Decizie nr. 110 din 12.08.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și a articolului 210 din Codul de procedură penală, ridicată de dl Marcel Lungu, lichidator al SRL „S.I. Demir-Agro" în procedură de faliment, în dosarul nr. 10-260/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător de instrucție Ana Bologan, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost prezentate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

Printr-o hotărâre din 26 mai 2021, Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, a intentat procesul de insolvabilitate în privința

Printr-o încheiere din 26 septembrie 2024, Judecătoria Comrat, sediul central, a dispus trecerea la procedura de faliment a

Printr-o încheiere din 2 iunie 2022, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, a admis demersul Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și a aplicat sechestru pe bunurile imobile și mobile aflate în proprietatea

La 9 decembrie 2024, lichidatorul

Printr-o ordonanță din 27 decembrie 2024, cererea de ridicare a sechestrului a fost respinsă.

La 9 ianuarie 2025,

Printr-o ordonanță din 15 ianuarie 2025, contestația a fost respinsă.

La 27 ianuarie 2025,

În procesul de examinare a cauzei, la 4 martie 2025, dl Marcel Lungu, lichidator al

Printr-o încheiere din 27 martie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

În opinia autorului sesizării, punerea sub sechestru a bunurilor unei persoane juridice în cadrul unui proces penal, înainte de intentarea procedurii falimentului, nu trebuie să suspende procedura de lichidare a masei debitoare, în ceea ce privește bunurile sechestrate.

Autorul excepției mai susține că omisiunea legislativă de a reglementa aplicarea sechestrului în materie penală de către instanța de insolvabilitate din prevederile articolelor 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității și 210 din Codul de procedură penală limitează competența exclusivă a instanței de insolvabilitate în materie de supraveghere a aspectelor procedurale ale procesului. Cele din urmă aduc atingere atât dreptului de proprietate al creditorilor de a-și recupera creanțele pecuniare din patrimoniului debitorului, cât și dreptului de proprietate al debitorului insolvabil, deoarece generează cheltuieli în procesul de insolvabilitate.

Autorul pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 20, 23, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității și din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiecte ale excepției de neconstituționalitate sunt articolul 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 și articolul 210 din Codul de procedură penală. Curtea observă că unele sintagme din articolul 210 alin. (1) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiecte ale controlului de constituționalitate din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 115 din 31 octombrie 2019), iar articolul 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate.

După cum rezultă din sesizare, procedura judiciară pendinte în fața judecătorului de instrucție are ca obiect anularea ordonanței Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale prin care a fost respinsă cererea lichidatorului de ridicare a sechestrului aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale unei persoane juridice insolvabile. Prin urmare, Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că autorul sesizării a menționat incidența articolelor 4 (

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 4 și 7 din Constituție comportă un caracter general și reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituție, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr. 179 din 14 decembrie 2023, § 15; DCC nr. 105 din 5 septembrie 2024, § 22). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr. 12 din 2 februarie 2023, § 20).

Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, autorul sesizării a susținut, în principal, că prevederile contestate stabilesc că măsurile de asigurare aplicate de instanțele de judecată sau de alte organele abilitate, inclusiv de aplicare a sechestrului asupra bunurilor unei persoane juridice insolvabile, „se anulează de drept și se aplică în exclusibitate de către instanța de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate". Totodată, autorul a afirmat că această prevedere omite să anuleze măsurile de asigurare [sechestrul de bunuri] aplicate în proceduri penale și a pretins calificarea acestei omisiuni ca fiind neconstituțională, deoarece efectul unui asemenea sechestru aplicat de instanțele penale ar împiedica realizarea drepturilor patrimoniale de către debitorul insolvabil, precum și ale creditorilor acestuia.

Curtea menționează că articolul 20 din Constituție garantează dreptul de acces liber la justiție și își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 37 din 30 martie 2021, § 32). În prezenta cauză, Curtea reține că lichidatorul, în calitate de autor al sesizării, a contestat la judecătorul de instrucție refuzul procurorului de ridicare a sechestrului asupra bunurilor debitorului insolvabil. Judecătorul de instrucție urmează să se pronunțe asupra cerințelor lichidatorului și să decidă ridicarea sau menținerea sechestrului. Mai mult, în cazul în care cauza penală se instrumentează în privința debitorului insolvabil, lichidatorul va reprezenta interesele acestuia în instanța penală, cu toate drepturile ce derivă din calitatea sa procesuală (

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de lichidatorul debitorului insolvabil într-o cauză penală în care s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare. Autorul excepției a pretins că dispozițiile contestate lezează dreptul de proprietate atât al debitorului insolvabil, cât și al creditorilor validați, fapt care generează încălcarea caracterului concursual al stingerii creanțelor și încălcarea celerității procesului de insolvabilitate.

Curtea constată că, deși autorul excepției afirmă că prevederile contestate îi lezează inclusiv dreptul de proprietate al debitorului insolvabil, criticile avansate de către acesta vizează de fapt imposibilitatea creditorilor validați de a-și valorifica creanțele în cadrul dosarului de insolvabilitate, pe durata aplicării sechestrului asupra bunurilor incluse în masa debitoare.

Astfel, Curtea observă că invocarea omisiunilor legislative de către autorul sesizării nu urmărește apărarea drepturilor fundamentale ale lichidatorilor sau ale debitorului insolvabil, ci mai curând apărarea dreptului de proprietate al creditorilor validați.

Curtea subliniază că poate verifica constituționalitatea prevederilor contestate dacă soluția sa poate fi favorabilă autorului excepției. În caz contrar, acest instrument devine o

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.