Decizie nr. 77 din 27.06.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 62 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Valeriu Cernei, în interesele băncii comerciale SA „Victoriabank", în dosarul nr. 2i-407/2020, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Gheorghe Mîțu de la Judecătoria Chișinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău din 20 octombrie 2020 a fost acceptată cererea introductivă a creditorului SA „Victoriabank" și s-a dispus intentarea procesului de insolvabilitate în privința SRL „Orvento-Metall Trading Company" cu desemnarea administratorului insolvabilității.

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău din 26 octombrie 2021, față de debitorul insolvabil SRL „Orvento-Metall Trading Company" s-a aplicat procedura de restructurare cu desemnarea administratorului procedurii de restructurare.

La 5 iunie 2023, s-a desfășurat ședința comitetului creditorilor SRL „Orvento-Metall Trading Company" la care s-au adoptat mai multe hotărâri. SA „Victoriabank" a contestat aceste hotărâri.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2023 a adunării repetate a creditorilor, a SRL „Orvento-Metall Trading Company", s-a respins contestația creditorului SA „Victoriabank" privind anularea hotărârilor comitetului creditorilor din 5 iunie 2023.

La 3 ianuarie 2024, creditorul SA „Victoriabank" a depus o cerere în instanța de insolvabilitate privind anularea hotărârii din 19 decembrie 2023 a adunării repetate a creditorilor a SRL „Orvento-Metall Trading Company" prin care s-a respins cererea de anulare a hotărârii comitetului creditorilor.

În ședința de judecată din 24 ianuarie 2024, dl avocat Valeriu Cernei a ridicat, în interesele SA „Victoriabank", excepția de neconstituționalitate a articolului 62 alin. (1) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2024, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că textul contestat este lipsit de previzibilitate și de claritate. Astfel, textul de lege criticat omite să stabilească regulile de convocare a ședințelor comitetului creditorilor, iar acest fapt i-ar permite administratorului să convoace comitetul creditorilor cu doar câteva ore înainte de ședință. Prin urmare, așa cum notează autorul, această omisiune i-ar îngrădi dreptul de apărare împotriva abuzurilor.

Potrivit autorului, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 23, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 62 alin. (1) din Legea insolvabilității. Curtea admite că textul contestat ar putea fi aplicat la soluționarea cauzei. Curtea constată că textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului constituționalității.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Curtea reține că autorul sesizării a invocat articolele 23 (

Referitor la articolele 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr. 177 din 23 noiembrie 2021, § 37).

Cu referire la aplicabilitatea articolului 26 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor și a posibilităților pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situația în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr. 153 din 14 noiembrie 2023, § 24).

Curtea reține că autorul sesizării consideră că norma contestată omite să reglementeze condițiile de convocare și desfășurare a ședințelor comitetului creditorilor unui debitor insolvabil. Potrivit acestuia, o astfel de omisiune permite convocarea ședinței cu câteva ore înainte de desfășurare, fapt care nu-i permite membrului comitetului să se pregătească suficient de ședință și respectiv, îi afectează dreptul la apărare.

Având în vedere solicitarea autorului sesizării, Curtea observă că legislatorul a prevăzut că comitetul creditorilor este un organ care reprezintă interesele creditorilor în perioada dintre adunările creditorilor și,

Astfel, Curtea menționează că, deși certitudinea este dezirabilă la redactarea legilor, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Astfel, formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea și aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică (a se vedea

În acest context, Curtea reiterează jurisprudența sa în care a stabilit că legislația nu poate să abunde în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea reține că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare (DCC nr. 92 din 7 iulie 2022, § 25; DCC nr. 179 din 15 decembrie 2022, § 25).

Mai mult, Curtea reține că orice creditor, administratorul insolvabilității/lichidatorul pot formula contestație împotriva hotărârilor comitetului creditorilor la prima adunare a creditorilor. Dacă adunarea creditorilor prin hotărârea sa respinge contestația și menține hotărârea comitetului creditorilor, persoana care a contestat poate să atace hotărârea adunării creditorilor în instanța de insolvabilitate (articolul 62 alin. (9)), iar încheierea instanței de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în aceasta (articolul 62 alin. (10) din Legea insolvabilității). Prin urmare, legea oferă garanții suplimentare împotriva arbitrarului, inclusiv împotriva eventualelor abuzuri de procedură. Așadar, în analiza sa abstractă, Curtea nu poate identifica în ce măsură dispozițiile contestate restrâng dreptul persoanei la apărare. Curtea conchide că articolul 26 din Constituție nu este incident în acest caz.

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.