul depus la 12 noiembrie 2025 a fost exercitat în termen legal.

În acest sens, recurentul a invocat prevederile art. 111–113 și art. 362 CPC, susținând că sancțiunea decăderii și restituirea apelului puteau interveni doar în cazul depășirii efective a termenului procedural, circumstanță care, în opinia sa, lipsea în speță. Totodată, acesta a arătat că 1 instanța de apel a reținut greșit necesitatea depunerii unei cereri de repunere în termen, or, instituția repunerii în termen este aplicabilă exclusiv în situația pierderii termenului legal.

De asemenea, recurentul a invocat încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil garantate de art. 6 CEDO, susținând că interpretarea excesiv de formalistă a normelor procedurale și restituirea apelului depus în termen constituie o restrângere disproporționată a accesului la instanță.

La 15 aprilie 2026, în adresa reprezentantului Oxanei Macovei, avocatului Vladimir Curmeli a fost expediată copia cererii de recurs depuse de Anatolie Gorceac.

Până la data stabilită pentru examinarea recursului depus de Anatolie Gorceac, intimata nu a prezentat referință în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurent.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.” 2

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”. 3

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanţei la data emiterii.”

Art. 385 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

În continuare, coroborând dispozițiile art. 362 alin. (1), art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată concluzia Curții de Apel Centru referitoare la faptul că Anatolie Gorceac a depus apelul, după expirarea termenului prevăzut la art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate.

Această concluzie se impune având în vedere corelarea dispozițiilor art. 362 alin. (1) cu cele ale art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicate în raport cu datele dosarului, din care reiese că pronunțarea dispozitivului hotărârii de către Judecătoria Căușeni, sediul Anenii Noi, a avut loc la data de 07 octombrie 2025 (f.d.48).

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speţă, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la data de 08 octombrie 2025, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 06 noiembrie 2025.

Însă, cererea de apel împotriva hotărârii din 07 octombrie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi, a fost depusă de Anatolie Gorceac la Judecătoria Căușeni, sediul Anenii Noi, la 12 noiembrie 2025, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, mult prea târziu. 4

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că apelul a fost declarat de către Anatolie Gorceac împotriva hotărârii din 07 octombrie 2025 a Judecătoriei Căușeni, sediul Anenii Noi cu depășirea termenului legal prevăzut de Codul de procedură civilă.

În lumina celor expuse, instanța de recurs constată că încheierea Curții de Apel Centru din 17 februarie 2026 a fost pronunțată cu respectarea normelor de drept procesual incidente, în mod special a prevederilor art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de apel este strict de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, această normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de derogare. Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin interpretări subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea interesată.

Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale.

În aceste condiții, neexecutarea în termen a obligației procesuale de formulare a apelului atrage sancțiunea inadmisibilității, iar completul de judecată este ținut să aplice în mod strict dispozițiile legale incidente.

Pentru aceste motive, instanța de recurs reține că apelul formulat de Anatolie Gorceac împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău din 07 octombrie 2025 a fost depus tardiv, iar soluția de restituire a acestuia este pe deplin legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurent nu sunt de natură să infirme legalitatea încheierii contestate. Interpretarea recurentului cu privire la momentul de început al curgerii termenului de apel este contrară prevederilor exprese ale art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care statuează în mod imperativ că termenul începe de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu de la comunicarea ulterioară a acesteia.

Susținerile recurentului nu pot fi acceptate, întrucât încheierea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea cadrului legal incident. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel este în drept să restituie cererea de apel în cazul în care aceasta a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, iar apelantul nu a solicitat în mod 5 expres repunerea în termen. În speță, chiar dacă recurentul a invocat faptul că a luat cunoștință de hotărârea primei instanțe cu întârziere, nu a însoțit apelul cu o cerere expresă de repunere în termen în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, astfel că restituirea acestuia de către instanța de apel este legal întemeiată.

De altfel, potrivit reglementărilor procedurale, instanța de apel nu poate dispune repunerea în termen din oficiu, în lipsa unei solicitări exprese formulate de parte cu prezentarea probelor pertinente şi admisibile în justificarea acestei omisiuni. Aplicarea acestei instituții este condiționată de existența unei cereri motivate, iar simpla invocare a împrejurărilor de fapt care ar putea justifica întârzierea nu echivalează cu exercitarea formală a acestui drept procesual.

În concluzie, în lipsa unei cereri exprese de repunere în termen, încheierea instanței de apel se dovedește a fi legală și temeinică, iar criticile recurentului se impun a fi respinse ca nejustificate.

În context, prin prisma art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie relevă că părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator şi să urmărească cu bună-credinţă desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa CtEDO. Jurisprudenţa constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancţiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmăreşte o bună administrare a justiţiei şi asigurarea securităţii raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 20 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudenţa CtEDO, precum şi dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenţie, circumstanţele relatate denotă că, recurentul şi-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare.

Prin urmare, în condițiile în care cererea de apel a fost formulată după expirarea termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen, 6 soluția instanței de apel de a o restitui este pe deplin justificată, atât în fapt, cât și în drept și compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de Anatolie Gorceac sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Anatolie Gorceac împotriva încheierii din 17 februarie 2026 a Curții de Apel Centru. 46. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Anatolie Gorceac. Menține încheierea din 17 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oxana Macovei împotriva lui Anatolie Gorceac privind încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Munteanu 7