Decizie nr. 51 din 10.04.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, ridicată de dl Gheorghe Postolachi, parte în dosarul nr. 5r-270/2024, pendinte la Judecătoria Bălți, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Igor Mozgovoi de la Judecătoria Bălți, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Printr-o decizie de sancționare din 5 iulie 2024, dl Gheorghe Postolachi a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute la articolul 236 alin. (1) (

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator din 5 iulie 2024, dl Gheorghe Postolachi a depus o contestație.

La 3 februarie 2025, în cadrul examinării judiciare a contestației, dl Gheorghe Postolachi a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier.

Printr-o încheiere din 4 martie 2025, Judecătoria Bălți a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că prevederea contestată este imprevizibilă, deoarece nu-i permite să identifice care este procedura de utilizare a dispozitivelor de măsurare a vitezei de deplasare a mijloacelor de transport. Astfel, lipsa reglementărilor normative referitoare la modul de utilizare a dispozitivelor ar conduce la folosirea incorectă a acestora și înregistrarea unor date eronate privind viteza reală de deplasare a autovehiculelor.

Autorul excepției indică că prevederile contestate contravin articolelor 21

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolul 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier. Prevederea contestată nu a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea contestației împotriva unei decizii prin care autorul sesizării a fost sancționat pe baza articolului 236 alin. (1) din Codul contravențional pentru depășirea limitei vitezei de circulație. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 48 din 27 aprilie 2023, § 18).

Autorul excepției a indicat că prevederea contestată contravine articolelor 21 (

Cu referire la articolele 21 și 54 din Constituție și articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze incidența lor în această cauză. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție, precum și preluarea unor considerente din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 23; DCC nr. 90 din 5 iulie 2022, § 20).

În situații similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că trimiterea la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 27; DCC nr.59 din 19 aprilie 2022, § 17).

Referitor la incidența articolului 23 alin. (2) din Constituție, Curtea subliniază că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 132 din 12 august 2021, § 30).

Cu referire la incidența articolului 22 din Constituție, corespondentul articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reiterează că condiția legalității incriminării și a pedepselor presupune ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pentru acestea (

Sub acest aspect, Curtea observă că, în domeniul traficului rutier, Ministerului Afacerilor Interne i-au fost atribuite mai multe competențe, între care asigurarea supravegherii și a controlului traficului rutier cu mijloace de măsurare, legalizate și verificate metrologic, conform condițiilor actelor normative în vigoare (a se vedea articolul 7 lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007). Curtea constată că prevederile contestate nu stabilesc conținutul contravenției sau al sancțiunii. Așadar, articolul 22 din Constituție nu este incident în prezenta cauză.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituție nu este incident.

Totuși, Curtea constată că, potrivit Legii metrologiei nr. 19 din 4 martie 2016, procedura de măsurare legală se aprobă printr-un act normativ al autorității centrale de metrologie sau de către autoritatea responsabilă în cadrul căreia se elaborează, prin coordonare cu autoritatea centrală de metrologie, documentul în cauză (a se vedea articolul 6 alin. (5) din Lege).

Astfel, modul și condițiile în care se efectuează măsurarea vitezei mijloacelor de transport auto sunt dezvoltate prin acte infralegale, ca de exemplu Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 266 din 1 august 2018 cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 10-01:2018 „Măsurarea vitezei mijloacelor de transport auto cu ajutorul aparatului (laser) pentru măsurarea vitezei de mișcare a autovehiculelor tip LTI 20/20 „TruCAM", publicat în Monitorul Oficial nr. 309-320 din 17 august 2018.

În jurisprudența sa, Curtea a notat că o prevedere legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 33).

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.