3ra-816/25 — Anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

La 07 septembrie 2023, Serghei Poltavtsev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, solicitând anularea Deciziei nr. 5176/23/DAA din 1 august 2023, emisă de Inspectoratul General pentru Migrație şi obligarea pârâtului să acorde reclamantului statutul de refugiat conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova (f. d. 6-11).

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 21 septembrie 2022, ora 21:10 a fost reținut pe teritoriul Republicii Moldova, fiind anunțat în căutare internațională de către organele competente ale Federației Ruse, în scopul tragerii la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 210 alin. (2) din Codul penal al Federației Ruse - organizarea asociației criminale (organizaţiei criminale) sau participarea la ea, infracțiune care prevede ca pedeapsă privațiunea de libertate pe un termen de până la 2 ani şi art. 226/1 alin. (3) din Codul penal al Federației Ruse - contrabanda mărfurilor strategice în proporții mari, infracțiune cu privațiunea de libertate pe un termen de până la 12 ani.

Prin încheierea din 23 octombrie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana în privinţa lui Serghei Poltavtsev s-a aplicat arestul preventiv în vederea extrădării pe un termen de 18 zile, până la 9 octombrie 2022. Respectiv, arestul preventiv s-a prelungit până la 25 noiembrie 2022, iar la 28 noiembrie 2022 a fost eliberat prin decizia Curţii de Apel Chişinău.

La 28 septembrie 2022 de către Serghei Poltavtsev a fost depusă o cerere de solicitare a protecţiei internaţionale în adresa Inspectoratului General pentru Migraţie, fiind deținut la acel moment în penitenciarul nr. 13, iar la 9 august 2023 1 a recepționat decizia nr. 5176/23/DAA din 1 august 2023 prin care a fost respinsă cererea de azil.

Reclamantul a notat că nu este de acord cu decizia în cauză și o consideră neîntemeiată, nemotivată și vagă.

În cadrul interviului cu reprezentantul Inspectoratului General pentru Migraţie a declarat că, în anul 2019 a plecat legal din Federaţia Rusă în Thailanda, din motive personale și nu a revenit în ţara de origine din cauza faptului că pe numele său şi a partenerului de afaceri precum şi pe mai multe persoane, care aveau acelaşi gen de activitate, au fost intentate dosare penale, după plecarea acestuia din Federaţia Rusă.

Reclamantul a afirmat că împreuna cu soţia au plecat în China unde a suferit un accident vascular, fiindu-i paralizat o parte din corp, tot în China s-a tratat timp de 6 luni şi după aceea a plecat in Ucraina. Aşa cum locul nașterii lui este Ucraina, având cetățenia Federației Ruse, acesta a imigrat în ţara sa natală pentru redobândirea cetățeniei ucraineşti şi stabilirea cu traiul în Ucraina.

Totodată a precizat că în anul 2020 a fost inițiată procedura de redobândire a cetățeniei, însă din cauza evenimentelor care au avut loc în perioada anilor 2020 (pandemia) - 2022 (conflictul armat), procedura nu s-a finisat, deoarece autoritățile Ucrainei din perioada anului 2022 foarte sever reacţionează la cetăţenii ruşi, în vederea acordării cetăţeniei.

Reieșind din faptul că pe teritoriul Ucrainei are loc un conflict armat cu ţara vecină, Federaţia Rusă, care a început să se intensifice în regiunea Dnipropetrovsk, unde îşi are domiciliul, a decis să imigreze în Republica Moldova, unde a fost reţinut la trecerea frontierei de stat.

Reclamantul a menționat că are la întreținerea sa trei copii minori şi că, anterior, nu a fost judecat în nicio ţară şi nici nu a solicitat azil pe teritoriul vreunei ţări străine.

Referitor la motivul solicitării azilului în Republica Moldova, reclamantul a invocat că are intenția de a se afla până la soluționarea cauzei penale din Federația Rusă, deoarece acțiunile incriminate lui se atribuie la infracțiuni politice şi conexe, respectiv sunt temeiuri de a considera că este urmărit penal din motive de răzbunare 2 şi apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, iar odată cu extrădarea sa, el va fi supus torturii sau tratamentului inuman.

Reclamantul a accentuat că cauza penală în privința sa a fost intentată in mod ilegal şi neîntemeiat, deoarece întreprinderea pe care o gestiona a fost înființată în anul 2003, având drept gen de activitate, exportul lemnelor.

Pârâtul a respins solicitarea reclamantului pe motiv că aceasta este calificată ca un motiv economic, făcând astfel trimitere la pct. 62 şi 56 a Protocolului privind statutul refugiaților precum că „Un migrant economic este o persoană care, din alte motive decât cele cuprinse în definiția refugiatului, în mod voluntar părăsește teritoriul său, ţara în vederea înfiinţării ei în altă parte. Se poate muta din cauza dorinţei de schimbare sau de aventură, din motive familiale sau din alte motive personale. Dacă se mută doar din motive economice, este un migrant economic, nu un refugiat”.

Argumentul pârâtului care se întemeiază în baza pct. 62 şi 56 a Protocolului privind statutul refugiaților, se combate cu Ghidul privind procedurile şi criteriile pentru determinarea statutului de refugiat paragrafele 57, 58, 59 precum şi cu circumstanțele de fapt.

Reclamantul a precizat că, după vizita președintelui Federației Ruse în anul 2019, precum şi în urma discursului președintelui Consiliului Federației din februarie 2019 referitor la problemele complexului lemnos şi la necesitatea reducerii exportului de cherestea, a fost lansată o campanie mediatică de discreditare a afacerilor asociate cu exportul şi exploatarea forestieră în regiunea Irkutsk. În teritoriile Krasnoyarsk, Khabarovsk şi Primorsk, în anul 2019, numărul dosarelor penale intentate împotriva întreprinderilor din domeniul silvic a crescut cu 25–30%, în timp ce ancheta preliminară, în majoritatea cazurilor, durează de mai bine de patru ani şi nu a fost încă expediată în instanță.

Totodată, reclamantul a indicat că au fost reținute 15 persoane, inclusiv E. Malova, mama unei fiice minore, care a fost nevoită să locuiască împreună cu rude îndepărtate timp de aproximativ un an şi jumătate. Toate aceste persoane au fost deținute în centrele de arest preventiv din Khabarovsk şi Vladivostok mai mult de un an, majoritatea fiind supuse unor măsuri de presiune psihologică şi fizică. Întreaga campanie de distrugere şi discreditare a întreprinderilor din complexul 3 forestier a fost supravegheată de Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse, iar organul executor a fost Comisia de anchetă.

Cazul său a fost divizat într-o procedură separată, iar în cazul repatrierii sale în Federația Rusă, există o temere întemeiată că va fi închis într-un centru de arest preventiv pentru mulți ani, ceea ce este confirmat de experiența altor inculpați, cu utilizarea metodelor fizice şi psihologice de presiune care este o practică comună a investigației. Numărul abuzurilor şi fraudelor financiare este deosebit de mare în agențiile de aplicare a legii de pe teritoriul Primorskiy Krai, unde a locuit reclamantul.

În ultimii trei ani, conducerea Direcţiei Afacerilor Interne din Primorsky Krai s-a schimbat de două ori, iar procurorul regional a fost reținut pentru fraudă financiară şi se află în prezent sub cercetare. Timp de doi ani, un antreprenor din Dalnerechensk, pe nume Yekub, a fost deţinut într-un centru de arest preventiv şi supus torturii. Acesta a fost eliberat abia după ce la televiziune au fost difuzate două episoade din filmul „Primorskie scum”, realizat de Karaulov.

Reclamantul a subliniat că trei anchetatori, care au fabricat cazul pentru a prelua afacerea, au fost condamnați şi îşi ispășesc pedeapsa, iar şeful Departamentului Afacerilor Interne şi procurorul regional au fost destituiți. Y. Kozlov a petrecut un an în detenţie, a fost achitat un an mai târziu, însă în anul 2022 a fost din nou arestat. În acest interval, întreprinderea pe care o deținea şi fondul forestier aferent au trecut în proprietatea unor persoane afiliate angajaților Comisiei de anchetă.

A mai afirmat că însăși președinta Republicii Moldova, în cadrul unui interviu, fiind întrebată despre moartea cetăţeanului rus Evghenii Prigojin, a menționat: „Acest lucru nu face decât să reconfirme riscurile care vin dinspre Rusia, o ţară care nu are justiţie. Din păcate, acest lucru nu se limitează la graniţele Rusiei. Din păcate, acesta este modul în care Rusia acționează şi faţă de vecinii săi” (a se vedea: https://unimedia.info/ro/news/254deadal5a0c8db/maia-sandu-a- comentat-moartea-liderului-wagner-nu-face-decat-sa-reconfirme-riscurile-care- vin-dinspre-rusia-o-tara-fara-justitie.html).

Serghei Poltavtsev și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 17 alin. (1) și art. 45 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, pe paragrafele 57 - 59 din Ghidul privind procedurile și criteriile pentru 4 determinarea statutului de refugiat, precum și pe art. 206 alin. (1) lit. b), și art. 221 alin. (1) din Codul administrativ.

Reclamantul a solicitat să fie recunoscut ca refugiat, invocând o temere întemeiată de a fi persecutat din cauza apartenenței la un anumit grup social, întrucât ar putea fi persecutat de Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse şi supus tratamentelor degradante şi inumane.

Curtea de Apel a reținut că, în speță, obiectul controlului judecătoresc îl constituie decizia nr. 5176/25/DAA din 01 august 2023, prin care, urmare a examinării cererii de azil, în temeiul art. 19 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova, art. 4 alin. (3) și art. 60 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, a fost respinsă cererea de azil.

Instanța de apel a reținut că Serghei Poltavtsev a părăsit legal țara de origine în anul 2019 deplasându-se în Thailanda, ulterior, s-a stabilit în Republica Populară Chineză, de unde a decis să plece în Ucraina, iar la 22 septembrie 2022 a intrat pe teritoriul Republicii Moldova. De asemenea, în cadrul procedurii administrative s-a constatat că Serghei Poltavtsev nu a fost supus condamnărilor în țara sa de origine, nu a fost arestat, reținut sau judecat. 5

Totodată, instanța de apel a subliniat că apelantul Serghei Poltavtsev este dat în căutare internațională de către organele competente ale Federației Ruse, în scopul tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 210 alin. (2) din Codul penal al Federației Ruse - organizarea unei asociații criminale (organizații criminale) sau participarea la aceasta, și art. 226.1 alin. (3) din Codul penal al Federației Ruse - contrabandă cu mărfuri strategice în proporții mari.

În acest context, instanța apel a reținut că, Convenția privind statutul refugiaților din 1951 prevede cinci motive principale de persecuție în baza cărora o persoană poate solicita protecție internațională, și anume: rasa (incluzând trăsături fizice, descendența sau apartenența la un anumit grup etnic); religia (incluzând convingerile religioase, participarea la practici religioase sau apartenența la o comunitate religioasă); naționalitatea (se referă la cetățenie sau la apartenența la un grup etnic sau național distinct); apartenența la un anumit grup social (include persoane care împărtășesc o caracteristică comună fundamentală pentru identitatea lor sau care nu pot renunța la această caracteristică (de exemplu, genul, orientarea sexuală, statutul social, etc.); opiniile politice (persecuția din cauza convingerilor politice reale sau atribuite unei persoane).

Concomitent, instanța de apel a atenționat că faptele imputate apelantului nu au caracter politic, ci constituie infracțiuni împotriva siguranței publice prevăzute în capitolul 24 din Codul Penal al Federației Ruse. În aceste condiții, faptul că Serghei Poltavtsev este dat în căutare internațională de către autoritățile judiciare din Federația Rusă nu poate fi considerat, în sine, o formă de persecuție politică. Prin urmare, teama de urmărire penală pentru o astfel de faptă nu justifică acordarea statutului de refugiat și nu conferă, în mod automat, dreptul la protecție internațională.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, solicitantul de protecție internațională nu a prezentat dovezi concrete care să arate că autoritățile din Federația Rusă i-ar fi cauzat dificultăți sau l-ar fi persecutat. Iar în lipsa unor dovezi specifice privind acte sau acțiuni ale autorităților care ar putea pune în pericol viața sau integritatea solicitantului, afirmațiile acestuia sunt considerate prea generale pentru a susține o teamă întemeiată de persecuție.

Cu referire la motivul invocat de Serghei Poltavtsev, privind riscul de mobilizare forțată, instanța de apel a notat că simpla posibilitate de a fi înrolați în 6 serviciul militar nu constituie, prin ea însăși, un motiv suficient pentru acordarea protecției internaționale. Potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația generală de a satisface serviciul militar nu echivalează cu o persecuție, decât în măsura în care există dovezi clare că mobilizarea ar avea loc în condiții care încalcă drepturile fundamentale ale persoanei sau ar fi însoțită de tratamente inumane sau degradante. În speță, apelantul nu a demonstrat existența unor circumstanțe individuale concrete care să indice că, în cazul mobilizării, ar fi expus unui risc real și personal de încălcare a drepturilor sale.

În consecință, examinând argumentele formulate de reclamant/apelant atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, precum și la dispozițiile legale incidente, instanța de apel a reținut că activitatea desfășurată de autoritatea publică pârâtă a fost conformă cu legea. Astfel, acțiunile întreprinse de autoritate au fost realizate în limitele competențelor legale, cu respectarea normelor de procedură și a drepturilor solicitanților, fără a se constata abuzuri, omisiuni sau depășiri ale atribuțiilor prevăzute de cadrul juridic în vigoare. Prin urmare, instanța de apel conchide că măsurile contestate sunt legale, justificate și temeinic fundamentate.

În contextul celor expuse, având în vedere că cererea apelantului Serghei Poltavtsev nu întrunește condițiile pentru accesul la procedura de azil în Republica Moldova, instanța de apel a conchis că instanța de fond întemeiat a stabilit că Decizia nr. 5176/23/DAA din 1 august 2023, prin care s-a respins cererea de azil depusă de Serghei Poltavtsev, este legală și întemeiată, iar pretențiile reclamantului formulate în prezenta acțiune sunt neîntemeiate.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice acestuia, precum și legea materială care guvernează raportul respectiv, asigurând participanților la proces condiții obiective și echitabile pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale. Acest fapt se încadrează în respectarea dreptului părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 08 octombrie 2025, Serghei Poltavtsev, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 august 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin referința din 13 februarie 2026, Inspectoratul General pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie, a solicitat respingerea cererii de recurs depuse de Serghei Poltavtsev, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea 8 recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererea de recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la 9 judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept 10 național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind neîntemeiată critica privind pretinsa încălcare a dreptului la accesul la justiție şi posibilitatea de a-şi apăra drepturile, or din materialele cauzei rezultă că data examinării apelului a fost stabilită pentru 12 august 2025 şi avocatul Mihail Zero, a fost înștiințat în mod legal şi din timp despre această şedinţa încă de la 16 iulie 2025 (f. d. 166).

Cererea de amânare depusă de reprezentantul apelantului, avocatul Dorin Cojocaru la 11 august 2025, pe faptul aflării peste hotarele ţării, a fost depusă cu doar cu 1 zi înainte de termenul de judecată, deşi data ședinței era cunoscută încă la 08 august 2025, data încheierii contractului de asistență juridică (168-170). Mai mult, din lucrările dosarului rezultă că în cadrul examinării cauzei în ordine de apel partea apărării a depus mai multe cereri cu privire la amânarea ședințelor de judecată, precum şi strămutarea, astfel împiedicând examinarea promtă a cauzei dedusă judecății.

Suplimentar Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, scoate în evidenţă faptul că prin prisma art. 192 alin.(2) din Codul de procedură civilă, cauzele privind acţiunile sau inacţiunilor autorităţilor publice, se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.

Cu referire la alegațiile lui Serghei Poltavtsev, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru indicate în recurs precum că până la 07 octombrie 2025 nu a recepționat decizia motivată a instanței de apel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție le apreciază critic. Or, materialele dosarului atestă că, conform extrasului din poșta electronică Zimbra cu adresa de e-mail „sofia.mitcov@justice.md”, decizia motivată a Curții de Apel Centru, a fost notificată în mod electronic participanților la proces, inclusiv, avocatului Mihail Zero, în interesele lui Serghei Poltavtsev, împuternicit în baza mandatului seria MA nr. 1877496 din 04 august 2023 (f. d. 5), la 20 noiembrie 2025 (f. d. 187).

Potrivit art. 47 alin. (1), (2), (3) din Codul administrativ, acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului 11 reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Serghei Poltavtsev, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 12