Decizie nr. 9 din 30.01.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi:

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Inga Gorlenco de la Judecătoria Cahul, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Cahul se află cauza penală privind acuzarea minorului N.H. de comiterea infracțiunilor prevăzute la articolele 171 (

În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Maxim Todorov a ridicat, în interesele minorului N.H., excepția de neconstituționalitate a articolului 174 alin. (1) și a textului „dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta și dezvoltarea fizică și psihică" din articolul 174 alin. (2) din Codul penal în actuala redactare, precum și a articolului 171 alin. (1) și (2) lit. b) din Codul penal până la redactarea Legii nr. 316 din 17 noiembrie 2022.

Printr-o încheiere din 29 octombrie 2024, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională în vederea examinării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Autorul excepției susține că, spre deosebire de viol, actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani prevăzută de articolul 174 din Codul penal presupune consimțământul victimei. Articolul 174 din Codul penal nu prevede vârsta minimă a victimei de la care aceasta se prezumă că poate să-și exprime consimțământul în mod valabil și să înțeleagă acțiunile comise în privința sa. În lipsa acestui criteriu, ar fi dificilă delimitarea violului comis asupra unui minor de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Autorul pretinde că legea penală ar putea fi aplicată în defavoarea făptuitorului.

Totodată, autorul pretinde că alineatul (2) din aceeași normă, care stabilește că persoana care a săvârșit fapta prevăzută la alin. (1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă se află la un nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta și dezvoltarea fizică și psihică, nu corespunde exigenței calității legii. Norma nu stabilește diferența de vârstă sau criteriile în funcție de care s-ar putea determina nivelul apropiat de dezvoltare fizică și psihică dintre făptuitor și victimă.

Autorul excepției consideră că articolul 174 alin. (1) din Codul penal și textul „dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta și dezvoltarea fizică și psihică" din articolul 174 alin. (2) din Codul penal contravin articolelor 22 și 23 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul ei contestă articolul 174 alin. (1) și textul „dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta și dezvoltarea fizică și psihică" din articolul 174 alin. (2) din Codul penal în redactarea actuală, precum și articolul 171 alin. (1) și (2) lit. b) din Codul penal până la redactarea efectuată prin Legea nr. 316 din 17 noiembrie 2022.

Totuși, în încheierea de admitere a ridicării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată a sesizat Curtea privind controlul constituționalității articolului 174 alin. (1) din Codul penal în redactarea actuală și în redactarea Legii nr. 73 din 12 aprilie 2012, iar în cazul articolului 171 din Codul penal nu este menționată în care redactare ar trebui să fie supus acesta controlului de constituționalitate. Curtea notează că nu poate să examineze prevederi care nu au fost criticate de autorul sesizării. Mai mult, în Decizia nr. 108 din 12 septembrie 2024, Curtea a precizat că instanța de judecată trebuia să rețină în încheierea prin care a admis ridicarea excepției care variantă a legii penale este aplicabilă (a se vedea § 17 din Decizie). Dat fiind faptul că instanța de judecată nu a ținut cont de considerentele Curții din decizia anterioară și nici nu a argumentat de ce a reținut în încheiere normele în discuție în ambele redactări ale legii (a se vedea

Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea unui concurs de infracțiuni, inclusiv de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani și violul săvârșit asupra unui minor. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile contestate urmează a fi aplicate la examinarea cauzei.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența a cel puțin unui drept garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 78 din 3 iunie 2021, § 17).

Autorul excepției a susținut incidența articolelor 22 (

Cu privire la incidența articolului 22 din Constituție, Curtea a precizat în jurisprudența sa că regula legalității incriminării și a pedepselor presupune ca legea să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele pentru acestea (

Totodată, Curtea Europeană a reiterat că în orice sistem juridic, oricât de clar ar fi formulată o dispoziție legală, în mod inevitabil există un element de interpretare judiciară. Va fi nevoie întotdeauna de elucidarea punctelor îndoielnice și de adaptare la circumstanțele în schimbare. Rolul de a judeca acordat instanțelor de judecată servește tocmai la înlăturarea eventualelor îndoieli care ar putea rămâne cu privire la interpretarea standardelor (

În prezenta cauză, Curtea observă că criticile autorului se referă, în special, la calitatea normei contestate sub aspectul delimitării violului comis asupra unui minor de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Autorul susține că prevederile contestate de la articolul 174 alin. (1) din Codul penal (i) nu stabilesc vârsta minimă a victimei de la care se consideră că consimțământul acesteia este valabil exprimat și, prin urmare, fac imposibilă delimitarea faptelor incriminate la articolele 171 și 174 din Codul penal și (ii) nu stabilesc criteriile pentru identificarea nivelului apropiat dintre făptuitor și victimă în ceea ce privește vârsta, dezvoltarea fizică și psihică.

Cu privire la prima întrebare, Curtea notează că legislatorul a reglementat în mod separat infracțiunea de viol prevăzută la articolul 171 din Codul penal și infracțiunea actului sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani prevăzută la articolul 174 din Codul penal.

În cazul violului, legislatorul a stabilit că acesta reprezintă raportul sexual neconsimțit, iar faptul că a fost comis cu bună știință asupra unui minor (articolul 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal în redactarea anterioară Legii nr. 316 din 17 noiembrie 2022) sau asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani (articolul 171 alin. (3) lit. b) din Codul penal, în aceeași redactare) reprezintă o formă agravantă a infracțiunii.

Pe de altă parte, articolul 174 alin. (1) din Cod în redactarea Legii nr. 316 din 17 noiembrie 2022 incriminează actul sexual consimțit, săvârșit cu bună știință cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Dacă făptuitorul este la nivel apropiat cu victima din perspectiva vârstei și a dezvoltării fizice și psihice, el nu este pasibil de răspundere penală (alin. (2) al articolului 174 din Cod).

Pentru delimitarea celor două infracțiuni, Curtea observă că legislatorul a utilizat noțiunea „neconsimțit" în cazul articolului 171 și noțiunea „consimțit" în cazul articolului 174, atunci când descrie actul sexual în formele incriminate. Astfel, consimțământul victimei reprezintă o condiție

Curtea notează că doar în rezultatul examinării tuturor circumstanțelor faptei se poate stabili cu certitudine dacă victima a conștientizat acțiunile comise asupra sa. Trebuie identificată dezvoltarea intelectuală a victimei, iar în cazurile necesare urmează a fi dispusă efectuarea unei expertize psihologice judiciare. Codul penal și Codul de procedură penală nu interzic efectuarea unei expertize în vederea stabilirii unui consimțământ valabil exprimat, atunci când circumstanțele cauzei o impun.

Referitor la criticile autorului privind lipsa unor criterii obiective pentru identificarea nivelului apropiat dintre făptuitor și victimă din perspectiva vârstei și dezvoltării fizice și psihice în vederea eliberării de răspundere penală a făptuitorului, Curtea notează că considerentele menționate

Prin urmare, Curtea nu reține incidența articolelor 22 și 23 din Constituție în prezenta cauză.

Având în vedere cele menționate, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate în discuție nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.