3ra-315/25 — Anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La 16 aprilie 2024, Othman Ameer a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 520/24/DAA din 27 februarie 2024 emisă de Direcţia Azil şi Apatridie a Inspectoratului General Pentru Migraţie, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil privind acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova, statutul de refugiat cet. Othman Ameer.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin decizia nr. 520/24/DAA din 27 februarie 2024 emisă de direcţia Azil şi Apatridie a Inspectoratului General pentru Migraţie, a fost respinsă cererea de azil depusă de Othman Ameer. Decizia i-a fost comunicată lui Othman Ameer la 18 martie 2024.

În opinia reclamantului decizia este ilegală şi pasibilă anulării, or, în cadrul primei proceduri de azil (30 noiembrie 2012), la motivul părăsirii ţării de origine a indicat conflictul armat din Siria, inclusiv și faptul că a făcut parte din rândul forţelor armate siriene, în calitate de lunetist. A mai menționat că zilnic aveau loc bombardamente, acţiuni înarmate, în calitate de militar dânsul era nevoit să ucidă pentru autoapărare. A relatat că a primit ordonanţe de la superiori, de a împuşca în fiecare automobil cu numere de înregistrare din oraşele: Aleppo, Idlib, Hama, indiferent cine se afla în automobil, care va încerca să traverseze punctul de control. De asemenea, avea ordonanţă de a împuşca orice bărbat civil, cuprins între vârsta 14-55 de ani, care la fel încerca să treacă punctul de control.

Prin decizia nr. 79/13/DAI din 19 aprilie 2013 a fost respinsă cererea depusă de Othman Ameer privind acordarea azilului pe teritoriul Republicii Moldova. Decizia a fost contestată pe calea contenciosului administrativ. La 14 septembrie 2014 a fost emisă încheierea Curţii de Apel Centru, prin care s-a dispus restituirea cererii de apel declarată de Othman Ameer împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 aprilie 2014. Încheierea nefiind contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie.

Tot în acest context, reclamantul a indicat că ulterior, la 29 iunie 2023 s- a adresat la Direcţie cu o nouă cerere de azil. În cadrul interviului reclamantul a menţionat că din moment ce a venit în Republica Moldova (anul 2012) nu a mai părăsit această ţară. În anul 2017, în conformitate cu prevederile art. 190 1 din Codul penal, a fost condamnat la 8 ani privaţiune de libertate, însă după 6 ani şi 4 luni a fost amnistiat.

Referitor la motivul solicitării azilului în Republica Moldova, reclamantul a susținut că la moment în Siria au loc altercaţii militare care se duc între localnici şi forţele militare de stat. Drept consecinţă a confruntărilor militare sunt înregistrate decesuri în rândul populaţiei civile. Deci, consideră că din cauza acestei situaţii de conflict armat, viaţa fiecărei persoane se află în pericol. Othman Ameer a menţionat că nu doreşte să revină în Siria din considerent că nu se simte în siguranţă în ţara unde au loc ciocniri militare şi persistă o situaţie precară şi tensionată. De asemenea, a accentuat că în ţara de origine se simte în pericol pentru viaţa şi integritatea personală.

Consideră că Inspectoratul General pentru Migraţie nu a efectuat o verificare minuţioasă a cererii de oferire a unei protecţii pe teritoriul Republicii Moldova și neîntemeiat a emis decizia de respingere a cererii privind acordarea azilului. Mai mult, reclamantul a informat că în Republica Moldova are un copil născut cu vârsta de 12 ani, însă în certificatul de naştere nu figurează ca părinte.

În susținerea cererii de azil, reclamantul a făcut referire la următoarele surse: - https://www.jurnal.md/ro/news/, războiul din Siria, declanşat în urmă cu 13 ani, s-a soldat cu peste 500.000 de morţi, războiul din Siria a provocat peste 507.000 de decese în 13 ani, conform estimărilor publicate joi de Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), în ajunul împlinirii a 13 ani de la izbucnirea conflictului care a divizat ţara şi a condus la strămutarea a milioane de persoane, relatează AFP, citat de Agerpres. Declanşat pe 15 martie 2011 cu o revoltă populară reprimată violent de regimul preşedintelui Bashar al-Assad, conflictul a devenit mai complex odată cu intervenţia actorilor internaţionali şi a fluxului jihadiştilor din întreaga lume. - Potrivit OSDO, un ONG cu sediul în Regatul Unit, dar care dispune de o vastă reţea de surse în ţara aflată în război, peste 164.000 de civili, între care peste 15.000 de femei şi 25.000 de copii, au fost ucişi. ONG-ul estimează că au fost ucişi peste 343.000 de combatanţi, inclusiv militari din armata regimului sirian, luptători ai unor grupuri pro- iraniene, forţe conduse de kurzi şi jihadişti din gruparea Statul Islamic (SI). Aceste cifre reflectă o creştere cu aproximativ 4.000 de decese faţă de martie 2023, în condițiile în care situaţia pe liniile frontului s-a stabilizat în general în ultimii ani. - Președintele Bashar al-Assad controlează acum aproximativ două treimi din teritoriul sirian, datorită intervenției decisive a Moscovei principalul său aliat, și a Teheranului, cu toate acestea zone vaste din nordul țării rămân în afara controlului său. - Potrivit ONU 16,7 milioane de persoane din Siria au nevoie de asistență umanitară sau de protecție. Peste șapte milioane de persoane sunt strămutate în interiorul țării potrivit aceleiași surse. Cutremurul devastator care a zguduit Turcia şi Siria în februarie 2023 a agravat problema. Souhair Zakkout, purtătoarea de cuvânt a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii cu sediul la Damasc, a declarat pentru AFP că războiul a avut „consecinţe devastatoare” pentru sirieni, cauzând „suferinţe inimaginabile”. În Siria, o întreagă generaţie nu a cunoscut nimic altceva decât război, a deplâns ea. Sancţiunile occidentale au agravat o criză economică provocată de războiul care a devastat infrastructura ţării, unde 90% din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei. - Organizaţiile umanitare lucrează „pentru a menţine nivelul minim al serviciilor de bază”, precum apa şi sănătatea, astfel încât „acestea să nu se prăbușească”, a spus Souhair Zakkout. 2

Othman Ameera a susţinut că trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de persecuţie la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil şi decizia sa de a fugi din ţară, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecţie, de faptele relevante referitoare la ţara de origine, de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv de informaţiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unor vătămări grave la întoarcere în ţara de origine, iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat.

Hotărârea instanţei de fond a fost contestată cu apel, în termen la 31 octombrie 2024 de către Othman Ameer, prin intermediul reprezentantului său avocatul Ludmila Bîrcă.

Curtea de Apel Centru, reținând prevederile art. 1, art. 19 din Constituția Republicii Moldova, art. 1, art. 3, art.16, art. 17, art.20, art.43, art. 44, art. 45, art. 46, art. 47, art. 47/1, art. 48, art. 51, art. 60 din Legea privind azilul nr.270 din 18 decembrie 2008, raportate la circumstanţele de fapt a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, or, la evaluarea credibilității interne, autoritatea publică a luat în considerare declarațiile solicitantului, potrivit cărora în Siria are loc un conflict armat, ceea ce duce la teama de a reveni în țara de origine.

În acest sens autoritatea publică pârâtă a consultat informația din țara de origine şi anume: - ZIARE.com (https://ziare.com/israel-atac-siria/raid-nerian-homs-siria-israel-atac- racheta-1813192); - DIG124.ro (https://www.digi24.ro/stiri/extems/15marin-siria-dura-ce-israelul:a- bombardat-damaacul-este-cel-mai-mortal-atac-jamelian-asupra-capitalei-stiene- 2250843 ); - ADEVARUL.ro (https://adevarul.ro/stiri-exteme/in-lume/armata-siriana-a-trimis- intariri- in-pordul-2223422.html); - HOTNEWS (https://www.Hotnews.ro/stiri- intemational-25914731-video-cel-putin- 31-mori-dupa-raidurile-turciei-sizia.htm); 3 - AGERPRES (https://www.agerpres. co/politica-extema /2022/ 03/ 15/siria-dupe-l1- ani-de-rachoi-610-000-de-martisi-o-criza-alimentara-884834.

Luând în considerație motivul pentru care Othman Ameer nu poate reveni în Siria și anume haosul și dezordinea, în contextul violențelor generalizate, fiind folosite echipamente militare și muniții împotriva civililor, indiferent de sex, vârstă sau opinie politică, instanţa de apel a remarcat că, prin simpla prezență la acest conflict, Othman Ameer este supus unor presiuni, fiindu-i pusă viaţa în pericol, precum şi integritatea corporală. Totodată autoritatea publică concluzionând că solicitantul a individualizat acţiuni care să aducă atingere vieţii, libertăţii sau integrităţii sale corporale, a conchis că nu există motive prevăzute în art. 45 alin. (1), (2) şi art. 46 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, care ar justifica recunoaşterea statutului de refugiat.

La analiza riscului de persecuții viitoare (în cazul întoarcerii), autoritatea publică pârâtă a apreciat că Othman Ameer nu a fost supus unor acte de persecuţie aşa cum sunt definite în legislaţia naţională, nu sunt indice care ar deduce că la întoarcere solicitantului va fi supus unor acţiuni discriminatorii sau persecuţie aşa cum este definită în Convenţia de la Geneva din 1951.

Instanţa de apel, analizând legătura dintre actele invocate și motivele persecuției prevăzute în definiția refugiatului, a constatat că, nu există legătură de cauzalitate între acestea. Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că, Othman Ameer nu poate beneficia de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece crimele pretins comise de către el în Siria cad sub incidenţa crimelor contra umanităţii, astfel cele pretins comise de către el contravin Legii nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova şi a Convenţiei 1951.

Totodată, instanţa de apel a subliniat că, solicitantul de azil a părăsit țara de origine în mod legal, având tangență directă cu autoritățile de stat, ceea ce atestă faptul că dânsul nu se afla în vizorul autorităților din țara de origine şi nu este urmărit de către aceștia. Astfel, pct. 106 din Manualul UNHCR privind proceduri şi criterii de acordare a statutului de refugiat în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaţilor prevede că, ori de câte ori este posibil, protecţia naţională are prioritate faţă de protecţia internaţională.

La caz, Othman Ameer nu a demonstrat nici faptul că în caz de reîntoarcere în ţara de origine, viața sa se află în pericol, cât și faptul că există un risc real de a fi supus unor tratamente contrare prevederilor art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, or, persoana care pretinde că va fi supusă unui risc, trebuie să susţină afirmaţiile sale cu probe incontestabile şi convingătoare.

Drept urmare, instanța de apel a conchis că, Othman Ameer se limitează doar la afirmații cu caracter declarativ în ceea ce privește argumentarea necesității obținerii statutului de refugiat sau a protecției umanitare. Or, ultimul nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente temerea sa întemeiată de persecuție.

Solicitantul, în contextul Manualului referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției din 1951 și a Protocolului din 1967 privind statutul refugiaților, trebuie să demonstreze că se 4 teme de persecuție datorită opiniilor politice diferite de cele ale guvernuluii, de asemenea, aceste opinii ar fi trebuit să fi ajuns la cunoștința autorităților sau îi sunt atribuite de către acestea solicitantului.

La caz, Othman Ameer nu a individualizat nicio acțiune întreprinsă de către autoritățile de stat asupra sa care ar oferi un calificativ de temere bine întemeiată.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, prin nota Serviciului de Informație și Securitate nr. E/8275 din 10 august 2023 se atestă că Othman Ameer a fost declarat persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova pentru perioada 24 martie 2015-24 martie 2030. La fel, s-a menționat că solicitantul de azil prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

Astfel, instanţa a conchis că, Othman Ameer nu a prezentat nici în cadrul procedurii administrative, nici în cadrul examinării cauzei careva probe că acesta este persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, conform art. 17 a Legii 270/2008 privind azilul în Republica Moldova. La fel, nu au fost anexate probe care să dovedească careva acțiuni de persecuție ale autorităților în adresa reclamantului/apelantului în sensul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova.

În această ordine de idei, un străin este exclus de la recunoașterea statului de refugiat, precum și de la acordarea protecției umanitare dacă există motive întemeiate să se creadă că: prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

Cu referire la argumentul lui Othman Ameer precum că pe numele său este intentat dosar penal, instanţa de apel a menţionat că potrivit pct.56 din Manualul referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenției din 1951 și a Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților, prevede că noțiunea de „pedeapsă” este definită în modul următor: este important de a efectua o distincție clară între persecuție și pedeapsă prevăzută pentru o infracțiune de drept comun. Persoanele ce fug pentru a scăpa de urmăriri sau pedepse pentru astfel de infracțiuni, în mod normal nu sunt refugiați. Refugiatul este o victimă - sau potențială victimă a injustiției care trebuie să dovedească faptul dat și nu o persoană ce fuge de justiție, se află în procedura de extrădare în vederea tragerii la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de fraudă prin corespondență. Totodată, pct. 60, prevede că autoritățile pot lua decizii, în mod frecvent, luînd drept etalon propria legislație națională.

După cum rezultă din materialele dosarului administrativ, se atestă că Inspectoratul General pentru Migrație a analizat și posibilitatea acordării lui Othman Ameer a protecției umanitare în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 270/2008, care prevede că protecția umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui privință există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi 5 trimis în țara sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art. 45 alin. (3) și nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu dorește să obțină protecția respectivei țări.

Analizând suportul probatoriu, instanţa de apel a concluzionat că apelantul nu a identificat niciun motiv imperios de temere, or, motivele invocate ține de motivul părăsirii țării de origine și solicitării azilului, s-a conchis că aceasta nu a individualizat nici o temere rezonabilă, fapt ce a dus la concluzia de neimpunerea examinării elementului dat.

Totodată, autoritatea publică pârâtă întemeiat a reținut că, deși cererea lui Othman Ameer îndeplinește condițiile prevăzute de art. 45 alin. (3) lit. b) și c) din Legea nr. 270/2008, urmare a faptului că din partea Serviciului de Informații și Securitate a parvenit avizul nr. E/8275 din 10 august 2024 în care se indică faptul că Othman Ameer, prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova, se impune în continuare examinarea clauzelor de excludere.

Curtea de Apel Centru a subliniat că, Serviciul de Informații și Securitate are misiunea de protejare eficientă a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, societății și statului împotriva riscurilor și amenințărilor la adresa securității de stat. Totodată, obiectivele Serviciului de Informații și Securitate sunt următoarele: - Culegerea de informații cu relevanță pentru securitatea națională a Republicii Moldova, ce asigură bază de decizie autorităților statului; - Avertizarea anticipativă asupra riscurilor, amenințărilor și provocărilor de securitate, implicit suveranitatea, independența și integritatea țării; - Realizarea de evaluări strategice ale mediului național, regional și internațional de securitate.

Pentru aplicarea clauzelor de excludere, este necesară stabilirea responsabilității individuale în legătură cu actele prevăzute de art. 20 din Legea nr.270/2008. În general, responsabilitatea individuală intervine atunci când persoana în cauză a săvârșit sau a avut o contribuție substanțială la săvârșirea unor fapte, fiind conștient că acțiunea sau omisiunea sa ar facilita o conduită infracțională.

La caz, conform cumulului de date cu caracter informativ extern parvenit din partea Serviciului de Informații și Securitate necesar pentru adoptarea deciziilor relevante și eficiente în ceea ce privește realizarea intereselor naționale în domeniul securității Republicii Moldova, Othman Ameer poartă responsabilitate individuală. Astfel, pe cale de consecință a răspunsului parvenit din partea Serviciului de Informații și Securitate, atât autoritatea publică pârâtă, cât și instanța de fond întemeiat au conchis că situația lui Othman Ameer se încadrează în articolul 20 alin.(1) lit. b) și lit.d) al Legii privind azilul în Republica Moldova și este exclus de la acordarea protecției umanitare.

Împotriva deciziei instanţei de apel a depus recurs Othman Ameer, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi decizii privind admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt şi de drept indicate în cererea de chemare în judecată, totodată a invocat dezacordul cu decizia pronunțată, menționând că decizia instanţei de apel este neîntemeiată deoarece instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante ale cauzei, iar concluziile, expuse în decizie, sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei, precum şi a aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat unele prevederi legale.

Recurentul a indicat că instanţa de apel contrar obligaţiei de a determina toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, a omis să se pronunţe şi să dea apreciere tuturor motivelor invocate în apel. Or, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanţei, dar, de asemenea, obligaţia corespunzătoare a instanţei de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

Othman Ameer a susținut că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea privind azilul, care prevede că statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeţinând nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele 7 și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de către Othman Ameer, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Centru şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate. 8

Othman Ameer, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă, în susținerea recursului a indicat temeiul de admisibilitate prevăzut la art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.

Referitor temeiul menționat, Completul de judecată relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Othman Ameer, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă, conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. 9

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/hotărârii şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Centru şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi 10 conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Othman Ameer, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11