Decizie nr. 51 din 10.04.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, ridicată de dl Gheorghe Postolachi, parte în dosarul nr. 5r-270/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Igor Mozgovoi de la Judecătoria Bălți, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Printr-o decizie de sancționare din 5 iulie 2024, dl Gheorghe Postolachi a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute la articolul 236 alin. (1) ( depășirea vitezei de circulație stabilite pe sectorul respectiv de drum de la 10 la 20 km/oră) din Codul contravențional.

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator din 5 iulie 2024, dl Gheorghe Postolachi a depus o contestație.

La 3 februarie 2025, în cadrul examinării judiciare a contestației, dl Gheorghe Postolachi a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier.

Printr-o încheiere din 4 martie 2025, Judecătoria Bălți a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 21 Prezumția nevinovăției „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale." Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative." Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."

Prevederile relevante ale Legii nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier sunt următoarele: Articolul 7 Competența Ministerului Afacerilor Interne „De competența Ministerului Afacerilor Interne sunt: [...] c) asigurarea dirijării, supravegherii și controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate și verificate metrologic, conform cerințelor actelor normative în vigoare; [...]". ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției menționează că prevederea contestată este imprevizibilă, deoarece nu-i permite să identifice care este procedura de utilizare a dispozitivelor de măsurare a vitezei de deplasare a mijloacelor de transport. Astfel, lipsa reglementărilor normative referitoare la modul de utilizare a dispozitivelor ar conduce la folosirea incorectă a acestora și înregistrarea unor date eronate privind viteza reală de deplasare a autovehiculelor.

Autorul excepției indică că prevederile contestate contravin articolelor 21 , 22, 23 și 54 din Constituție și articolelor 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolul 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier. Prevederea contestată nu a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea contestației împotriva unei decizii prin care autorul sesizării a fost sancționat pe baza articolului 236 alin. (1) din Codul contravențional pentru depășirea limitei vitezei de circulație. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 48 din 27 aprilie 2023, § 18).

Autorul excepției a indicat că prevederea contestată contravine articolelor 21 ( prezumția nevinovăției), 22 ( neretroactivitatea legii ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție și articolelor 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire la articolele 21 și 54 din Constituție și articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze incidența lor în această cauză. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție, precum și preluarea unor considerente din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 23; DCC nr. 90 din 5 iulie 2022, § 20).

În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 27; DCC nr.59 din 19 aprilie 2022, § 17).

Referitor la incidența articolului 23 alin. (2) din Constituție, Curtea subliniază că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 30).

Cu referire la incidența articolului 22 din Constituție, corespondentul articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reiterează că condiția legalității incriminării și a pedepselor presupune ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pentru acestea ( nullum crimen, nulla poena sine lege certa ) (a se vedea DCC nr. 9 din 30 ianuarie 2025, § 20). Curtea a constatat în jurisprudența sa că caracterul general al legii contravenționale și scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât și de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravențională și penală (a se vedea DCC nr.74 din 6 iulie 2023, § 29).

Sub acest aspect, Curtea observă că, în domeniul traficului rutier, Ministerului Afacerilor Interne i-au fost atribuite mai multe competențe, între care asigurarea supravegherii și a controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate și verificate metrologic, conform condițiilor actelor normative în vigoare (a se vedea articolul 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007). Curtea constată că prevederile contestate nu stabilesc conținutul contravenției sau al sancțiunii. Așadar, articolul 22 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituție nu este incident.

Totuși, Curtea constată că, potrivit Legii metrologiei nr. 19 din 4 martie 2016, procedura de măsurare legală se aprobă printr-un act normativ al autorității centrale de metrologie sau de către autoritatea responsabilă în cadrul căreia se elaborează, prin coordonare cu autoritatea centrală de metrologie, documentul în cauză (a se vedea articolul 6 alin. (5) din Lege).

Astfel, modul și condițiile în care se efectuează măsurarea vitezei mijloacelor de transport auto sunt dezvoltate prin acte infralegale, ca de exemplu Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 266 din 1 august 2018 cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 10-01:2018 „Măsurarea vitezei mijloacelor de transport auto cu ajutorul aparatului (laser) pentru măsurarea vitezei de mișcare a autovehiculelor tip LTI 20/20 „TruCAM", publicat în Monitorul Oficial nr. 309-320 din 17 august 2018.

În jurisprudența sa, Curtea a notat că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 33).

Pe baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 7 lit. c) din Legea privind siguranța traficului rutier, ridicată de dl Gheorghe Postolachi, parte în dosarul nr. 5r-270/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 10 aprilie 2025 DCC nr. 51 Dosarul nr. 64g/2025