Decizie nr. 116 din 21.08.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a punctului 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013, ridicată de dna avocat stagiar Stela Mura, în interesele SRL „Agrofloris-Nordˮ, parte în dosarul nr. 3a-1016/24, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna Victoria Sîrbu, dna Angela Braga și dl Andrei Cașcaval, judecători de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție.

În 25 mai 2022, SRL „Agrofloris-Nordˮ a solicitat restituirea de la bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 77 milioane lei.

Printr-o decizie din 24 iunie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a dispus restituirea către SRL „Agrofloris-Nordˮ a taxei pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de mărfuri scutite de TVA cu drept de deducere în sumă de 7 186 669 lei.

La 19 octombrie 2022, SRL „Agrofloris-Nordˮ a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat pentru anularea unor acte administrative și a solicitat restituirea diferenței de taxă pe valoare adăugată dintre sumele menționate la § 3 și § 4 (adică 69 273 164 lei).

Prin Hotărârea din 15 aprilie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a respins acțiunea. Nefiind de acord cu hotărârea pronunțată,

La 26 februarie 2025, dna avocat stagiar Stela Mura a ridicat, în interesele

Printr-o încheiere din 27 februarie 2025, Curtea de Apel a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013, sunt următoarele:

La determinarea sumelor TVA spre restituire se verifică sumele TVA aferente livrărilor și procurărilor, în modul stabilit de legislația în vigoare. În cazul existenței dubiilor în partea ce ține de autenticitatea raporturilor economice, financiare, la decizia conducerii Serviciului Fiscal de Stat, se va efectua verificarea prin contrapunere la furnizorii de marfă și servicii, conform principiului - până la producător sau importator.

Autorul susține că, prin adoptarea prevederii criticate, Guvernul și-ar fi depășit competențele. Codul fiscal nu prevede, în contextul stabilirii sumelor de TVA care urmează a fi restituite, posibilitatea verificării raporturilor economice sau financiare pe baza principiului „până la producător sau importator". Astfel, la adoptarea prevederii în discuție, Guvernul ar fi acționat

În continuare, autorul excepției susține că norma contestată instituie o sarcină excesivă pentru agenții economici la deducerea taxei pe valoare adăugată, deoarece ultimul subiect care a procurat marfa trebuie să verifice întregul lanț al tranzacțiilor de comercializare a acesteia.

Autorul excepției consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 46, 54 și 102 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul părții într-un proces din fața instanței de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie punctul 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 1 februarie 2013. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată pentru anularea deciziilor Serviciului Fiscal de Stat referitoare la restituirea taxei pe valoare adăugată. Astfel, Curtea admite că instanța de judecată va aplica prevederile contestate la soluționarea cauzei.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul sesizării susține că norma contestată încalcă articolele 1 alin. (3) (

Curtea notează că articolele 1 alin. (3) și 4 din Constituție au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale și separate și pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

Totodată, Curtea reiterează că articolul 54 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).

Referitor la incidența articolului 102 din Constituție, Curtea reține că prevederile acestuia stabilesc competența Guvernului de a organiza executarea legilor, scop în care emite hotărâri pentru precizarea, clarificarea și aplicarea lor cât mai corectă (a se vedea HCC nr. 6 din 28 februarie 2023, § 46). Hotărârile Guvernului pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ, însă nimic nu împiedică adoptarea lor în cazul în care executarea legii le face necesare (a se vedea DCC nr. 7 din 20 ianuarie 2022, § 35). Prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituționale sau sancționatorii în vederea stabilirii cadrului necesar realizării dispozițiilor legale (a se vedea HCC nr. 6 din 28 februarie 2023, § 46).

Autorul excepției susține că, la adoptarea prevederii criticate, Guvernul a acționat

Având în vedere specificul operațiunii de restituire din bugetul de stat a unor sume de bani (

Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 128 din 10 octombrie 2024, § 54). În acest sens, controlul asupra operațiunilor de restituire a TVA trebuie efectuat conform modalităților prevăzute de lege, utilizând inclusiv metoda de „verificare prin contrapunere" (a se vedea articolul 214 alin. (3) din Cod), care reprezintă un „control concomitent al contribuabilului și al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare și de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi și a operațiunilor efectuate" (a se vedea articolul 223 din Cod).

Curtea nu poate reține argumentul autorului sesizării potrivit căruia, prin aprobarea textului „verificarea prin contrapunere la furnizorii de marfă și servicii, conform principiului - până la producător sau importator", Guvernul ar fi acționat

Prin urmare, textul contestat din Hotărârea nr. 93 din 1 februarie 2013 a fost adoptat în scopul executării prevederilor Codului fiscal menționate mai sus. Așadar, Curtea nu constată incidența articolului 102 din Constituție în prezenta cauză.

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției nu a motivat în ce măsură norma contestată afectează exercițiul dreptului de proprietate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție, precum și citarea unor considerente din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 114 din 26 septembrie 2023, § 16). Anterior, Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepției la formularea argumentelor de neconstituționalitate, pentru că ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr. 46 din 14 mai 2024, § 20).

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.