Decizie nr. 81 din 03.06.2021

La originea cauzei se află sesizările nr. 46g/2021 și nr. 65g/2021 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 325 alin. (1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ruslan Botnaru, în interesele dnei Alina Cvasniuc, învinuită în dosarul nr. 1-58/2020, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Râșcani, și de dl avocat Mihail Lupu, în interesele dlui Mihail Harea, învinuit în dosarul nr. 1-353/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni, sediul central.

Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de dl Stanislav Grosu, judecător la Judecătoria Drochia, sediul Râșcani, și de dl Mihail Ulinici, judecător la Judecătoria Ungheni, sediul central.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor și motivele similare care stau la baza criticilor de neconstituționalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, fiindu-i atribuit numărul 46g/2021.

În ședința Plenului Curții, dl judecător constituțional Serghei Țurcan a prezentat o cerere de abținere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cererea de abținere, Plenul Curții a decis admiterea acesteia. A. Circumstanțele litigiilor principale 1. Circumstanțele cauzei penale nr. 1-58/2020

Pe rolul Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani, se află cauza penală de învinuire a dnei Alina Cvasniuc de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 325 alin. (1) din Codul penal [Coruperea activă].

În cadrul examinării cauzei, pe 8 februarie 2021, dl avocat Ruslan Botnaru a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 325 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 22 februarie 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. 2. Circumstanțele cauzei penale nr. 1-353/2020

Pe rolul Judecătoriei Ungheni, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Harea de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 325 alin. (1) din Codul penal [Coruperea activă].

În cadrul examinării cauzei, dl avocat Mihail Lupu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 325 alin. (1) din Codul penal.

Prin încheierea din 19 martie 2021, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. (6) Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.”

Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele: Articolul 64 Amenda „[…] (3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material – până la 20000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii. Mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de situația materială a celui vinovat și a familiei sale. Luând în considerare circumstanțele cauzei, instanța de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de până la 5 ani. […]” Articolul 79 Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege „(1) Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept circumstanță excepțională. […]” Articolul 324 Corupere pasivă „(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani. […] (4) Acțiunile prevăzute la alin.(1), săvârșite în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.” Articolul 325 Coruperea activă „(1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia se pedepsește cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unități convenționale , iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. […] (4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o.” ÎN DREPT A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate

Autorii excepțiilor au afirmat că limita minimă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice, i.e. de la 2000 de unități convenționale, nu este proporțională cu gravitatea faptei și aduce atingere dreptului de proprietate al persoanei care a comis infracțiunea. Limita minimă de 2000 de unități convenționale reprezintă suma de 100.000 de lei, sumă care depășește cuantumul salariului mediu pe economie de aproximativ 13 ori.

De asemenea, autorii excepțiilor au criticat și limita maximă a amenzii, prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice, i.e. amendă până la 4000 de unități convenționale. În acest sens, autorii excepțiilor au susținut că aceste prevederi nu sunt conforme cu exigențele de calitate a legii, pentru că limita maximă a amenzii prevăzute de articolul 325 alin. (1) din Codul penal este contrară articolului 64 alin. (2) din Codul penal, potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de 500 și 3000 unități convenționale. Așadar, legislatorul a prevăzut în partea specială o amendă care depășește limitele stabilite în partea generală. În opinia autorilor excepțiilor, aceste prevederi încalcă și dreptul de proprietate al persoanelor care au comis infracțiuni.

Autorii excepțiilor au contestat și omisiunea reglementării unei norme similare celei de la articolul 324 alin. (4) din Codul penal [acțiunile de corupție pasivă care nu depășesc suma de 100 de unități convenționale]. Altfel spus, pentru comiterea coruperii pasive în proporții care nu depășesc suma de 100 de unități convenționale, subiectele infracțiunii beneficiază de o circumstanță atenuantă. Spre deosebire de persoanele corupte, persoanele care corup nu beneficiază de o asemenea circumstanță atenuantă. Sub acest aspect, autorii excepțiilor au invocat că omisiunea instituie un tratament diferențiat între subiectul infracțiunii de corupere activă și subiectul infracțiunii de corupere pasivă, fiind încălcat articolul 16 din Constituție.

Prin urmare, autorii excepțiilor consideră că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 16, 22, 23 și 46 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de apărătorii inculpaților, în două cauze penale. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 325 alin. (1) din Codul penal, sub trei aspecte distincte: - limita minimă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice; - limita maximă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice; - omisiunea de a reglementa o circumstanță atenuantă pentru cazurile de corupție activă, similară celei de la articolul 324 alin. (4) din Codul penal [acțiunile de corupție pasivă care nu depășesc suma de 100 de unități convenționale].

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în două cauze penale în care inculpații sunt acuzați de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 325 alin. (1) din Codul penal. Astfel, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în aceste cauze penale.

Curtea observă că articolul 325 alin. (1) din Codul penal a mai fost contestat la Curtea Constituțională sub cel de-al treilea aspect menționat la § 20 supra , invocându-se încălcarea articolului 16 din Constituție [ egalitatea ].

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituție, Curtea a subliniat că principiul egalității nu trebuie confundat cu principiul uniformității, ultimul implicând un tratament juridic egal pentru toate cazurile și toate situațiile. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator diferențiat în funcție de subiectul infracțiunii este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca acelorași situații juridice să li se aplice același regim, iar situaților juridice diferite – un tratament juridic diferențiat (Decizia nr. 167 din 20 decembrie 2018, § 21). Prin urmare, Curtea a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolul 325 alin. (1) din Codul penal sub aspectul criticii omisiunii de a reglementa o circumstanță atenuantă pentru actele de corupere activă de mică valoare.

În afară de cele reținute în decizia menționată, Curtea constată că legislatorul a reglementat la articolul 325 alin. (4) din Codul penal o clauză de impunitate, potrivit căreia persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la articolul 324 este liberată de răspundere penală, dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat, neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a comis-o. Așadar, această clauză de impunitate încurajează autodenunțarea corupătorilor, având astfel posibilitatea de a evita aplicarea pedepsei penale. Spre deosebire de persoanele care dau mită, persoanele care iau mită nu beneficiază de o asemenea clauză de impunitate. Cu alte cuvinte, existența unei clauze de impunitate pentru subiecții infracțiunilor de corupere activă ponderează existența unei circumstanțe atenuante pentru actele de corupție pasivă de mică valoare.

Așadar, Curtea conchide că argumentele autorilor excepțiilor referitor la acest capăt al excepțiilor de neconstituționalitate sunt nefondate și pentru că nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, Curtea reține că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 167 din 20 decembrie 2018 sunt aplicabile în prezenta cauză.

Referitor la critica de neconstituționalitate a limitelor amenzii prevăzute la articolul 325 alin. (1) din Codul penal, autorii excepțiilor au invocat pretinsa încălcare a articolelor 22 [ neretroactivitatea legii ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ] și 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ] din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolul 23 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (DCC nr. 8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr. 44 din 18 mai 2020, § 25).

Dispozițiile articolului 22 din Constituție, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalității incriminării și a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ) (a se vedea HCC nr. 24 din 17 octombrie 2019, § 105). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenție trebuie să fie interpretat și aplicat astfel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării și a sancționării arbitrare a persoanei ( Parmak și Bakir v. Turcia , 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România , 18 februarie 2020, § 76). Această afirmație este valabilă și în contextul articolului 22 din Constituție (DCC nr. 24 din 16 februarie 2021, § 20).

Având în vedere că prevederile contestate stabilesc în mod suficient de comprehensiv că, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 325 alin. (1) din Codul penal, persoana fizică se pedepsește cu amendă de la 2000 la 4000 unități convenționale, Curtea nu întrevede vreo problemă din perspectiva principiului legalității incriminării.

Totodată, cu privire la critica limitei maxime a amenzii prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice ( i.e. 4000 de unități convenționale), autorii au invocat, în esență, că aceasta este contrară articolului 64 alin. (2) din Codul penal, potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material – până la 20000 unități convenționale.

Pentru că se invocă o pretinsă neconcordanță între prevederile părților generală și specială ale Codului penal, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare a legii. Curtea nu posedă competența de a rezolva, per se , conflictele de norme infraconstituționale, aceste conflicte fiind de resortul judecătorilor de drept comun (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2019, § 30).

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituție, autorii excepțiilor au invocat că limita amenzii prevăzută de articolul 325 alin. (1) din Codul penal pentru persoanele fizice este una prea mare și că nu este proporțională cu gravitatea faptei comise.

De principiu, Curtea a reținut în jurisprudența sa că corupția subminează democrația și statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia și erodează calitatea vieții, lupta împotriva corupției fiind parte integrantă a asigurării respectării statului de drept, consacrat de Preambul și articolul 1 alin. (3) din Constituție (HCC nr. 2 din 20 ianuarie 2015, § 33).

De asemenea, Curtea a constatat anterior că limitele de pedeapsă în cazul infracțiunilor de corupție au fost stabilite în vederea implementării Strategiei Naționale Anticorupție pentru anii 2011-2015 (aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 154 din 21 iulie 2011), care stabilea „revizuirea sistemului de sancționare a persoanelor implicate în cazuri de corupție prin asigurarea unui efect descurajant” ( DCC nr. 167 din 20 decembrie 2018, § 20 ).

Curtea reține că, în baza articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, stabilirea limitelor de pedeapsă ține de marja discreționară a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporționalității și principiul nediscriminării. Parlamentul apreciază, la modul concret, în funcție de o serie de criterii, printre care și frecvența fenomenului infracțional sau gradul de pericol social al acestuia, care sunt limitele de pedeapsă potrivite.

Curtea manifestă deferență față de politica penală a Parlamentului, care urmărește să descurajeze actele de corupție, inclusiv prin stabilirea unui sistem efectiv de pedepse. Prin urmare, Curtea constată că, prin instituirea unor amenzi disuasive în cazurile de corupție, nu sunt afectate dispozițiile articolului 46 din Constituție.

Mai mult, Curtea reține că prevederile Codului penal stabilesc garanții suficiente, apte să asigure individualizarea pedepselor în fiecare caz particular. În acest sens, judecătorul are competența, potrivit articolului 79 din Codul penal, să-i aplice infractorului o pedeapsă sub limita prevăzută de lege, în situația în care sunt prezente circumstanțele enumerate de această normă.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizărilor ( i.e. cele garantate de articolele 22 și 46 din Constituție), Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituție nu este incident.

În baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizările privind excepția de neconstituționalitate sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolului 325 alin. (1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Ruslan Botnaru, în interesele dnei Alina Cvasniuc, învinuită în dosarul nr. 1-58/2020, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Râșcani, și de către dl avocat Mihail Lupu, în interesele dlui Mihail Harea, învinuit în dosarul nr. 1-353/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 3 iunie 2021 DCC nr. 81 Dosarul nr. 46g/2021