2ra-789/25 — Încasarea prejudiciului material

La 14 iulie 2022, Inspectoratul de Poliție Căușeni al IGP a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Balcan, solicitând încasarea a sumei de 442.799 lei cu titlu de prejudiciu material, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul licitației publice nr. 18/03541 din 29 septembrie 2018 și al contractului nr. 123 din 7 noiembrie 2018, încheiat cu S.A. „DAAC-Hermes”, a achiziționat unități de transport destinate modernizării serviciului polițienesc. Pentru aceste automobile a fost acordată garanție de bună funcționare pe o perioadă de 36 de luni, limitată la 100.000 km parcurși, termenul curgând de la data recepționării bunului de către cumpărător.

În baza ordinului IGP nr. 515 din 28 noiembrie 2018 și a facturii fiscale EUK000168874 din 11 decembrie 2018, automobilul de serviciu „Dacia Duster”, nr. de înmatriculare SAX 503, anul fabricației 2018, caroseria nr. VF1HJD40561930544, a fost transmis cu titlu gratuit din gestiunea IGP în gestiunea Inspectoratului de Poliție Căușeni. Ulterior, prin ordinul IP Căușeni nr. 3 din 12 ianuarie 2021, Ion Balcan, șef al IP Căușeni, a fost desemnat persoană responsabilă de gestionarea și exploatarea acestui automobil.

La 8 iulie 2020, între IP Căușeni și Ion Balcan a fost încheiat contractul nr. 194 privind răspunderea materială individuală deplină, prin care acesta și-a asumat obligația de a asigura păstrarea bunului, de a preveni cauzarea prejudiciilor și de a informa angajatorul despre orice circumstanțe care ar putea afecta integritatea valorilor încredințate.

Potrivit reclamantului, la 8 iunie 2021, în jurul orei 06:30, Ion Balcan, conducând automobilul menționat pe traseul R-30, km 35, la intrarea în or. Căușeni, a ignorat prevederile pct. 45 alin. (1) din Regulamentul circulației rutiere, nu a adaptat conducerea la situația rutieră și a pierdut controlul asupra vehiculului, tamponându-se într-un copac, fapt ce a dus la deteriorarea automobilului. 1

Prin decizia agentului constatator din 22 decembrie 2021 și procesul-verbal cu privire la contravenție seria/nr. MAI05 366362, Ion Balcan a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier, fiind sancționat în temeiul art. 242 alin. (1) din Codul contravențional cu amendă de 900 lei și 5 puncte de penalizare.

La 21 decembrie 2021, reprezentanții S.A. „DAAC-Hermes”, împreună cu IP Căușeni, au efectuat verificarea și diagnosticarea tehnică a automobilului, fiind întocmit actul de examinare vizuală a stării tehnice. Potrivit notei de plată nr. CBT0004360 din aceeași dată, costul estimativ al restabilirii automobilului constituia 442.799 lei.

De asemenea, prin dispoziția nr. 34/9-1319 din 21 august 2019, conducătorii subdiviziunilor IGP au fost informați despre obligația efectuării deservirii tehnice și a reparațiilor curente ale automobilelor aflate în garanție exclusiv în punctele autorizate ale S.A. „DAAC-Hermes”, în conformitate cu contractul de achiziții publice.

În pofida acestor obligații și restricții, Ion Balcan ar fi dispus repararea automobilului la SRL „Vasautolux” din or. Vatra, mun. Chișinău, încălcând condițiile contractului nr. 123 din 7 noiembrie 2018, obligațiile de garanție și dispozițiile interne ale IGP privind gestionarea autovehiculelor de serviciu. Reclamantul susține că reparația a fost efectuată necalitativ și neprofesional, ceea ce a determinat imposibilitatea exploatării automobilului pe un termen îndelungat și a cauzat un prejudiciu material în sumă de 442.799 lei. Totodată, s-a invocat și încălcarea pct. 11.5.10 din fișa postului aprobată la 25 septembrie 2019, care prevedea obligația de a asigura păstrarea, utilizarea, mentenanța și sustenabilitatea patrimoniului din gestiunea subdiviziunii.

În vederea recuperării prejudiciului, reclamantul a menționat că, ținând cont de încetarea raporturilor de serviciu ale lui Ion Balcan la 5 ianuarie 2022, în baza ordinului IGP nr. 621ef din 27 decembrie 2021, acestuia i-a fost expediată somația nr. 34/2-95, întocmită în temeiul art. 333 alin. (1) din Codul muncii, prin care a fost informat despre rezultatele anchetei de serviciu și i s-a solicitat repararea benevolă a prejudiciului material cauzat.

Examinând cauza, în raport cu prevederile art. 776 Cod civil și art. 337–341 Codul muncii privind răspunderea materială a salariatului, instanța de apel a constatat corectitudinea soluției primei instanțe, reținând că reclamantul nu a probat întrunirea condițiilor răspunderii materiale.

S-a stabilit că automobilul „Dacia Duster” a fost deteriorat în urma unui accident rutier produs din vina pârâtului, însă prejudiciul invocat nu a fost dovedit în mod cert, nefiind stabilit cuantumul real al acestuia și nici raportul de cauzalitate, în sensul art. 341 Codul muncii. Totodată, valoarea solicitată pentru reparație depășea considerabil valoarea de bilanț a automobilului.

Instanța a mai reținut că termenul de garanție era expirat la momentul evaluării, iar deteriorările rezultate din accident rutier nu erau acoperite de garanție. De asemenea, nu s-a confirmat că reparația ar fi fost necalitativă sau că automobilul nu ar fi exploatabil, acesta fiind utilizat în continuare.

În lipsa unui raport de expertiză și a unor probe concludente privind existența și întinderea prejudiciului, în sensul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de apel a concluzionat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, iar argumentele invocate în apel au caracter declarativ și nu justifică casarea hotărârii, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 372 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători”.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe 4 temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. Pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Critica principală formulată de recurent se referă, în esență, la pretinsa nelegalitate a soluțiilor adoptate de instanțele inferioare, invocând că pârâtul ar fi cauzat prejudiciul material ca urmare a încălcării obligațiilor asumate prin contractul de răspundere materială deplină și a normelor interne privind exploatarea autovehiculelor de serviciu. Totodată, recurentul a făcut trimitere la prevederile legale aplicabile, susținând că instanțele au interpretat eronat circumstanțele cauzei și normele de drept material.

Analiza recursului relevă însă că acesta nu conține critici de drept veritabile, în sensul art. 432 Cod de procedură civilă, ci reiterează susțineri de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel, fără a demonstra în ce mod soluția atacată ar contraveni normelor legale aplicabile.

Instanța de apel și-a motivat detaliat soluția, reținând că reclamantul nu a probat existența și întinderea prejudiciului, nici raportul de cauzalitate între acțiunile pârâtului și suma pretinsă.Totodată, s-a constatat că termenul de garanție era expirat, că deteriorările rezultate din accident nu erau acoperite de garanție și că nu există probe concludente privind efectuarea unei reparații necalitative sau imposibilitatea exploatării automobilului.

Recurentul nu a combătut aceste constatări prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În lipsa unor critici pertinente care să se încadreze în temeiurile de recurs prevăzute de art. 432 Cod de procedură civilă, recursul apare ca vădit neîntemeiat. 5

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Căușeni al IGP. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6