3ra-495/24 — Contestarea actului administrativ

La 30 iulie 2022 Catana Eugeniu a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Casei Națională de Asigurări Sociale privind anularea răspunsului CNAS nr. 891/22 din 03.05.2022 privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, începând cu data de 08.02.2000 i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în baza Legii nr.902/1992 cu privire la Procuratură, în cuantum de 80 % din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, cu toate înlesnirile prevăzute de art.32 din Legea nr.544 din 20.07.1995 cu privire la Statutul judecătorului, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar al procurorului în exercițiu.

Cuantumul pensiei a fost calculat și recalculat în mărime de 80 % din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, Procuror-șef al Procuraturii pentru Contribuirea Exercitării Justiției în Curtea de Apel (analogic șef de secție din cadrul Procuraturii Generale).

Cu toate acestea, la majorarea ordinară a salariului mediu lunar al procurorului în exercițiu cu 35 procente, efectuată în baza Legii nr.37 din 07.03.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 25.12.2005 „Cu privire la sistemul de salarizare din sectorul bugetar”, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, astfel lipsindu- l de un drept patrimonial dobândit, cum este dreptul la pensie ce se află în plată și care deja avea o valoare economică, ce constituie un drept de proprietate în sensul art.46 din Constituție și art.1 Primul Protocol adițional CEDO, or, acest drept social, dobândit licit odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2000, iar drepturile diminuate prin Legea nr.56 din 09.06.2011 pentru modificarea completarea unor acte legislative, cu drepturi potențiale sau aleatorii se referă, exclusiv pentru viitor la procurorii cu drept de pensionare.

A menționat că dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art.6 Cod civil.

Curtea Constituțională prin Hotărârea nr.9 din 30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. 1 pct.22 și art. II-V din Legea nr.358-XV di 31 iulie 2003, a menționat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare întrând în contradicție cu art.22 din Constituție. 2

Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau suplimenta cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

La fel, prin Hotărârea Curții Constituționale nr.4 din 27.01.2000, se prevede că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, (procurorului) consfințit în Legea c privire la statutul judecătorului, conform căreia i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă.

Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ ulterior. Conform art. 28 alin.(1) din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituțională sunt oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice.

Totodată, art.54 alin.(1) din Constituția RM prevede că în Republica Moldov nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile, libertății fundamentale ale omului și cetățeanului.

Prin hotărârea irevocabilă si definitivă a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25.04.2016, a fost repus în dreptul dobândit licit de stabilire și plată a pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Ultima recalculare a pensiei a fost efectuată odată cu majorarea ordinară a salariului lunar, al procurorului în exercițiu în baza Legii nr.270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în vigoare din data de 01.12.2018.

Până la moment, majorarea salariului procurorului în exercițiu nu a avut loc.

La data de 28.02.2020 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.37 pentru modificarea unor acte legislative, care a intrat în vigoare la data publicării (14.03.2020 MO nr.84, art.86). Conform art. IX alin. (3) din Legea precitată, pensiile pentru vechime în muncă stabilite Pagină din până la data de 01 ianuarie 2018 - pentru procurori se indexează în condițiile art.13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, fără a fi recalculate, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al procurorilor în exercițiu. Astfel, pentru a nu fi diminuate drepturile sociale dobândite licit, prin art. IX alin. (3) din Legea nr.37 din 28.02.2020, legiuitorul a statuat imperativ că pensiile pentru vechime în muncă stabilite pentru procurori pâna la data de 1 ianuarie 2018, din data intrării în vigoare a legii susnumite se vor indexa în condițiile art.13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, fără a fi recalculată ținându-se cont de mărimea salariului lunar al procurorului în exercițiu.

Potrivit Legii cu privire la actele normative nr. 100/2017, art.73, alin. (3), legiuitorul stipulează imperativ că: „Actul legislativ produce efecte doar atât cât este în vigoare și de regulă nu pot fi retroactive sau ultraactive”, iar conform art.74 alin. (1), lit. a) al legii citate supra, se prevede că „Acțiunea actului legislativ încetează dacă acesta este abrogat”.

Urmare a modificărilor operate, beneficiază în continuare doar de indexarea pensiei pentru vechime în muncă în condițiile art.13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, începând cu 01 aprilie 2020 și pe viitor la fiecare indexare, conform coeficientului stabilit. 3

Principiul recalculării pensiei pentru procurori a fost exclus prin Legea nr. 37/2020. Executarea benevolă a hotărîrii judecătorești de cître pîrîtă se exclude fără drept de critică. Sensul indexării reiese din indicii economici, o majorare a plăților și nu altfel.

Prin indexare se are în vedere „a corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință...a modifica salariile, pensiile etc, în funcție de un indice economic, a compensa”.

Potrivit practicii judiciare aceste prevederi legale au un caracter imperativ și nu ține de discreția pârâtului să indexeze ori nu pensia, impusă prin lege.

Legea nr.37 din 28.02.2020, în vigoare din 14.03.2020, a abrogat principiul recalculării pensiei procurorului pentru vechime în muncă, totodată implementând indexarea pensiei procurorului potrivit art.13 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.

Astfel, potrivit normei juridice, pensiile procurorilor pentru vechime în muncă se indexează de către pârât de sine stătător, fără cererea reclamantului și se indexează la 01 aprilie a fiecărui an. Coeficientul de indexare se stabilește de Guvern.

Casa Națională de Asigurări Sociale, contrar prevederilor Legii menționate supra, indexarea pensiei nu o efectuează.

La data de 06.06.22 a depus cerere prealabilă în adresa CNAS (nr.de intrare C- 1189/22), prin care a solicitat să-i fie indexată pensia pentru vechime în muncă începînd cu 01.04.2020 în corespundere cu art. IX alin (3) din Legea nr.37 din 28.02.20. Prin decizia CNAS nr.C-1189/22 din 20.06.2022, CNAS i-a refuzat în satisfacerea cerințelor.

Solicita reclamantul Catana Eugeniu - anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 891/22 din 03.05.2022 privind refuzul în indexarea pensiei pentru vechime în muncă; - anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1189/22 din 20.06.2022 privind refuzul în indexarea și plata pensiei pentru vechime în muncă; - obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să indexeze și să achite pensia pentru vechime în muncă, în conformitate cu prevederile art. IX alin. (3) din Legea nr.37 din 28.02.2020, în vigoare din 14.03.2020, în condițiile art. 13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, începând cu 01.04.2020, pentru anii 2020, 2021, 2022 și pe viitor la orice indexare a pensiei, conform coeficientului de indexare stabilit de lege

Prin decizia din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de Catana Eugeniu și s-a menținut hotărârea din 22 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că conform art. 13 al Legii nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, (1) Pensiile se indexează anual la 1 aprilie. (2) Coeficientul de indexare constituie rata inflației la sfârșitul anului precedent, exprimată prin creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv față de aceeași lună a anului premergător. Coeficientul de indexare se stabilește de către Guvern. (3) Suplimentul de solidaritate reprezintă o componentă a pensiei care nu se indexează. Cuantumul acestuia variază anual în funcție de indexarea și majorarea pensiei calculate și de evoluția pensiei minime.

În conformitate cu pct. 6 din Hotărîrea de Guvern nr. 186 din 15.03.2019 cu privire la indexarea prestațiilor de asigurări sociale și a unor prestații sociale de stat, Indexarea pensiilor deputaților, membrilor de Guvern, funcționarilor publici, aleșilor locali, procurorilor, unor categorii de angajați din domeniul culturii și ale colaboratorilor vamali se va efectua doar pentru partea de pensie achitată din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 73 alin. (1) și (8) din Legea cu privire la Procuratură, nr. 294 din 25 decembrie 2008, (1) Persoana care a atins vîrsta de 50 de ani și are o vechime totală în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcția de procuror sau de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% față de salariul mediu al procurorului în exercițiu în funcția respectivă, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai mult de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luîndu-se în considerare ultima funcție deținută de procuror. (8) Procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținând-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întâi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Ulterior, prevederile alin. (8) al art. 73 din Legea cu privire la Procuratură, nr. 294 din 25 decembrie 2008, au fost abrogate prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative, nr. 56 din 09 iunie 2011 (în vigoare din 01 iulie 2011).

În sensul normelor precitate, instanța de apel a menționat că reclamantul este beneficiar de pensie conform art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură, nr. 294 din 25 decembrie 2008, stabilită începând cu 08.02.2000.

Iar, prevederile art. 13 al Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii și pct. 6 din Hotărârea de Guvern nr. 186 din 15.03.2019 cu privire la indexarea prestațiilor de asigurări sociale și a unor prestații sociale de stat, invocate de reclamant în susținerea pretențiilor sale, nu sunt aplicabile în speță din considerentul că reclamantul nu poate beneficia în același timp de recalcularea pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în exercițiu cît și indexarea acesteia. 5

Curte de Apel Chișinău a respins argumentele reclamantului-apelant că urmează să beneficieze și de pensia recalculată în mărime de 80% din salariului mediu lunar al procurorului în exercițiu (conform hotărârii judecătorești) și de indexarea pensiei în temeiul art. IX alin. (3) din Legea nr.37 din 28.02.2020, în vigoare din 14.03.2020, întrucât reclamantului i-a fost recalculată pensia sub egida Legii cu privire la procuratură, iar temei de indexare a pensiei în baza art. IX alin. (3) din Legea nr.37 din 28.02.2020, în vigoare din 14.03.2020, cum a relatat și reprezentantul autorității pârâte, nu este, deoarece aceiași prestație socială nu poate fi ajustată dublu prin recalculare și indexare, nefiind prevăzută o bază legală în acest sens. Or, de dreptul la recalcularea pensiei, pot beneficia procurorii care au obținut dreptul la pensie pentru vechime în muncă până la data abrogării normei juridice în cauză, astfel că dreptul social la beneficierea de pensie pentru vechimea în muncă, inclusiv cu recalcularea acesteia, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit de reclamant sub imperiul legii vechi și a unui act judecătoresc irevocabil și are valoare economică incontestabilă.

Recurentul apreciază ca fiind nerezonabilă aprecierea de către instanțele ierarhic inferioare a faptului că este beneficiar al pensiei conform art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25.12.2008, dat fiind faptul că pensia pentru vechime în muncă i-a fost stabilită în baza Legii nr. 902/199 cu privire la Procuratură, în cuantum de 80 % din salariul mediu lunar al procurorului, potrivit funcţiei deţinute, cu toate înlesnirile prevăzute de art.32 din Legea nr.544 din 20.07.1995 cu privire la Statutul judecătorului, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar al procurorului în exerciţiu.

Susține că Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea legislaţiei, completarea unor acte legislative (în vigoare din 01.07.2011) de care s-a condus CNAS lipsîndu-mă de un drept dobîndit licit, ca drepturi potenţiale sau aletoii se referă, exclusiv la viitor la procurori cu drept de pensionare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desfiinţa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv şi efectele lui. Dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu poate di atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut.

Pensia pentru vechime în muncă i-a fost stabilită în anul 2000 în baza Legii nr.902/1992 cu privire la Procuratură, în cuantum de 80 % din salariul mediu lunar al procurorului, potrivit funcţiei deţinute, cu toate înlesnirile prevăzute de art.32 din Legea nr.544 din 20.07.1995 cu privire la Statutul judecătorului, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar al procurorului în exerciţiu.

Suplimentar a indicat practica Curții Supreme de Justiție în litigii similare, şi anume cauza Valeria Șterbeț vs CNAS și cauza Golubciuc Valentin vs CNAS, unde acțiunea a fost admisă și obligată autoritatea pârâtă de a indexa pensia. 6

Prin referința din 03 iulie 2024 intimatul CNAS a solicitat respingerea recursului.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la data de 23 ianuarie 2024 și la data de 01 aprilie 2024 a notificat recurentului Catana Eugeniu decizia motivată (f.d. 141). Astfel, recursul depus la 29 mai 2024 este în termen.

Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin. (1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Catana Eugeniu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Catana Eugeniu conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

Cât ține de alegația recurentului privind invocarea practicii Curții Supreme de Justiție pe astfel de litigii, Completul de judecată reține că existența a una sau două hotărâri similare nu echivalează cu formarea unei practici judiciare uniforme și constante, fiecare cauză urmând a fi apreciată prin prisma circumstanțelor sale particulare și a probatoriului administrat.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din 8 punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chişinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Catana Eugeniu. 59. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Catana Eugeniu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9