3ra-209/26 — Anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

La 08 septembrie 2025, Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General pentru Migrație, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (f. d. 3, 4-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru a indicat că, a prezentat la Direcţia azil şi apatridie (în continuare Direcţie) pașaportul național intern nr. XXXXX, precum şi paşaportul de călătorie nr. XXXXX eliberat la data de 04 februarie 2022 şi valabil până data 04 februarie 2032. Referitor la motivul plecării din ţara de origine (Federaţia Rusă) solicitantul azilului în Republica Moldova a invocat că din anul 2010 a început sa practice religia hindusă.

În anul 2014 autoritățile Ruse împreună cu adepții bisericilor creștine au început să distrugă hramurile hinduse din regiunea Nijegordskoe, Federaţia Rusă şi în rezultat, solicitantul a început sa participe la proteste antiguvernamentale (anul 2014) în susținerea religiei hinduse, deci protestele erau paşnice, de fiecare data erau înăbușite de intervenirile de forță a poliției. Drept rezultat, solicitantul a mărturisit că era amendat sau reținut de către organele de forță pe un termen de 15 zile.

Reclamantul a indicat că, la data de 05 septembrie 2023, prin decizia Direcţiei azil i s-a comunicat că cererea depusă a fost respinsă.

Totodată, reclamantul a comunicat că nu poate reveni în Federaţia Rusă din circumstanțele expuse în interviul la Inspectoratului General pentru Migraţie însă, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Biroul migrației şi azil, Direcția azil şi integrare, a constatat că situația din țara de origine a reclamantului 1 Grigorii Gordienko nu prezintă un pericol atât pentru viața cât şi pentru securitatea acesteia în cazul întoarcerii în țara de origine.

A susținut că cu decizia luată de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Biroul migraţiei şi azil Direcţia azil şi integrare cu nr. 4984/23/DAA din 31 iulie 2023, reclamantul nu este de acord şi în acest sens solicită să fie schimbată decizia cu posibilitatea de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova.

Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.16, 17, 19 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, art. 219 din Codul administrativ.

Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru, a solicitat anularea deciziei nr. 4984/23/DAA din 31 iulie 2023, obligarea acordării protecției umanitare prevăzută de art. 19 al Legii privind azilul în Republica Moldova nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008.

Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond just a aplicat normele legale relevante la circumstanțele speței, a dat apreciere completă obiectivă şi sub toate aspectele probelor, iar hotărârea dată 2 este legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale participanților la proces.

Instanța de apel a reținut că solicitantul de azil a menționat că a fost supus unor persecuții din partea statului, însă este relevant că deși a început a practica religia hindusă în anul 2010, a plecat din Federația Rusă abia în februarie 2022 practicând liber religia dată, totodată la data de 04 februarie 2022 acesta şi-a perfectat şi i s-a eliberat pașaportul de călătorie fără a întâmpina careva probleme din partea autorităților ruse.

Totodată în urma examinării notei de interviu, s-a constatat faptul că reclamantul nu face parte dintr-un partid politic, nu a suferit vre-o condamnare în țara de origine, nu a fost arestat, reținut sau judecat, or careva probe în acest sens nu au fost prezentate, fapt ce probează că ultimul nu a fost supus unor persecuții conform art. 46 a Legii privind azilul în Republica Moldova nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008, sau amenințărilor, plecând din țara de origine, din alte considerente.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că în defavoarea solicitantului de azil a fost luat în considerare faptul că acesta nu a stabilit într-o măsură rezonabilă că rămânerea sa în continuare în țara sa de origine ar deveni intolerabilă pentru sine din motivele enumerate în definiția refugiatului, sau că ar deveni intolerabilă din aceleași motive dacă s-ar întoarce acolo se apreciază că, nu rezultă existența unei temeri întemeiate, astfel că temerea reclamantului (solicitantului de azil) cu privire cererea de azil nu este întemeiată din punct de vedere subiectiv şi obiectiv.

Reieșind din prevederile art.19 din Legea privind azilul în Republica Moldova nr.270 din 18 decembrie 2008, raportat la circumstanțele cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe, precum că la caz, nu se întrunesc temeiurile legale pentru acordarea azilului reclamantului Grigorii Gordienko, din motiv că ultimul nu a justificat iminența persecutării sale în țara de origine pe principii stabilite de lege pentru acordarea azilului din partea unor agenții de persecuție sau vătămări grave, după cum acestea sunt definite de art. 47 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008, iminent, existența unei temeri bine întemeiate a reclamantului de a fi persecutat sau existența riscului real de a fi supus unor vătămări grave în țara de origine. 3

Pe cale de consecință, în vederea admiterii cererii de azil este necesară efectuarea unei aprecieri individuale, în care solicitantul să demonstreze că există justificarea temerilor sale de persecuție, la fel, trebuie stabilită o legătură cauzală între actele de persecuție la care se presupune că a fost supus solicitantul de azil și decizia sa de a fugi din țară, iar în cazul în care nu se poate stabili această legătură este dificil de apreciat că acesta are nevoie de protecția unui alt stat, fapta respectivă nefiind stabilită în prezenta cauză, contrar aserțiunilor reclamantului invocate în cererea de apel.

Astfel, instanța de apel a constatat fără echivoc că, este corectă concluzia primei instanțe cu privire la legalitatea actului administrativ contestat – decizia Biroului Migrație și Azil al MAI nr. 4984/23/DAA din 31 iulie 2023, iar temeiuri de anulare al acesteia nu se atestă, or, reclamantul nu a administrat careva probe, care să demonstreze asupra faptului că în caz de reîntoarcere în țara de origine, viața sa se află în pericol, cât și faptul că există un risc real de a fi supus unor tratamente contrare prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, or persoana care pretinde că va fi supusă unui risc, trebuie să susțină afirmațiile sale cu probe incontestabile şi convingătoare.

De asemenea, completul judiciar a mai considerat important de remarcat faptul că, apelantul utilizând calea de atac, în limite legale nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată, iar esența alegațiilor din apel sunt similare celor expuse în fața primei instanțe, care au fost dezbătute și corect respinse.

La 08 aprilie 2026, în adresa Inspectoratului General pentru Migrație a fost expediat copia recursului declarat de Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 114).

Prin referința depusă la 22 aprilie 2026, prin intermediul poştei electronice, Inspectoratul General pentru Migrație, Direcția Azil și Apatridie, a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru, ca fiind nefondată (f. d. 116-121).

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. 5 Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție şi se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererea de recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 6

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 7

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Grigorii Gordienko, reprezentat de avocata Cristina Negru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8