Decizie nr. 178 din 27.11.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „pentru tot timpul dezbaterilor judiciare" din articolul 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Viorel Chetrușcă, în interesele

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către doamna judecătoare Eleonora Badan Melnic, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Ulterior, printr-o încheiere a instanței de judecată, cele două cauze au fost conexate.

În cadrul judecării cauzei, la 2 noiembrie 2023, instanța de judecată a dispus îndepărtarea din sala de judecată a dlui Viorel Chetrușcă, reprezentant al

La 4 decembrie 2024, instanța de judecată a dispus reluarea dezbaterilor judiciare. Pe baza încheierii din 2 noiembrie 2023, aceasta l-a îndepărtat din sala de judecată pe dl Viorel Chetrușcă, reprezentant al

La 6 martie 2025, dna Tatiana Becciv și dl avocat Viorel Chetrușcă, reprezentanți ai

Printr-o încheiere din 2 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Autorul excepției susține că participantul la proces îndepărtat din sală pentru tot timpul dezbaterilor judiciare nu poate participa la examinarea cauzei sale și nu-și poate exercita drepturile procedurale în această etapă a procesului civil. Având în vedere importanța dezbaterilor judiciare, lipsa participantului în sala de judecată afectează în mod direct caracterul echitabil și adversarial al procesului.

Autorul consideră că textul criticat omite să stabilească criterii clare și previzibile pe baza cărora ar putea fi aplicată sancțiunea de îndepărtare din sală a participantului la proces pentru perioada dezbaterilor judiciare. Acesta pretinde că măsura aplicată nu ar fi proporțională cu gravitatea comportamentului sancționat, iar scopul legitim urmărit de legislator poate fi realizat în aceeași măsură prin îndepărtarea persoanei din sală doar pentru o parte din ședința de judecată.

Autorul menționează că măsura criticată nu este însoțită de alte garanții procedurale, cum ar fi existența unui mecanism de stabilire a caracterului echitabil al sancțiunii, obligarea instanței de a întrerupe ședința pentru a-i oferi părții posibilitatea de a-și desemna un alt apărător și de a-și pregăti apărarea, date fiind noile circumstanțe apărute sau o procedură de revizuire a sancțiunii până la finalizarea examinării cauzei în fond. Prin urmare, după îndepărtarea reprezentantului din sala de judecată, partea nu are posibilitatea de a fi asistată de avocatul ales și de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, fiindu-i afectat dreptul la apărare.

Autorul mai pretinde că, în cazul în care persoana îndepărtată din sala de judecată este un avocat, norma criticată admite o imixtiune în exercitarea profesiei și încalcă drepturile acestuia prevăzute de articolul 53 alin. (1) lit. a), b) și d) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002.

În concluzie, autorul excepției afirmă că textul contestat contravine articolelor 1 alin. (3), 16, 20, 22, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces. Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „pentru tot timpul dezbaterilor judiciare" din articolul 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. Anterior, Curtea a analizat situația îndepărtării inculpatului din sala de judecată în cadrul unui proces penal. În acest sens, a fost pronunțată Decizia nr. 11 din 2 februarie 2017.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în cadrul căreia reprezentantul unei părți în proces a fost îndepărtat din sală pentru perioada dezbaterilor judiciare. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi avute în vedere la examinarea cauzei.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 37 din 24 martie 2022, § 21; DCC nr. 98 din 1 august 2024, § 19).

Autorul excepției susține că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3) (

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolul 1 alin. (3) din Constituție nu poate fi analizat în mod individual în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, dacă nu este constatată aplicabilitatea unui drept fundamental (DCC nr. 79 din 4 iulie 2024, § 21; DCC nr. 92 din 1 august 2024, § 22).

De asemenea, Curtea a reținut că articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 77 din 1 iunie 2021, § 21; DCC nr. 113 din 26 septembrie 2023, § 18).

Cu referire la articolul 22 din Constituție, care este corespondentul articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea subliniază că dispozițiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noțiunii „penal" (care include dreptul penal și dreptul contravențional), adică principiul legalității incriminării și a pedepsei penale (

Curtea observă că îndeptărarea din sala de judecată se dispune dacă participantul la proces sau reprezentantul avertizat de președintele ședinței încalcă repetat ordinea în ședința de judecată. Prin natura sa și potrivit gradului de severitate al măsurii, comportamentul pentru care se aplică norma contestată nu constituie o infracțiune. Prin urmare, articolul 22 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

Curtea menționează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Exigența articolului 6 § 1 din Convenție, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înțeleasă inclusiv prin prisma asigurării respectării principiilor fundamentale ale procesului judiciar,

Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul articolului 6 din Convenție. Astfel, garanțiile stabilite de articolul 26 din Constituție reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, DCC nr. 37 din 25 aprilie 2024, § 22).

Pe baza articolului 115 alin. (4) din Constituție, având prerogativa constituțională de a reglementa prin lege organică procedura de judecată a cauzelor civile, legislatorul a prevăzut rolul președintelui ședinței de judecată de a asigura respectarea ordinii în ședință (a se vedea, în acest sens, articolul 194 alin. (3) din Codul de procedură civilă) și obligația participanților la proces, a celorlalte persoane prezente în sala de ședință de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea cauzei (articolul 195 alin. (4) din Codul de procedură civilă). Curtea observă că, în cazul încălcării ordinii în ședința de judecată, președintele ședinței poate avertiza persoana prezentă în sală. În cazul încălcării repetate a ordinii stabilite, participantul la proces sau reprezentantul avertizat poate fi îndepărtat, prin încheiere judecătorească, din sală pentru tot timpul dezbaterilor judiciare sau al unei părți din ședință (articolul 196 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură civilă).

Curtea reține că, în sensul prevederilor citate mai sus

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că pentru buna administrare a justiției ordinea și solemnitatea ședinței de judecată constituie elemente definitorii ale procedurii judiciare. Nerespectarea flagrantă a normelor elementare de conduită adecvată nu poate și nu trebuie să fie tolerată (

Curtea menționează că îndepărtarea reprezentantului din sala de judecată pentru perioada dezbaterilor judiciare reprezintă o măsură excepțională. Această măsură are rolul de a asigura buna-administrare a justiției prin judecarea cauzelor în termen rezonabil și respectarea drepturilor celorlalți participanți la proces.

Curtea observă că măsura îndepărtării din sală pentru perioada dezbaterilor judiciare a participantului la proces este precedată de (i) avertizarea anunțată de președintele ședinței pentru participanții la proces sau pentru reprezentantul acestuia cu privire la obligația de a respecta ordinea ședinței de judecată (articolul 196 alin. (1)) și de (ii) pronunțarea unei încheieri judecătorești, care va cuprinde motivele care au determinat aplicarea acestei măsuri și legea aplicabilă (articolele 196 alin. (2), 269 alin. (2) și 270 alineatele (1) și (2) din Cod).

Astfel, Curtea reține că participantul care încalcă ordinea în ședința de judecată și este avertizat în acest sens de președintele de ședință poate prevedea în mod rezonabil consecințele comportamentului său și poate să decidă până la aplicarea măsurii de îndepărtare din sală dacă dorește sau nu să participe la dezbaterile judiciare (a se vedea,

Curtea constată că măsura contestată are un caracter temporar. Ea se aplică pe durata dezbaterilor judiciare sau a unei părți din ședință. În acest sens, în funcție de gravitatea încălcării, instanța de judecată are competența să stabilească durata măsurii. De asemenea, după încetarea măsurii, legea mai prevede obligația instanței de judecată să informeze reprezentantul care a fost îndepărtat despre actele procedurale efectuate în lipsa sa (a se vedea articolul 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă). La etapa pledoariilor și a replicilor reprezentantul are posibilitatea să-și prezinte opinia cu referire la circumstanțele examinate de instanță și la probele elucidate în ședința de judecată.

Curtea observă că norma contestată nu împiedică persoana reprezentată, al cărei reprezentant a fost înlăturat, să participe la dezbaterile judiciare. Mai mult, Curtea reține că partea care susține limitarea exercițiului dreptului la apărare poate contesta odată cu fondul cauzei îndepărtarea din sala de judecată a reprezentantului său (articolul 359 din Codul de procedură civilă). În procedura apelului, instanța are competența să verifice legalitatea îndepărtării din sala de judecată a reprezentantului.

Așadar, Curtea reține că prevederile contestate nu afectează dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil, de vreme ce există garanții și remedii procesuale în acest sens.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.