Decizie nr. 23 din 19.02.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[...] se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părți [...]" din articolul 142 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, parte în dosarul nr. 1-249/2014, pendinte la Judecătoria Căușeni.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Aurelia Pleșca de la Judecătoria Căușeni, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Căușeni, sediul Bender (Varnița), se află cauza penală de acuzare a dlui Andrei Cociorba de comiterea infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a condus la vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, a solicitat efectuarea unei expertize auto-tehnice suplimentare. Printr-o încheiere din 19 decembrie 2025, instanța a respins demersul.

La 5 ianuarie 2026, Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „[...] se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părți [...]" din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 5 ianuarie 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Totodată, instanța de judecată a suspendat examinarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul excepției susține că dispozițiile contestate nu sunt previzibile și îi oferă instanței de judecată o marjă de discreție excesivă la stabilirea caracterului oportun al efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

Autorul sesizării afirmă că, la respingerea unei astfel de cereri, norma contestată obligă instanța de judecată să analizeze rapoartele de expertiză anterioare și să se antepronunțe cu privire la utilitatea unei probe înainte de administrarea acesteia. Sub acest aspect, judecătorul ar substitui partea în proces în aprecierea utilității probei.

Autorul excepției consideră că prevederea contestată limitează dreptul părților la apărare și la un proces echitabil, contrar articolelor 4, 20, 21, 24, 26, 54 și 114 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul părții în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care instanța de judecată a respins cererea avocatului privind dispunerea unei expertize judiciare suplimentare. În aceste condiții, Curtea reține că este competentă să continue examinarea sesizării în cauză.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „[...] se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părți [...]" din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea observă că, deși autorul excepției a contestat un alt text al articolului menționat, criticile formulate sunt similare celor examinate de Curte în Decizia nr. 164 din 1 decembrie 2022. În asemenea cazuri, Curtea verifică dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 17; DCC nr.110 din 12 septembrie 2024, § 17).

Autorul sesizării susține că prevederile contestate încalcă articolele 4 (

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 4 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (DCC nr. 150 din 2 octombrie 2025, § 23).

Referitor la articolele 21, 24 și 116 din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu a prezentat argumente care să demonstreze incidența acestora în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 20 și 26 din Constituție, autorul pretinde că prevederea contestată îi oferă instanței de judecată o marjă discreționară prea largă la determinarea oportunității efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

Sub acest aspect, Curtea constată că în Decizia nr. 164 din 1 decembrie 2022 a analizat dacă competența instanței de judecată de a examina oportunitatea dispunerii unei expertize judiciare suplimentare afectează drepturile garantate de articolele 20 și 26 din Constituție.

În Decizia menționată, Curtea a notat că rolul instanței de judecată este de a evalua necesitatea dispunerii unei expertize judiciare suplimentare în funcție de circumstanțele cauzei și de noile întrebări formulate de părți. Curtea a notat că instanța de judecată nu dispune de o marjă discreționară nelimitată atunci când decide oportunitatea efectuării sau a neefectuării expertizei suplimentare, ci trebuie să justifice inoportunitatea dispunerii unei noi expertize, pe de o parte, și să verifice dacă aceasta afectează celeritatea procesului penal, pe de altă parte (a se vedea §§ 25-32 din Decizie).

Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, exigența unui proces echitabil nu-i impune instanței de judecată obligația de a dispune efectuarea unei expertize sau a oricărei alte măsuri de anchetă doar pentru că o parte a solicitat acest lucru. În cazul în care apărarea insistă ca instanța să audieze un martor sau să obțină alte probe (cum ar fi, de exemplu, un raport de expertiză), le revine instanțelor naționale să decidă dacă este necesar sau recomandabil să accepte acele probe pentru a fi examinate în cadrul procesului (a se vedea

Având în vedere faptul că nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele menționate în Decizia nr. 164 din 1 decembrie 2022 rămân valabile pentru această cauză. Prin urmare, pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.