2ra-1017/23 — Cu privire la încasarea prejudiciului material

La 30 mai 2022, Inspectoratul General de Carabinieri a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Șuraev, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza extrasului din ordinul nr. 161 ef. din 02 noiembrie 2012 a Departamentului Trupelor de Carabinieri, Pavel Șuraev a fost exclus din listele nominale ale efectivului militarilor în termen și a fost inclus în listele nominale ale efectivului militarilor prin contract din cadrul IGC.

În acest context, la 18 iulie 2019, prin Hotărârea Guvernului nr. 332/2019 cu privire la organizarea și funcționarea IGC, Departamentul Trupelor de Carabinieri a fost reorganizată, prin transformare, în Inspectoratul General de Carabinieri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, potrivit pct. 4 al Anexei nr. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, privind salarizarea militarilor, efectivul de trupă și corpului de comandă angajații în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice, militarilor angajați în serviciul militar în bază de contract, imediat după încheierea serviciului în termen și numirea în funcție, li se achită o îndemnizație unică în mărime de două solde de funcție.

După finalizarea serviciului militar în termen și numirea în funcție în bază de contract, pârâtului i-a fost achitat îndemnizația unică în mărime de două salarii de funcții a militarului prin contract, prevăzute în anexă nr. 2 și anexă nr. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, în așa caz, fiind necesar potrivit pct. 4 din anexă nr. 14 din aceiași hotărâre.

Ulterior, în rezultatul inspectării financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico-financiară a angajatorului, Inspecția financiară din cadrul Ministerului Finanțelor a emis prescripția nr. 27-04-04/1549 din 24 noiembrie 2014 privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul inspectărilor financiare a unor aspecte din activitatea economico-financiară 1 a Departamentului Trupelor de Carabinieri (în prezent IGC) și a unităților militare din subordine. În baza acestui act, s-a stabilit că la momentul angajării pârâtului, în serviciul militar prin contract, imediat după încheierea serviciului în termen, acestuia i s-au efectuat incorect supraplăți în sumă de 1 900 lei.

Prin urmare, în conformitate cu art. 1979 alin. (1) din Codul Civil, dacă o persoană obține o îmbogățire nejustificată (persoana îmbogățită) care se atribuie la dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată) ea este obligată față de persoana dezavantajată să restituie îmbogățirea.

Totodată, pentru a evita soluționarea circumstanțelor survenite în cadrul instanțelor judecătorești naționale, IGC a expediat lui Pavel Șuraev, în prealabil, notificarea nr. 1/11-325 din 21 februarie 2022, prin care a solicitat restituirea benevolă în beneficiul IGC a prejudiciului cauzat în mărime de 1 900 lei în termen de 15 zile din momentul recepționării notificării.

La caz, notificare nu a fost recepționată (nereclamată) de către Pavel Șuraev, fapt confirmat prin adeverința anexată la scrisoarea expediată ultimului (se anexează). Astfel, pârâtul nu dorește să restituie benevol prejudiciul cauzat în mărime de 1 900 lei.

Reclamantul Inspectoratul General de Carabinieri a solicită încasarea de la Pavel Șuraev a sumei de 1 900 lei, în calitate de prejudiciul material cauzat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând lucrările dosarului în raport cu starea reală de fapt constatată, a conchis că prima instanță corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv probele prezentate la materialele cauzei, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

Instanța de apel a reținut că în baza extrasului din ordinul nr. 161 ef. din 02 noiembrie 2012 a Departamentului Trupelor de Carabinieri, Pavel Șuraev a fost exclus din listele nominale ale efectivului militarilor în termen și a fost inclus în listele nominale ale efectivului militarilor prin contract din cadrul IGC.

După finalizarea serviciului militar în termen și numirea în funcție în bază de contract, lui Pavel Șuraev i-a fost achitată îndemnizația unică în mărime de două salarii de funcție a militarului prin contract, prevăzute în anexă nr. 2 și anexă nr. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, în așa caz, fiind necesar potrivit pct. 4 din anexă nr. 14 din aceiași hotărâre achitarea a două solde a militarului în termen.

Ulterior, în rezultatul inspectării financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico-financiară a angajatorului, Inspecția financiară din cadrul Ministerului Finanțelor a emis prescripția nr. 27-04-04/1549 din 24 noiembrie 2014 privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul inspectărilor financiare a unor aspecte din activitatea economico-financiară a Departamentului Trupelor de Carabinieri (în prezent IGC) și a unităților militare din subordine. În baza acestui act, s-a stabilit că la momentul angajării lui Pavel Șuraev, în serviciul militar prin contract, imediat după încheierea serviciului în termen, acestuia i s-au efectuat incorect supraplăți în sumă de 1 900 lei.

Reieşind din probatoriul cauzei, instanţa de fond corect a respins ca neîntemeiată acţiunea înaintată de către Inspectoratul General de Carabinieri cu privire la încasarea prejudiciului material, rezultat din neîndeplinirea condițiilor contractuale, or, nu au fost prezentate probe verosimile, concludente și pertinente care ar confirma cerințele invocate de Inspectoratul General de Carabinieri.

Instanța de apel a menționat că în susținerea cerințelor înaintate de Inspectoratul General de Carabinieri se face referire la prevederile art. 1979 alin. (1) din Codul civil, dacă o persoană obţine o îmbogăţire nejustificată (persoană îmbogăţită) care se atribuie la dezavantajul suferit de o altă 3 persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată faţă de persoana dezavantajată să restituie îmbogăţirea. Astfel, pretențiile formulate de Inspectoratul General de Carabinieri privind repararea prejudiciului material de la Pavel Șuraev, sunt neîntemeiate, or, materialele cauzei nu conțin probe care ar confirma efectuarea achitărilor indemnizației. Potrivit informației privind indemnizația de instalare în serviciul militarilor prin contract, angajați imediat după încheierea serviciului în termen, achitată pe parcursul anilor 2009-2019 a IGC a MAI, nu se constată achitarea către Pavel Șuraev a sumelor pretinse, or la rubrica ,,Document confirmativ de achitare,, la nr. de ordine 103 – Pavel Șuraev, nu este indicată nici o dispoziție de achitare a sumelor invocate de reclamant.

Recurentul a indicat că potrivit extrasului din Ordin a Departamentului Trupelor de Carabinieri nr. 161 ef. din 02 noiembrie 2012, lui Pavel Șuraev i-a fost achitată indemnizația unică acordată militarilor prin contract la instalarea în serviciu a militarilor prin contract.

Potrivit pct. 4 al Anexei nr. 14 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, „privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice”, militarilor angajați în serviciul militar în bază de contract, imediat după încheierea serviciului în termen și numirea în funcție, li se achită o indemnizație unică în mărime de două solde de funcție.

În această ordine de idei, după finisarea serviciului militar în termen și numirea în funcție în bază de contract, lui Pavel Șuraev i-a fost achitat indemnizația unică în mărime de două salarii de funcții a militarului prin contract, prevăzute în Anexa nr. 2 și Anexa nr. 13 la Hotărârea Guvernului nr. 650/2006, în așa caz, fiind necesar potrivit pct. 4 din Anexa nr. 14 din aceeași hotărâre. 4

Ulterior, în rezultatul inspectării financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico-financiară a angajatorului, Inspecția financiară din cadru Ministerului Finanțelor a emis Prescripția nr. 27-04-04/1549 din 24 noiembrie 2014 privind înlăturarea iregularităților constatate în rezultatul inspectării financiare a unor aspecte din activitatea economico- financiară a Departamentului Trupelor de Carabinieri (în prezent IGC) și unităților militare din subordine. În baza acestui act, s-a stabilit că la momentul angajării lui Pavel Șuraev, în serviciul militar prin contract, imediat după încheierea serviciului militar în termen, acestuia i s-a efectuat incorect supraplăți în sumă de 1 530 lei.

În rezultatul inspectării financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico-financiară a Departamentului Trupelor de Carabinieri, Inspecția financiară din cadrul Ministerului Finanțelor a emis Prescripția nr. 27-04-04/1549 din 24 noiembrie 2014, în baza căreia Departamentul Trupelor de Carabinieri (în prezent IGC) a fost obligat să înlăture iregularitățile constatate, și anume, restituirea supraplăților achitate neîntemeiat din bugetul de stat, pentru militarii în termen care își continuă serviciul militar prin contract.

Recurentul a mai indicat că dosarele arhivate cu materialele de referință în perioada anului 2011, și anume, listele achitărilor salariilor, decontări, documente bănești de venituri și cheltuieli, precum și ordinele de plată, și-au pierdut importanța practică și valoarea istorică, motiv pentru care au fost selectate și distruse, nimicite, potrivit pct. 17 din procesul-verbal nr. 1 din 25 ianuarie 2018 cu privire la distrugerea documentelor/dosarelor.

În speță, prima instanță cât și instanța de apel s-au bazat pe pretinsa lipsă de probe, însă materialele cauzei atestă contrariul. Pavel Șuraev nu a negat că nu ar fi primit suma de bani menționată. Mai mult, potrivit art. 123 alin. (6) din Codul de procedură civilă, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Recurentul consideră că contradicțiile dintre concluziile primei instanțe expuse în hotărâre și circumstanțele cauzei au loc atunci când probele administrate constituie temeiul unor concluzii, iar instanța trage concluzii contrare. Întemeind concluziile sale, instanța judecătorească nu poate admite posibilitatea unei alte interpretări a circumstanțelor cauzei.

În drept a invocat art. 432 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă în redacția până la 01 septembrie 2023.

Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 16 februarie 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2023, a fost expediată Inspectoratului General de Carabinieri, prin intermediul poștei terestre la data de 25 mai 2023, fiind recepționată la 31 mai 2023, fapt confirmat prin avizul de recepție nr. DS8005187632AS (f.d. 93). Astfel, recursul declarat de către Inspectoratul General de Carabinieri la 21 iunie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 25 iulie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului Pavel Șuraev, recursul declarat de Inspectoratul General de Carabinieri, împotriva deciziei din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului. (f.d. 107)

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).”

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „ (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

În conformitate cu art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât 8 pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către Inspectoratul General de Carabinieri, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului şi drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Inspectoratul General de Carabinieri, împotriva deciziei din 16 februrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Munteanu 9