Decizie nr. 110 din 13.09.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 144 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexander Picker, în interesele „Moldindconbank” SA, în dosarul nr. 2i-14/2023, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Evghenii Bancov, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Prin Hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul central, din 22 noiembrie 2023 s-a intentat procesul de insolvabilitate în privința SRL „Rapira”. Pe parcursul procesului de insolvabilitate mai mulți creditori au formulat cereri de validare a creanțelor față de debitor.

Potrivit tabelului definitiv al creanțelor creditorilor SRL „Rapira”, administratorul insolvabilității a admis parțial două creanțe chirografare de diferit rang, formulate de SRL „Energo Petrol”.

La 24 ianuarie 2024, Moldindconbank a formulat o contestație împotriva creanțelor Energo Petrol înscrise în tabelul definitiv al creanțelor creditorilor.

La 1 martie 2024, în temeiul articolului 144 alin. (5) din Legea insolvabilității, Energo Petrol a formulat o cerere de admitere a creanței cu statut provizoriu la masa credală.

La 27 martie 2024, Moldindconbank a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 144 alin. (5) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 28 martie 2024, Judecătoria Cahul a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. [...]” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 144 Creanțele contestate „(1) Debitorul și creditorii pot să formuleze contestații cu privire la creanțele și la drepturile de preferință neadmise sau trecute integral sau parțial de administratorul insolvabilității/lichidator în tabelul definitiv. (2) Contestațiile se depun la instanța de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestațiile înaintate după acest termen se declară tardive și se restituie fără a fi examinate. (3) Instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședință de validare sau în cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilității/lichidatorului și a oricărei alte părți interesate, după caz. (4) Dacă la examinarea contestației se constată existența unui litigiu de drept, instanța de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost validată. În acest caz, creanța se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte. Creanțele față de care au fost admise contestațiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condițiile stabilite la art.152. (5) Până la judecarea irevocabilă a contestației, instanța de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanța ca fiind admisă parțial sau integral cu statut provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa și de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta și a retrage candidatura administratorului insolvabilității/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume și de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților acestuia. Admiterea ulterioară a contestației și/sau radierea creanței trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilității/lichidatorului. (6) Dacă o creanță este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanță se contestă poate aduce dovezi și își poate exercita alte drepturi pentru a contracara contestațiile. Dacă creanța este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparține contestatarilor. [...] (9) Instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestația este admisă sau respinsă cu validarea creanței este executorie pentru administratorul insolvabilității/lichidator și pentru toți creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanțelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca ședință specială de validare.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că norma contestată stabilește o procedură generală și abstractă de validare provizorie a creanțelor. Astfel, articolul 144 alin. (5) nu stabilește cu suficientă precizie motivele și cazurile de admitere a creanțelor cu titlu provizoriu. Prin urmare, autorul consideră că includerea în tabel a unor creanțe discutabile și incerte până la examinarea definitivă a contestației conferă potențialului creditor drepturi în cadrul adunării creditorilor, cum ar fi dreptul de a participa și de a vota la adunarea creditorilor, de a propune și de a retrage candidatura administratorului insolvabilității. Așadar, potențialul creditor deține drepturi referitoare la procesul de insolvabilitate, chiar dacă creanța sa este admisă doar cu statut provizoriu.

Potrivit autorului, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46, 54 și 120 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale .

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 144 alin. (5) din Legea insolvabilității. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, care are ca obiect examinarea unor creanțe contestate și admise cu statut provizoriu. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea constată că articolul 144 alin. (5) a mai constituit anterior obiect al controlului constituționalității prin prisma acelorași argumente (DCC nr. 22 din 16 februarie 2021). Totuși, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că verificarea anterioară a constituționalității normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate al acelorași prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate. Așadar, Curtea va verifica dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 20; DCC nr. 82 din 18 iulie 2023, § 34).

Curtea reține că autorul sesizării a invocat articolele 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 46 ( dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) și 120 ( caracterul obligatoriu al sentințelor și al altor hotărâri judecătorești definitive ) din Constituție.

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 19).

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție, Curtea reține că acest articol îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care le violează drepturile, libertățile și interesele legitime. Astfel, Constituția nu-i impune legislatorului obligația să stabilească criterii exhaustive referitoare la condițiile de admitere sau de respingere provizorie a creanțelor. Condiția stabilită de articolul 20 din Constituție este ca instanța de judecată să ofere motive rezonabile pentru decizia de admitere sau de respingere provizorie a creanțelor contestate (DCC nr. 22 din 16 februarie 2021, § 27).

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligația instanțelor judecătorești de a-și motiva deciziile reprezintă o garanție procedurală esențială în baza articolului 6 § 1 din Convenție, pentru că le demonstrează părților că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecții sau de a contesta hotărârea, și servește, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătorești către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina , 21 ianuarie 2016, § 63). Prin urmare, hotărârile instanțelor și tribunalelor ar trebui să precizeze în mod corespunzător motivele pe care se întemeiază, fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de reclamant. Această obligație de motivare presupune că părțile unui proces judecătoresc au așteptarea să primească un răspuns precis și explicit la argumentele decisive pentru soluția procedurilor în discuție. Măsura în care se aplică această obligație de a motiva poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie stabilită în funcție de circumstanțele cauzei ( Zayidov v. Azerbaidjan ( nr. 2 ), 24 martie 2022, § 91; Meli și Swinkels Family Brewers N.V . v. Albania , 16 iulie 2024, § 68).

De asemenea, deși instanțele naționale au o marjă de apreciere la alegerea argumentelor într-un anumit caz și la acceptarea probelor prezentate de părți, ele sunt obligate să-și justifice acțiunile, indicând motivele deciziilor adoptate. O decizie motivată îi oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca un tribunal superior să o verifice. Doar deciziile motivate fac posibilă exercitarea controlului public asupra înfăptuirii justiției (a se vedea Suominen v. Finlanda , 1 iulie 2003, §§ 36-37).

În această cauză, Curtea observă că, potrivit normei contestate, dacă instanța de judecată admite creanța cu titlu provizoriu, ea trebuie să redacteze o încheiere motivată. Astfel, Curtea reiterează că condiția adoptării unei „încheieri motivate”, stabilită de legislator, reprezintă o garanție procedurală esențială a dreptului de acces liber la justiție (DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 20). De asemenea, articolul 144 alin. (9) din Legea insolvabilității stabilește că instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Prin urmare, instanța de recurs deține competența de a verifica legalitatea soluției primei instanțe, reprezentând o garanție suplimentară contra arbitrarului.

Așadar, cerința de a motiva încheierea de admitere a contestației și posibilitatea de a o contesta cu recurs reprezintă garanții procesuale suficiente din perspectiva articolului 20 din Constituție și, prin urmare, acest articol nu este afectat.

Referitor la argumentele autorului că norma contestată ar încălca articolul 46 din Constituție, Curtea a menționat, în jurisprudența sa, că dreptul național trebuie să-i ofere persoanei posibilitatea de a-și prezenta cazul în fața unei autorități competente care să se pronunțe în privința măsurii care aduce atingere dreptului său de proprietate. Statul are obligația de a institui proceduri judiciare care implică garanții suficiente și care le permit instanțelor naționale să soluționeze în mod eficient și corect orice litigii între persoane private, precum și între indivizi și stat (a se vedea DCC nr. 110 din 6 septembrie 2022, § 31). În prezenta cauză, creditorul interesat poate să conteste în instanța de judecată creanțele neadmise sau creanțele admise și trecute de administratorul insolvabilității în tabelul definitiv și să conteste cu recurs eventuala soluție a instanței de insolvabilitate. Mai mult, norma contestată prevede că statutul provizoriu al creanței nu acordă eventualului creditor dreptul la distribuirea activelor din masa debitoare și, respectiv, la această etapă nu reduce proporția de active repartizate celorlalți creditori și nici nu are natura de a afecta dreptul de proprietate al acestora. Statutul provizoriu al creanței acordă doar un drept nepatrimonial de a participa la ședința adunării creditorilor și de a vota chestiunile de pe ordinea de zi, inclusiv de a propune înaintarea sau retragerea administratorului insolvabilității. Prin urmare, Curtea nu poate reține argumentele invocate de autor referitoare la incidența dreptului de proprietate.

Cu referire la incidența articolului 120 din Constituție, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale. Curtea reține că simpla enumerare a normelor constituționale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 104 din 29 august 2023, § 23)

Pe baza celor menționate supra , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 144 alin. (5) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Alexander Picker, în interesele „Moldindconbank” SA, în dosarul nr. 2i-14/2023, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 12 septembrie 2024 DCC nr. 110 Dosarul nr. 79g/2024