Decizie nr. 103 din 05.09.2024

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională la 16 august 2024, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de domnii Vlad Batrîncea, Petru Burduja și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării i-au solicitat Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.

Totodată, autorii sesizării i-au solicitat Curții să suspende acțiunea Legii contestate pe baza articolelor 25 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 7 1 din Codul jurisdicției constituționale. Autorii sesizării au menționat că solicitarea de suspendare este justificată prin riscul producerii unor prejudicii și consecințe negative iminente ca urmare a transmiterii în locațiune a spațiilor comerciale din edificiul aeroportului Chișinău, aflat în gestiunea Î.S. „Aeroportul Internațional Chișinău”, pentru o perioadă de cinci ani.

Curtea Constituțională poate suspenda, sesizată fiind, acțiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25 1 alin. (2) din Legea citată și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul menționat (a se vedea DCC nr. 35 din 22 aprilie 2024, § 8).

Prin Decizia nr. 102 din 19 august 2024, Președintele Curții Constituționale a examinat și a respins cererea de suspendare a acțiunii Legii nr. 207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.

Decizia nr. 102 din 19 august 2024 are la bază, inter alia , prevederile articolelor 25 1 alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 7 1 alin. (4) din Codul jurisdicției constituționale, care stabilesc că, în caz de imposibilitate a convocării plenului Curții, decizia privind suspendarea actelor contestate se emite printr-o dispoziție a Președintelui Curții Constituționale, urmând a fi confirmată ulterior de către plenul Curții Constituționale.

Potrivit articolului 7 1 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională trebuie să examineze cererea de suspendare a actului normativ contestat cel târziu în a doua zi lucrătoare după înregistrarea sesizării.

Plenul Curții Constituționale constată că imposibilitatea convocării sale în termenul prevăzut de articolul 7 1 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale s-a explicat prin lipsa cvorumului.

Prin Decizia nr. 102 din 19 august 2024, Președintele Curții a menționat că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate presupune (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 25 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 8). Aceste condiții trebuie întrunite în mod cumulativ (a se vedea DCC nr. 41 din 8 mai 2024, § 6).

Astfel, în jurisprudența sa constantă, Curtea a stabilit că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 44 din 13 aprilie 2023, § 6; DCC nr. 49 din 28 aprilie 2023, § 7; DCC nr. 122 din 28 septembrie 2023, § 9; DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 9; DCC nr. 35 din 22 aprilie 20 24, § 8). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate în mod convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr. 102 din 12 iulie 2022, § 4; DCC nr. 143 din 26 octombrie 20 23, § 8; DCC nr. 41 din 8 mai 2024, § 9).

Examinând cererea de suspendare a acțiunii și Decizia nr. 102 din 19 august 2024, Plenul Curții Constituționale confirmă constatările și concluziile Președintelui Curții Constituționale. Plenul Curții confirmă că autorii nu au prezentat argumente suficiente care să demonstreze caracterul iminent al riscului și evitarea unor prejudicii și consecințe negative și, prin urmare, Decizia nr. 102 din 19 august 2024 respectă exigențele articolelor 25 1 alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 7 1 alin. (4) din Codul jurisdicției constituționale. Din aceste considerente, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 4, 25 1 , 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE 1. Se confirmă Decizia nr. 102 din 19 august 2024 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a acțiunii Legii nr. 207 din 25 iulie 2024 pentru modificarea anexei la Legea nr. 121/2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, formulată de domnii Vlad Batrîncea, Petru Burduja și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 5 septembrie 2024 DCC nr. 103 Dosarul nr. 174a/2024